ORIZONTURI DONNA

Mişcarea feministă a zilelor noastre, încotro? Dialog cu Ilinca Bernea

„Feminismul e o ideologie care se mai și modifică în timp. E o agendă politică. Nu există un singur sortiment de feminism în lume. Îl susțin pe cel din Orientul Mijlociu și din Africa și Asia, dar nu susțin și ce se întâmplă acum în Occident. Cum femeile au trăit în condiții și medii diferite, emanciparea nu a însemnat și nu înseamnă același lucru pentru toate”. Publicăm interviul cu multiple faţete realizat de Andra Tischer cu Ilinca Bernea, membră a Uniunii Scriitorilor din România, romancieră, poetă şi, de asemenea, autoarea unor piese de teatru și scenarii de film.



Discriminare de gen și cenzură în traducerea prozei Albei de Céspedes

Alba de Céspedes a fost o scriitoare apreciată în România anilor patruzeci, având parte de cronici elogioase în revistele de cultură. În perioada comunistă însă, i se publică o singură și ultimă traducere și lipsesc cu desăvârșire reeditările. Va pierde foarte mult din popularitate, ajungând astăzi aproape necunoscută publicului român. În afară de inevitabila îmbătrânire a limbii, traducerile de care dispunem poartă urmele cenzurii. Ar fi de dorit, așadar, să se încurajeze o retraducere în limba română a prozei Albei de Céspedes și de ce nu, o traducere a poeziei. De Iulia Cosma.



Ștefania Mărăcineanu, cercetătoarea din laboratoarele Curie din Paris

În 1934, Irene Curie, fiica savanților Marie și Pierre Curie, spunea: „Ne amintim că savanta română, d-ra Mărăcineanu, a anunțat în 1924 descoperirea radioactivității artificiale”. Este povestea unei românce excepţionale care a luptat pentru a i se recunoaște meritele în lumea ştiinţifică. „Pe nedrept, istoria radioactivității a uitat-o pe Ștefania Mărăcineanu, deși este una dintre cercetătoarele care a dovedit un spirit de observație deosebit, intuind rolul radiației în obținerea unor materiale radioactive și în producerea fenomenului de radioactivitate artificială” (Michael F. L’Annunziata).



Dora d’Istria şi Marea Unire a românilor, Marea Unire a italienilor

La Institutul de Cultură şi Cercetare Umanistică „Nicolae Iorga” din Veneţia, a fost prezentat în 13 septembrie volumul cercetătoarei Roberta Fidanzia intitulat Dora d’Istria. O privire feminină asupra secolului al XIX-lea (ed. Drengo, Roma, trad. de Viorica Bălteanu). Personalitate proeminentă a secolului romantic, principesa Elena Ghica alias Dora d’Istria, născută în Bucureşti la 22 ianuarie 1828, decedată în 17 noiembrie 1888 la Florenţa, unde se stabilise cu peste 30 de ani mai înainte, a performat admirabil, prin scrisul său, în varii domenii, de la literatură la pedagogie şi politologie.



Olga Schiavo și pictura feminină italiană interbelică

Artistă interbelică și contemporană, un talent precoce, Olga Schiavo (Salerno, 1912-1991) și-a dedicat viața muzicii și picturii. Ea aparține acelei generații de artiste din familii bogate, cu aleasă educație, femei ingenioase, puternice și talentate, care își expuneau lucrările în spații publice, dincolo de părerile oficiale. Astăzi, a picta un interior al propriei locuințe, cu detalii ale vieții cotidiene, nu este un subiect scandalos. Dar cum era, oare, considerată expunerea intimității căminului familial, într-o pictură realizată de penelul și sufletul unei femei în Italia anilor '30? De Andreea Foanene.



„Miercurile literare”, Accademia di Romania. Întâlnire cu Liliana Nechita

La Accademia di Romania din Roma a început un proiect cu bătaie lungă, „Miercurile literare, coordonat de prof. Oana Boşca-Mălin. Prima din acest ciclu de întâlniri s-a desfășurat pe 19 septembrie, având-o ca protagonistă pe scriitoarea Liliana Nechita, alături de traducătoarea sa în limba italiană, Elena Di Lernia. Debutul a fost, așadar, sub semnul literaturii migrației, autoarea fiind una din nenumăratele românce care s-au stabilit și lucrează (din 2006) în Italia, „o femeie oarecare printre alte femei oarecare”, așa cum însăşi se prezintă pentru revista noastră. De Cristina Gogianu.



