Poete din Sicilia

Franca Alaimo, născută la Palermo, debutează în 1991, cu Impossibile Luna (Antigruppo Siciliano), urmată de alte volume de poezie, printre care 7 poemetti (InternoLibri, 2022), 100 poesie (peQuod, 2024), le piccole con Daìta Martinez (Spazio Cultura, 2025) și Le cercatrici d’acqua (ilglomerulodisale, 2026). Coordonează colecția de poezie a editurii Spazio-Cultura din Palermo și colecțiile poetice La rosa del guardare (împreună cu D. Martinez) și Omaggio a pentru editura cataneză ilglomerulodisale. A publicat eseuri despre Rescigno, Luisi, Loi și alți poeți. În 2018 a îngrijit antologia L’eros e il corpo (Ladolfi Ed.). Este autoarea a trei romane: L’uovo dell’incoronazione (Serarcangeli), Vite Ordinarie (Ladolfi) și La gondola dei folli (Spazio Cultura). În 2020, editura Macabor i-a dedicat o monografie. A fost inclusă în Dizionario critico della poesia italiana (1945-2020), editat de M. Fresa (Società Editrice Fiorentina, 2021) și în Contemporary sicilian poetry (realizată de A. Ilievska și P. Russo, Italica Press, New York, 2023). Este realizatoarea rubricii Fulgore e poesia pentru revista literară L’estroverso.

Căutătoarele apei

(pentru Daìta)

Suntem două căutătoare de apă
aplecate peste marginile sufletelor noastre,
adânci și verticale ca niște fântâni.
Și, când una de la alta purtăm apa,
pe măsură ce găleata urcă,
noaptea noastră se face mai clară.
Și chiar dacă în adânc rămâne
un susur de apă secretă
pe care niciuna dintre noi n-o va putea bea,
știm că această dorință
ne face să ne întoarcem la noi,
și mai însetate de noi.

(din Le cercatrici d’acqua, ilglomerulodisale, 2026)

 

Maria Allo trăiește și lucrează între Catania și Paris. Printre volumele sale de poezie se numără: I sentieri della speranza (Gabrieli editore, 1985), Riflessi di rugiada (Albatros, Nuove voci, 2011), Al dio dei ritorni (Galassia Arte, 2014), Solchi. La parabola si compie nei risvegli (L’Arcolaio, 2016), La terra che rimane (Edizioni Controluna, 2018), Radure (Ladolfi, 2019), Sul margine (Interno Poesia, 2023); în calitate de coordonatoare, Talenti di donna (Onirica edizioni, 2013). Este autoarea unor eseuri despre poezia altor autori. A tradus poemul L’ombra di Athos, texte din Canti di misconosciuta gloria și Guida per la sopravvivenza di giovani esordienti ale poetului grec Sotirios Pastakas. Traduce texte ale poeților greci pentru Εξιτήριον.

Amintirile

Există un timp în care amintirile se întorc în minte atât de brusc; de fapt, ele trăiesc discret, dar în fluxul temporal necontrolat întemnițează memoria cu detalii îngropate de vuietul mării din depărtare. Au o duioșie proprie, estompată de lumina zilelor, și o aromă cronică, nudă și răbdătoare dincolo de ani, dar încă vie, deși subțiată în riduri fine. Amintirile, ieșite din ceață în întunericul tunelului, se revarsă îndepărtate, fără un semn; indulgente, croiesc o altă direcție pentru a ne reda sensul tatuajelor imprimate pe piele și un minut de iertare.

(din Sul margine, Interno Poesia, 2023)

 

Patrizia Sardisco s-a născut la Monreale, unde trăiește și în prezent. Scrie în limba italiană și în dialect sicilian (varianta vorbită în Monreale). În 2016 publică volumul în dialect Crivu, câștigător al Premiului Internațional Città di Marineo. În 2018, la editura Cofine, publică poemul eu-nuca, finalist la Premiul Bologna in lettere 2019 și câștigător al Premiului Città di Chiaramonte Gulfi 2019. Din 2019 datează volumul Autism Spectrum, cu o postfață de Anna Maria Curci, câștigător al celei de-a patra ediții a Premiului Arcipelago itaca. Din 2021, Lo spettro del visibile, cu o prefață de Anna Maria Curci, și Sìmina ri mmernu / Semina d’inverno, ambele apărute la editura Cofine.

