„Art Bunavestire poate constitui începutul unei tradiții de cultură urbană”

În catalogul expoziției „Art Bunavestire” din anul 2010, unul dintre invitații mei, domnul Remus Vârnav, nota: „Totul a început numai din elan, dintr-o frumoasă prietenie și dintr-o solidaritate de generație, poate și dintr-o reacție adversă, mai mult tacită decât exprimată, la atmosfera irespirabilă și la structurile închistate ale vremii. Oricum, atât inițiativa, cât și acțiunea au fost ale lor, ale artiștilor plastici din Negrești și vreau să subliniez aici că în primii ani muzeul a fost un partener aproape pasiv, care a oferit numai spațiul de expunere, și acesta mic și sărăcăcios, aproape meschin. În aceste condiții, este normal ca întreaga concepție de organizare, atâta câtă a fost atunci, să vină de la ei, artiștii, și sunt convins că nimeni dintre cei care au asistat în acele zile și nopți, când se organiza o expoziție, nu a uitat atmosfera dominată de umor și bucurie, de improvizație, dar și de seriozitatea cu care se făceau aprecierea, selecția și panotarea lucrărilor; atunci s-au creat condițiile care au făcut ca inițiativa lor să dureze până astăzi” [1]. Șaisprezece ani mai târziu, într-o conjunctură istorică mult diferită, domnul Remus Vârnav și fostul coleg al domniei sale, artistul vizual Dorel Petrehuș, conturează felul în care acest uimitor proiect expozițional a evoluat.


Luciana Tămaș: Una dintre cele mai desăvârșite instalații pe care le-am văzut vreodată este găzduită de Muzeul Țării Oașului și reprezintă un fel de capcană pentru apă, realizată din lemn – în fond, o structură utilitară rurală, întrebuințată de gospodine pentru a colecta apa necesară spălării rufelor. Această structură poate fi văzută ca o metaforă în care trecutul și prezentul se unesc, alimentând în permanență secretele fibre ale viului. Am putea să o privim și ca pe un simbol al celor patruzeci de ediții ale expoziției ,,Art Bunavestire”?

Remus Vârnav: Cred că ați avut în vedere vultoarea, o instalație arhaică, foarte răspândită odinioară în satele de coastă ale depresiunii Oașului. Era realizată sub forma unui con întors, cu vârful îngropat între pietre. Apa cădea ca un vârtej rotitor și se scurgea printre scândurile de stejar. Era folosită de femei la spălat/clătit rufele, dar și de niște meșteri care confecționau un tip de haină țărănească din lână, numită în românește gubă. Atât haina, cât și instalația au avut cândva o răspândire în anumite zone montane din centrul Europei.
Sunt în principiu de acord cu metafora propusă de dvs., deși mă îngrijorează viitorul expoziției noastre de la Negrești, gândindu-mă că grupul cu care am pornit la drum nu mai există...

Dorel Petrehuș: „Capcana pentru apă” (sau „Vultoarea”) m-a inspirat în câteva lucrări. Una dintre cele mai importante lucrări din această serie cu același titlu am realizat-o din lemn vechi, cu dimensiunile de 224 x 224 cm, în anul 2010. A fost reprodusă în Revista Poesis (2010), în catalogul personal Pictură obiect (2010), dar și în alte publicații.


L.T.: Cum a început istoria acestei serii de evenimente?

R.V.: Cândva, într-unul din primii ani ‘80, a sosit în Oaș pictorul Ion D. Ion. Fusese angajat să picteze biserica din satul Tur, care astăzi este un cartier al orașului Negrești-Oaș. Era pictor bisericesc, dar iernile făcea și pictură de șevalet, în satul natal din județul Dâmbovița, dar mai ales în București, unde își făcuse mulți prieteni și frecventa boema artistică a Capitalei.
La Negrești, a început să se intereseze de existența altor artiști. Și astfel a aflat de Corneliu Pop, absolvent al Liceului de Artă din Baia Mare, de Andrei Florian, care absolvise Institutul de Arte ,,Ion Andreescu” din Cluj-Napoca și fusese repartizat la secția de ceramică tradițională din comuna Vama Oașului, de profesorii Ioan Gozman, Dorel Petrehuș și Iosif Șaitoș, absolvenți de arte plastice și repartizați la școli din Negrești ca profesori de desen. Celor menționați li s-au adăugat foarte tânărul pe atunci Ioan Pop Prilog și Vasile Pop Negreșteanu, ultimul născut în Negrești, dar stabilit în București, unde își făcuse studiile.
Apoi, cândva în toamna anului 1987, Ion D. Ion, Andrei Florian și Corneliu Pop au venit la muzeu, solicitând un spațiu pentru a organiza o expoziție. Începând din acel moment, m-am implicat total în organizarea expozițiilor. Principalul motiv pentru care am participat cu toată pasiunea a fost faptul că, în acei ani, eram obligați la inactivitate. Mi-ar fi greu să evoc aici, în câteva cuvinte, situația îngrozitoare în care se aflau românii în anii aceia, cu lipsurile de tot felul! În domeniul culturii, care era subordonată în totalitate sectorului de propagandă comunistă, regimul introdusese, pentru a acoperi cumva subfinanțarea „cronică”, conceptul de autofinanțare care, în lipsa unor minime instrumente, constituia un mijloc de control și presiune umilitoare asupra celor care lucrau în domeniu.


