Lucian Tămaş, versuri din volumele patria sângelui și prin ochii împăturiți peste lume

Lucian Tămaș (n. 1966, Oravița) este poet al experimentului și al transfigurării carnalului prin limbaj. Autor al unei poezii energice, sincopate și profund imagistice, în care cuvântul pare să unească limita dintre melodic și taciturn, el își construiește o estetică poetică proprie – o breșă prin care fragmentul și utopia harului pasiunii dezlănțuite tânjesc după multiple forme de obiectivare. Valoarea acestei creații este confirmată prin premii de prestigiu, de la cel al Editurii Timpul (Iași) și al revistei Literatura și Arta (Chișinău), până la distincția Colocviilor Naționale de Poezie de la Piatra Neamț pentru debut în volum. Universul său liric s-a cristalizat de-a lungul a trei volume de referință: Spargerea cercului sau călător pe autostrăzile himerei (Editura Pantheon, Piatra Neamț, 1993), patria sângelui (Editura Arhipelag, Târgu Mureș, 1997) și prin ochii împăturiți peste lume (2008, Editura Dacia). Alexandru Cistelecan vorbește despre „transa febril-imaginativă” și despre „o melancolie a candorilor”. Alexandru Pintescu identifică în această scriitură o „hemografie lirică”, iar Alexandru Lungu o definește drept un „concert de jazz liric superior”. Pentru Marin Mincu, tensiunea acestui lirism provoacă „încordarea necesară a comunicării poetice autentice”. Un parcurs marcat de participarea la peste 30 de simpozioane naționale și internaționale de literatură și artă, care va fi continuat cu volumul în pregătire, purtând un titlu programatic: exact genul de fisură prin care începe.

blood-colored bottles. messages.
             (fragment)

to climb to fall to
climb with your eyes thrust into stone
the wolves wolves wolves someone
says and you can almost feel them lurking
in your gut the edelweiss
and the piano the voice like a breeze among
leaves and keys among keys and leaves the wolves

the wolves are and yet are not close by an old
wind carrying
a younger wind on its back

from the spring unlived emotions. throw

messages into blood-colored

bottles.

sticle de culoarea sângelui.
mesaje.
(fragment)

să urci să cazi să
urci cu ochii înfipți în stâncă
lupii lupii lupii spune
cineva și parcă îi simți furișați
în stomac floarea de colț
și pianul vocea ca o adiere printre
frunze și clape printre clape și frunze lupii

lupii sunt și nu aproape un vânt
bătrân cu
un vânt mai tânăr în cârcă

dinspre izvor emoții netrăite. aruncă

mesaje în sticle de culoarea

sângelui. (…)

syllables layered
under the blood-fixed wagon
of memories.
hermitage tattooed on a
teardrop. a hermitage – a trout on fire
– my trembling dream.
it shudders the eyelids’ wavering riverbeds

and palms like
hard clay and the lifeline
and the heartline—with a short
scar. blue like your
like your eyes—will you dance?
right here? right here. the clumsiness of a touch in the grass.
carnal syntax.
circle.
(you & i) in that circle.
meek and sheepish. dreadful.

all the silver bells of the north
are tolling

flags just ready to wave

up and down
up and down 

silabe peste care
se suprapune vagonul
de amintiri înțepenit în sânge.
schit tatuat pe o
lacrimă. schit visul meu
– păstrăv pe jar – tremurând.
cutremurând albiile șovăitoare ale pleoapelor

și palmele ca
argila tare și linia vieții
și linia inimii – cu o scurtă
cicatrice. azurie precum ochii
precum ochii tăi – dansezi?
aici? aici. stângăcia unei atingeri în iarbă.
sintaxă carnală.
cerc.
(tu & eu) în acel cerc.
blânzi și blegi. cumplit.

toate clopotele de argint
ale nordului bat

steagurile-s numai bune de fluturat

în sus și-n jos
în sus și-n jos

the rustling again
of trees by the lowest edge of the
hidden wound

from the typewriter’s tape i fearfully pick
the coat of arms

of your mysterious and
flawless
smile’s wisdom as olive blossoms

when the full moon rises—under that
very dark and warlike river which is
or only appears to be

my blood –

și iarăși foșnesc
copacii lângă marginea cea mai de jos a
rănii ascunse

temător culeg de pe banda mașinii de scris
blazonul

înțelepciunii surâsului tău misterios și fără
cusur
asemenea florilor de măslin

când răsare luna plină – sub fluviul
acela foarte întunecat și războinic care
este sau numai pare că este

sângele meu –

translucent litany

1. shattering
in the imperial
silence

premonitions draw
wildflowers
with a wolf’s

claw
beneath the heartbeat.

the blood plays
the trumpet

the halo of the moon.

a torch between the eyelids.

litanie străvezie

1. în tăcerea
imperială
spulberându-se

presimțirile desenează
cu o gheară
de lup

flori de câmp sub
bătăile inimii.

sângele cântă
la trompetă

aura lunii.

torță între pleoape.