Cenușă: nu mai e pădure
ca aici, această limbă
așezată cu blândețe pe hârtie
nu mai e ea, nu dăinue
nu mai transpiră, nu mai revendică.

Îmi umple inima de zăpadă
umbra acestei mâini care o risipește
ușoară la lectură, poate
oricum neascultată.

(din Sìmina ri mmernu / Semina d’inverno, Cofine, 2021)

 

Grazia Calanna, jurnalistă, scrie din 2001 pentru cotidianul La Sicilia și se ocupă de rubrica de poezie Ridenti e Fuggitivi. Pentru publicația culturală pe care a fondat-o și pe care o conduce din 2007, L’EstroVerso, coordonează #RadicePoesia (întâlniri literare itinerante). Formator în scriere profesională, editing și comunicare didactică, a predat în cadrul C.I.S. (Curs de scriere în italiană) și LAB.I.S. (Laborator de scriere în italiană) la Universitatea din Catania. Printre publicații se numără: Crono Silente (poezie, Prova d’Autore, 2011); Poeti in Classe - 25 poesie per l’infanzia e non solo cu AA.VV. (poezie, Italic Pequod, 2017); Il Gatto Figaro (literatură pentru copii, Algra, 2020); Fissando in volto il gelo cu AA.VV. (poezie, Terra d’Ulivi edizioni, 2023).

La rădăcina furiei tale e
dragostea. Dragostea ta de
cobalt. Dragostea ta fără
erbicide. Ca iarba aurie
care îți populează pajiștea. Ca
datul sprinten din coadă, care în cer
desenează pălăvrăgeli de nori.
Ca limpezimea notelor cu
care răspunzi, te extinzi.

(poem inedit, din manuscrisul Dentro la bocca del bosco)

 

Daìta Martinez, originară din Palermo, a publicat la LietoColle cărțile de poezie dietro l’una (2011), semnalată la a V-a ediție a Premiului Național de Poezie Maria Marino, și la bottega di via alloro (2013). Din 2019: la finestra dei mirtilli (Salarchi Immagini), suită poetică scrisă la patru mâini împreună cu poetul Fernando Lena din Comiso, il rumore del latte (Spazio Cultura Edizioni) și nutrica (LietoColle). Inclusă în Almanahul de poezie italiană feminină Secolo Donna 2018, editura Macabor. Prezentă în Anni di Poesia de Elio Grasso, puntoacapo Editrice, 2020. În 2021 a publicat Liturgia dell’acqua, la Anterem, iar la Edizioni dell’Angelo Le madri, culegere de haiku, însoțite de gravurile lui Vincenzo Piazza. În 2025, publică sant ’anna (Ilglomerulodisale). E tradusă în franceză, spaniolă și engleză. Textele sale sunt incluse în Contemporary Sicilian Poetry: A Multilingual Anthology, Italica Press, 2023.

așa se face că              mirosul vocii tale
intră în cazul casei albe
mica mireasă se ridică în vânt
mișcare lentă a unui nor și
totul se pleacă somnului de care mă lepăd
într-o îmbrățișare pentru darul unei
sinteze imperfecte care tremură aerul
în chipul deschis în ploaie
și tot așa tremură în timp   timpul

(din sant ’anna, Ilglomerulodisale, 2025)

 