L.T.: Domnule Dorel Petrehuș, constat că sunteți unul dintre curatorii evenimentului. Care este durata expoziției „Art Bunavestire” din acest an?

D. P.: Expoziția „Art Bunavestire 2026” va fi deschisă până în data de 31 decembrie.


L.T.: ,,Art Bunavestire” este un eveniment-martor care a evoluat împreună cu întreaga societate. Care ar fi reperele majore ale acestor expoziții?

R.V.: Regulile s-au stabilit și adoptat prin consensul participanților, pe parcurs. După prima ediție, nu au mai fost acceptați amatorii. Artiștii puteau prezenta numai lucrări executate în intervalul dintre două ediții. Selecția lucrărilor se făcea cu participarea tuturor, discutându-se sincer și fără menajamente. Și totuși, atmosfera de prietenie a prevalat, iar coeziunea grupului de bază s-a menținut de-a lungul anilor. După 1990, adică după căderea regimului comunist, s-au schimbat condițiile principale. La propunerea medicului Mihai Pop, o mare personalitate locală și mare susținător al grupului de artiști, data expoziției a fost mutată în primăvară – și cum prima a fost organizată într-o zi de 25 martie, sărbătoare cu dată fixă în calendarul creștin ortodox, s-a hotărât stabilirea acestei zile pentru inaugurarea expozițiilor, ca și denumirea de Art Bunavestire. În sfârșit, după câțiva ani, s-a hotărât ca la Art Bunavestire să participe și invitați; primii au fost artiști din orașele apropiate, Baia Mare și Satu Mare, apoi și din alte mari centre culturale ale României: Cluj-Napoca, Timișoara, Iași, București etc.


L.T.: Arta și creatorii suportă destul de greu ierarhiile. Totuși, vă rog să enumerați câțiva dintre artiștii participanți pe care dumneavoastră îi considerați cei mai semnificativi.

R.V.: Eu sunt muzeograf și etnograf și răspund la întrebări mai ales ca martor. Fostul meu coleg, pictorul Dorel Petrehuș, participant și organizator la toate cele 40 de ediții, vă va da un răspuns mai complet. Eu voi pomeni aici doar numele lui Ion Sălișteanu, Mihai Olos și Mircea Roman, artiști care în momentul participării se bucurau de cote și prestigiu remarcabile.