2. stupefaction of
the teardrop
in the mirror.
the prayer of the heart.
before
the apocalypse. above
transparency above
heresy. shadow speaking
speaking
of shadows. until

the moon becomes a startled icon
in an orchard of cherries in bloom towards
which tender clouds are tossing spices.

you’re the undreamed season of my
eyelids. the whistle of ashes
on whose tune an old man
has written the epitaph of the northern wind.
the litany of unlived experience

you are the whispered fountain beside
which the blood’s stone castle
turns into
sand the joints speak the same dialect
as the foliage
the eardrums read the dust and sound
the skin stretches
it glistens like candle wax beneath the flame
the bones utter strange things about the soul
the windpipe speaks of
its wedding to
a cartridge
by a windmill beneath a cave
of ice upon which a star

a star has fallen

2. încremenirea
lacrimii
pe oglindă.
rugăciunea inimii.
înaintea
apocalipsei. mai presus
de transparență mai presus de
erezie. umbra povestind
povestind
despre umbre. până

când luna devine o icoană speriată
într-o livadă cu vișini înfloriți spre
care norii fragezi rostogolesc mirodenii.

ești anotimpul nevisat al pleoapelor
mele. fluierul de cenușă
pe sunetul căruia un bătrân
a scris epitaful vântului nordic.
litania trăirii netrăite

ești izvodul murmurat lângă
care castelul de piatră
al sângelui se transformă-n
nisip articulațiile vorbesc același dialect
ca frunzișul
timpanele citesc în praf și în sunet
pielea se întinde
lucește precum ceara unei lumânări sub flacără
oasele țin cuvântări bizare despre suflet
traheea povestește despre
nunta ei cu
un cartuș
lângă o moară de vânt sub o peșteră
de gheață peste care a căzut

a căzut o stea

              * * *

the traffic light has changed

then he tore off his skin
then he tied his veins into a knot
then he learned the terrible words
then he wrote them down
of course i saw his skin (like a lizard
lying in the sun by the side of the road)
i saw his veins wrapped around
a slaughterhouse i uttered the terrible words
as if i had ripped out the throat of a goat
gushing on its dying breath
from the gnashing of flesh into the wailing
of the black air i am you are is he?

s-a schimbat semaforul

apoi și-a smuls pielea
apoi și-a făcut venele ghem
apoi a învățat cumplitele vorbe
apoi le-a scris
firește i-am văzut pielea (ca o șopârlă
întinsă la soare pe marginea drumului)
i-am văzut venele înfășurate în jurul
unui abator am rostit cumplitele vorbe
de parcă aș fi smuls un gât de țap
cu limbă de moarte curgând
din scrâșnetul carnal în bocetul
aerului negru sunt ești este?

the art of folding one’s eyes over the world

i bury my head in the sheets i hold
my breath like an epileptic during a seizure
by the highway i
leave my eyes folded over the world
and because your body
is starting to be an oat field drawn on the asphalt
i ask for wine diluted with water
and a role at the edge of the landscape

arta împăturirii ochilor peste lume

îmi îngrop capul în așternut îmi țin
respirația ca un epileptic intrat în criză
lângă șoseaua de centură îmi
las ochii împăturiți peste lume
și pentru că trupul tău
începe să fie un lan de ovăz desenat pe asfalt
vin îndoit cu apă
și un rol la marginea peisajului cer

pretzels and vodka in a bar

just as my only weapons
(words) slurp their power
from their ever-occurring death
just as the cry (through some kind of
trick) can turn into stigma and the grace
of unbridled passion into a wall
so

i tickle the city’s tattoos
and from the eye curved toward dementia
i say: this wound and
the mist over its wellspring
in a kind of embrace
(my words have fur carnassial teeth
fangs and have begun since yesterday
to gather in packs)
the suitcase is ready the bus
turns the corner the skies open up we are leaving tonight

covrigi și votcă într-o bombă

așa cum singurele mele arme
(cuvintele) din moartea lor mereu
întâmplată își sorb puterea
așa cum strigătul (printr-un fel de
scamatorie) poate ajunge stigmat iar harul
pasiunii dezlănțuite un zid
așa

gâdil tatuajele orașului
și de pe ochiul spre demență rotunjit
zic: această rană și
ceața deasupra izvorului ei
într-un fel de îmbrățișare
(cuvintele mele au blană carnasiere
canini și de ieri au început să se
adune în haită)
valiza este gata autocarul
ia colțul se deschid cerurile la noapte plecăm

Selecție de versuri din volumele patria sângelui și prin ochii împăturiți peste lume.