„Sindromul italian”. Cine are grijă de „badante”?

În italiană se numesc „badanti”, „îngrijitoare”, femei plecate la muncă în străinătate care au grijă de persoane în vârstă, bolnave, la domiciliul acestora. O migraţie ce implică însă şi un fenomen dramatic numit de specialişti „sindromul italian”. Armando Santarelli prezintă cazul Spitalului Psihiatric din Socola unde, în 2017, aproximativ 170 de femei întoarse din Italia, Spania şi Germania au fost internate suferind de stări patologice. Iar numărul lor este în creştere, după datele din primele luni ale lui 2018. Un fenomen social grav şi îngrijorător care nu poate fi trecut cu vederea.



Exodul mamelor şi drama emigraţiei la Liliana Nechita şi Dan Lungu

Cireşe amare de Liliana Nechita şi Fetiţa care se juca de-a Dumnezeu de Dan Lungu sunt două romane în care, ca în majoritatea producţiei literare pe aceeaşi temă, experienţa emigraţiei este un eşec: în primul rând pentru cei ce pleacă, dar în mare măsură şi pentru cei ce rămân. Dincolo de diferenţele de abordare, atât în experienţa autentică a Lilianei Nechita cât şi în ficţiunea lui Dan Lungu, mamele acelea care sunt departe şi suferă din cauza despărţirii nu ştiu să-şi întrebe copiii, la telefon, decât: „Ce vrei să-ţi trimită mama?”. De Smaranda Bratu Elian.



Natalia Ginzburg, un teatru al femeii protagoniste

Cu ocazia centenarului naşterii Nataliei Ginzburg (născută Levi, 14 iulie 1916), publicăm un studiu de Roxana Utale dedicat imaginii polimorfe a femeii în creaţia autoarei. Circumstanţele care au determinat-o pe Natalia Ginzburg să pună în centrul teatrului său femeia contemporană ei, de preferinţă tânără, au fost diferite: faptul că era ea însăşi femeie, speranţa de a scăpa din capcana personajului protagonist unic din proză (autobiografică), prietenia cu actriţele Adriana Asti şi Giulia Lazzarini, dar un rol decisiv l-a avut şi întregul context socio-cultural la care scriitoarea participa.



„Onorabila venețiană”: un roman despre curtezanele din Lagună

Despre curtezane și viața acestora, desfășurată mereu la întretăierea dintre fascinația provocată și condamnarea aplicată de către societate, literatura posedă un impresionant tezaur ce acoperă mai toate epocile istorice și pătrunde în aproape toate colțurile lumii. În tot acest vast peisaj, curtezanele Veneției scriu un capitol aparte al acestei literaturi, capitol căruia i se adaugă și romanul scriitoarei Rosa Ventrella, Onorabila venețiană (Honorata cortigiana în original), publicat la noi toamna aceasta la editura All, în traducerea Alexandrei Blăgoi. O recenzie de Cristina Gogianu.



Literatura migrantă: Irina Ţurcanu și „Alia su un sentiero diverso”

Revista noastră urmărește să aducă în atenția publicului și a editurilor din România - ca propuneri de traducere și publicare - operele reprezentative pentru așa-numita „literatura română migrantă” din Italia, creată de autorii care trăiesc în Peninsulă, scriind în limba italiană. În acest număr, romanul de debut al Irinei Ţurcanu, intitulat Alia su un sentiero diverso (Seneca Edizioni, Torino, 2008), a cărui temă o constituie dezrădăcinarea şi căutarea unui pământ fertil pentru re-înrădăcinare. Recenzie de Ana Maria Tomaziu Patraşcu.



Nina Façon, o viață dedicată studiului. Evocare de Doina Condrea Derer

Anul acesta se împlinesc 40 de ani de la dispariţia Ninei Façon, italienistă de prestigiu, profesor la Catedra de Limbă și Literatură Italiană a Universităţii din București, discipolă a italienistului Ramiro Ortiz. I se datorează crearea celor mai importante instrumente de lucru ale specialității, de la bogate dicționare enciclopedice, bilingve, tratate de lingvistică până la istorii literare, ce se adaugă zecilor de studii, unor volume și acum actuale şi traducerile unor opere italiene fundamentale. Posteritatea culege roadele unei vieți dedicate în tăcere exclusiv studiului. Evocare de Doina Condrea Derer.