D.P.: În catalogul evenimentului din acest an, istoricul de artă Vasile Duda consideră că „[f]iecare din numele celor care au fost pe simezele muzeului din Negrești-Oaș au contribuit cu fragmentul personalizat la împlinirea conceptului de întreg, iar mulți dintre acești artiști sunt nume de referință fără de care nu se poate scrie o istorie a artei românești contemporane”. [2] Același distins domn prezintă și o listă a creatorilor expozanți din edițiile de până în 2026 – întocmită și transmisă de doamna director Anca Natalia Rusu –, afirmând că „[f]ără să clamăm pe unii în defavoarea altora și fără a putea prezenta pe fiecare în parte ne limităm la o enumerare: Ioan Gozman, Ion D. Ion, Dorel Petrehuș, Corneliu Pop, Ioan Pop, Vasile Pop Negreșteanu, Iosif Șaitoș, Radu Ciobanu, Adrian F. Golban, Liviu Paul, Elena Karacenteva – Kara, Simion Zamșa, Erdei Ștefan, Eugen Munteanu, Dorel David Morar, Clara Mureșan, Mihai Borodi, Doina Marita-Sibiceanu, Ioan Pop Prilog, Maria Mariș Dărăban, Andrei Florian, Mihai Olos, Ioan Angel Negrean, Ioan Torz, Gabriel Gheorghiu, Dorothea Fleiss, Luciana Tămaș, Nicolae Aurei Alexi, Ion Sălișteanu, Mircea Vaida, Ovidiu Hațeganu, Lazin Csaba, Matei Șerban Sandu, Marcel Stanciu, Marcel Chirnoaga, Oana Mirabela Păcuraru, Francisc Ritzman, Mircea Roman, Aurelian Busuioc, Ioan Marchiș, Traian Moldovan, Ioan Nemțoi, Valentin Itu, Laura Teodora Ghinea, Gheorghe Ilea, Dorel Ștefan Gerendi Găină, Dorel Topan, Kiss Melinda, Dumitru Ion Cosma, Adrian Adam Chira, Teodor Buzu, Hermina Csata, Nina Hamurari, Nicolae Suciu, Elena Garstea, Nicu Nicolae Covaci, Viorel Marton, Maxim Dumitraș, Valer Sasu, Bartoș Jeno, Krzysztof Bojarczuk, Dorin Coltofeanu, Daniela Frumușeanu, Teodor Hrib, Laurențiu Mogoșanu, Michael-Josef Paszkan, Vasile Soponariu, Florin Strejac, Ioan PopVereta, Andrei Pirogov, Iosif Ștefan Tasi, Dan Munteanu, Vasile Tolan, Ștefan Călărășanu, Zamfira Bîrzu, Susana Ardelean, Marius Mureșan, Gheorghe Crăciun, Judit Crăciun, Cristian Târnovan, Paul Iosif Leș, Ilie Boca, Gheorghe Dican, Mihai Chiuariu, Florin Ciubotaru, Marian Coman, Gyori Csaba Attila, Nicolae Fleissig, Bogdan Hojbota, Mihai Perca, Sorin Purcaru, Dany Madlen Zărnescu, Gheorghe Zărnescu, Mircea Bochiș, Gabriela Drinceanu, Alexandru Găvrilaș, Sorin Ienulescu, Liviu Nedelcu, Cristina Gloria Oprișa, Damian Popa, Marius Bacriu, Adriana Elian, Suzana Fântânariu-Baia, Dumitru Macovei, Mircea Vasile Mureșan, Marian Petre, Cristian Sida, Borgo Borgovics, Nicolae Cațavei, Emil Dumitraș, Eugen Moritz, Ștefan Pelmuș, Radu Șerban, Aurel Vlad, Greti Adriene Papiu, Ailincăi Arina, Kolozsi Tibor, Kovacs Bertalan, Adrian Prykop, Grigore Roibu, Lucian Tudorache, Gravil Zmicală, Balanyi Karoly, Vioara Dinu, Gyori Santa Kinga, Lucian Marchiș, Călin Moldovan, Lucian Muntean, Oana V. Pop, Yuriy Shelevytskyy, Ilarion Voinea, Adrian Vasile Chira, Pavel Alin Hereș, Marcel Lupșe, Sever Moldovan, Rozsnyai Valentin Iosif, Ioan Rusu, Găvrilă Ștețco, Aurelia Călinescu, Ciprian Cosma, Camelia Moisima, Ileana P. Pipaș, Marilena Preda Sânc, Florica Prevenda, Paul Covaci, Aurel Cucu, Cristina Cucu, Oleg Dobrovolschi, Mihail Gavril, Niculae Moroșan, Liviu Rața, Robert Ștrebeli, Marius Barb-Barbone, Flavius Lucăcel, Ana-Maria Negară, Nicolae-Ovidiu Popa, Szekely Szilard, Ilie Bostan, Sabin Drinceanu, Petru Lucaci, Alexandrina Siminic, Alexandru Siminic, Vladlen Babcinețchi, Dan Bărcan, Dinu Câmpeanu, Daniela Chiorean, Manuela Oboroceanu, Eugen Savinescu, Anamaria Stanciu, Valentin Vârtosu, Florentina Voichi.” [3]


L.T.: Din câte știu, mulți dintre acești artiști au donat lucrări care acum alcătuiesc nucleul unei importante colecții (expuse ca atare și la muzee prestigioase din România). Vă rog să ne spuneți mai multe despre această colecție.

R.V.: Iarăși spun că mai multe vă poate relata Dorel Petrehuș. Eu voi menționa aici date sumare despre dimensiunile colecției (peste 1000 de piese) și conținut (pictură, sculptură, grafică, artă fotografică). Mai notez aici că am recuperat colecția artistică și documentară a pictorului Ion Țânțaș (1909-1973), născut la Negrești-Oaș, dar care a plecat de aici în 1940 la București, unde și-a făcut studiile și a trăit toată viața.
Mai adaug că în Negrești-Oaș mai există o colecție de artă plastică și aparține primăriei. A fost realizată în anii 2007‒2009, în urma unor simpozioane naționale de artă propuse și organizate de pictorul Vasile Pop Negreșteanu și finanțate de consiliul local (primar era regretatul Nicolae Bura). Lucrările de sculptură se află în parcul central al orașului, iar picturile sunt expuse permanent într-un spațiu al primăriei (la inițiativa actualului primar, d-na Aurelia Fedorca).
Se cuvine să amintesc aici că, la propunerea noastră, un grup de patru pictori (Ioan Gozman, Dorel Petrehuș, Ion D. Ion și Corneliu Pop) au realizat, în anul 2006, la muzeul nostru în aer liber, o lucrare puțin obișnuită: reconstituirea unei picturi murale de tip secol XVIII în singura biserică de lemn păstrată în Țara Oașului și restaurată în muzeu. Vechea pictură fusese distrusă în timp, iar proiectul noii picturi fusese întocmit de Ioan Gozman și Dorel Petrehuș, în urma unei documentări aproape exhaustive la bisericile de lemn din Maramureș și din alte zone învecinate. Lucrarea a făcut parte dintr-un proiect cu finanțare europeană care urmărea modernizarea standardului de vizitare la muzeul etnografic în aer liber.

D.P.: Dacă tot am citat opiniile istoricului de artă Vasile Duda, voi mai adăuga o nouă observație a acestuia. Anume că: „Numărul artiștilor care au trecut pragul muzeului în aceste decenii este impresionant, iar numărul de lucrări care au intrat în patrimoniul comunității este de invidiat. În plus fiecare dintre expozanți au fost și sunt inevitabil mesagerii sinceri ai acestei comunități, s-au atașat de visul Bunavestire și-l promovează cu încredere și sinceritate”. [4]
Cele mai multe lucrări din colecția de artă contemporană a Muzeului Țării Oașului sunt ale artiștilor care au format grupul „Art Bunavestire” – și care au donat lucrări aproape în fiecare an. Eu, de exemplu, am participat la 40 de ediții și am donat 40 de lucrări. Majoritatea invitaților sunt prezenți în colecție cu câte o singură lucrare – și asta deoarece la fiecare ediție am invitat alți artiști.


L.T.: Cine o coordonează acum?

R.V.: Proprietarul colecției este Muzeul Țării Oașului, iar managerul instituției este d-na Anca Natalia Rusu.


L.T.: Se intenționează mărirea ei – eventual prin achiziții? Fonduri europene ar putea fi folosite în acest scop?

R.V.:  Nu sunt în măsură să răspund. Presupun că muzeul va continua cu organizarea expozițiilor.


L.T.: Negreștenii sunt foarte mândri de tradițiile lor. Am putea vedea ,,Art Bunavestire” ca pe un punct de început pentru o altfel de tradiție?

R.V.: E dificil de făcut o afirmație sigură în acest moment. Localitatea a fost declarată oraș abia în 1968 și și-a realizat cu greu dotările urbane de bază. După 1990, aproape tot ce reprezenta economia socialistă a intrat în faliment, iar o economie de alt tip se construiește cu greu. Investiții mai vizibile  s-au produs în domeniul turismului, pârtia de schi de la Luna-Șes (la zece kilometri de Negrești) fiind începutul celei mai noi stațiuni montane din România. Totuși, putem afirma că fenomenul Art Bunavestire poate constitui începutul unei tradiții de cultură urbană în zona noastră.

Dialogul va continua în numărul din mai al revistei

Negrești-Oaș, 25 martie 2002, Art Bunavestire (expoziție de grup):
Dorel Petrehuș, Cornel Pop, Ioan Pop-Prilog, Andrei Florian, Luciana Tămaș, Ioan Gozman, Ion D. Ion și Vasile Pop-Negreșteanu

Interviu realizat de Luciana Tămaş
(nr. 4, aprilie 2026, anul XVI)

NOTE

1. Remus Vârnav, art bunavestire 30, Muzeul Țării Oașului, Negrești-Oaș, 2016, p. 132. Citat preluat din catalogul expoziției din anul 2010.
2. Vasile Duda, Art Bunavestire 40 / retrospectivă 1987–2026, Muzeul Țării Oașului, Negrești-Oaș, 2026, p. 7.
3. Ibidem, pp. 7-8.
4. Ibidem, p. 8.