Gianna Schelotto, femeia care vorbeşte despre secretele femeilor

Gianna Schelotto este o psihoterapeută şi jurnalistă recunoscută deja în spaţiul cultural al Italiei pentru talentul scriitoricesc, ale cărei cărţi au fost publicate în ultimii ani şi în România. Traducătorul Mihai-Silviu Chirilă ne prezintă cele două cărţi apărute la Editura All în 2011: Un bărbat, numai să fie şi Foamea ucigaşă. În cea dintâi autoarea descrie, cu luciditate cinică şi spirit rafinat de observaţie, câteva tipare de gândire feminină în relaţia cu bărbaţii, iar în cealaltă, două abordări privind modul în care femeia contemporană se raportează la propria persoană.



Sibilla Aleramo, o legendă a feminismului italian

Sibilla Aleramo (1876-1960), pe numele său adevărat Rina Faccio, este una din figurile cele mai originale şi anticonformiste ale literaturii italiene din secolul XX. Cartea Una donna (1906) este considerată primul roman din istoria feminismului italian, o denunţare deschisă şi înflăcărată a obtuzităţii societăţii în care trăieşte. Proza sa apare nouă şi frapantă pentru acei ani, iar scriitoarea câştigă foarte multe aprecieri, cartea fiind tradusă la puţin timp de la apariţie în aproape toate ţările europene şi în SUA. Publicăm un fragment tradus de Camelia Zara.



Matilde Serao, prima femeie din Italia care a fondat şi condus un ziar

Scriitoare de prestigiu, printre cele mai prolifice din întreaga literatură italiană, Matilde Serao (1856-1927), cu peste şaptezeci de opere la activ, a rămas în istorie şi datorită faptului că a fost prima femeie din Italia care a fondat şi condus un ziar, cotidianul „Il Giorno” de la Napoli. În 1926, primeşte candidatura la premiul Nobel pentru literatură, care va fi apoi conferit Graziei Deledda. În limba română a apărut volumul Floarea pasiunii (traducere de Camelia Zara, Editura All, Bucureşti, 2013), o culegere de povestiri scurte având ca factor comun, după cum se poate ghici şi din titlu, dragostea.



„Amanet pentru mămici” de Ingrid Beatrice Coman

În Italia a apărut volumul bilingv Satul fără mămici / Il villaggio senza madri (Rediviva Edizioni, 2012) de Ingrid Beatrice Coman. Cartea cuprinde „zece povestiri care se cereau aşternute pe hârtie. Eu n-am făcut  mare lucru – mărturiseşte autoarea. Am încercat doar să ascult, în smerită tăcere, în acele momente sacre ale zilei în care totul tace, totul doarme, şi atunci poţi să auzi, abia abia şoptită, vocea ascunsă şi misterioasă a celor care nu vorbesc niciodată, ci doar trimit în lume freamătul inimii lor, cu speranţa că cineva îl va culege şi îl va povesti”.



Scriitura „migrantă” din Italia. „Creionul roşu" de Ingrid Beatrice Coman

„Doamna m-a pus să desenez. Mi-a spus fă o familie, Lili, aşa cum o vezi tu. Şi eu am mâzgălit oameni mulţi care mergeau în toate direcţiile, de parcă ar fi vrut s-o şteargă de pe foaia mea. Apoi am luat creionul roşu şi i-am unit pe toţi şi doamna m-a-ntrebat ce-i aia şi eu i-am zis e dragostea care-i ţine împreună şi le leagă inimile una de alta, oriunde ar fi. Asta e familia. Doamna a zâmbit şi mi-a spus că e cea mai frumoasă definiţie pe care a auzit-o vreodată”. Din scriitura „migrantă" din Italia, o emoţionantă povestire semnată de Ingrid Beatrice Coman.


Revistă online editată de
Asociaţia Orizonturi Culturale Italo-Române.

Promovează
dialogul intercultural,
cu un interes predilect
pentru traducerea literară
ca operă de mediere.