Melania Valenti s-a născut la Catania, unde și locuiește. Profesor de spaniolă în învățământul secundar, după ce s-a ocupat de traduceri, a obținut specializarea pentru sprijinul elevilor cu dificultăți, profesie pe care o exercită și în prezent. Fost membru în juriile unor concursuri și premii de poezie, face parte din conducerea lit-blogului Finestre, fondat dintr-o idee a lui David La Mantia; este redactor și editor al Metaphorica – publicație semestrială de poezie, condusă de Saverio Bafaro. Poemele sale sunt prezente în volumul La poesia nei giorni della paura, apărut la editura La Rayuela Ed., sub îngrijirea lui Milton Fernàndez, precum și în diverse antologii poetice. De asemenea, textele sale apar în numărul 43 al antologiei poetice Transiti Poetici, sub îngrijirea lui Giuseppe Vetromile, în bloguri și reviste online. Prezentă în volumul Dark way of Sicily, ilglomerulodisale ed. și în Il cielo sopra Gaza, Rayuela ed., în 2019 a dat viață proiectului Appunti diVersi, o colecție de cărți cu poeziile sale realizate artizanal, ilustrate și confecționate manual de Assunta Migliaccio. În  2025 a apărut prima sa carte publicată, Vani, la Bertoni Editore, în colecția Poesia Mundi condusă de Simona Volpe.

-Început de an-

A imagina.
Așa ar trebui să fie.
Așa ar trebui să înceapă
un an nou.

Zburând.
Eliberând.
Topind corpul
și rămânând

aer în nori,
valuri pe apă tăcută.

Dezordine pentru a face ordine.

(din Vani, Bertone editore, 2025)       

 

Emanuela Mannino este profesor în învățământul primar. A publicat cărțile de poezie: Sole Ribelle, Versi di bellezza e di resistenza (Ensemble, 2020); Eppure (Controluna, 2022); Erotanasie - Fantasie d’amore e morte – poem la două voci împreună cu Giannino Balbis (Macabor, 2023); Movimenti (Les Flâneurs, 2025). Poezia sa A piedi nudi face parte din discul Old folk for new poets (New model label, 2021). A publicat: un microroman în volumul colectiv Tina-Storie della Grande Estinzione (Aguaplano, 2020); o povestire în Congiunti - Racconti della pandemia (Ensemble, 2020); o povestire în antologia Cartoline dalla Sicilia (L’Erudita, 2023); o poveste de Crăciun în antologia Un magico e prezioso Natale. Piccoli racconti per bambini di tutto il mondo (Macabor, 2023). Scrie pentru Le Finestre de L’irregolare, pentru Circolare Poesia și face parte din comunitatea Versipelle.

Devino

Dragostea în sine nu-i nimic,
tu care posezi două guri:
una pentru zi, una pentru noapte.
Și cu lumina scrii cerneală,
și cu noaptea deschizi un chip.
Femeile tale nu-ți aparțin.
Nici umbra ta nu-i a ta.
Aride mâinile tale de lut uscat,
aridă privirea ta peste puțurile
dorinței.
Când vei vedea soarele zilei?
Când vei înfiora sânul cosmosului?
Distanța e orchestră a tăcerii.
Prezența e hărmălaie de goluri.
False promisiunile
lăsate în fugă.
Prinde cuvintele în care ai crezut
cu zorii însângerați strânși la piept.
Devino torent de iertare
și mușchi de cer.
Ai încredere în tine. Ghimpele tău e trandafirul tău.

(din Movimenti, Les Flâneurs, 2025)

 

Iolanda Cuscunà s-a născut la Catania, într-o dimineață de vară a anului 1978. După o licență în filosofie în 2002, cu o teză de filosofia științei, decide să devină librar, iar din 2003 lucrează la istorica librărie Cavallotto din Catania. În 2010 participă la cursul de perfecționare pentru librari al Școlii pentru Librari Umberto și Elisabetta Mauri, la Veneția. În 2022 a urmat cursul Scrivere in versi susținut de Giulio Mozzi. În martie 2023 publică prima carte de poezie, Tace l’umano, la Nous Editrice. Editura Ensemble a ales un poem inedit pentru Agenda Poetica 2024. Unele texte, publicate și inedite, apar pe bloguri precum: LetteratitudineDi Sesta e di Settima GrandezzaLuciaLibriVersolibero și în cotidianul La Sicilia. În 2024 participă cu texte inedite la antologia Dark way of Sicily, apărută la editura ilglomerulodisale, sub îngrijirea poeților Enzo Cannizzo și Sebastiano Adernò. Este autoarea cărții Il sogno di Esaù (Nous, 2025).

Cu mulți ani în urmă,
când am venit să locuim aici,
nu ne dorea nimeni,
ne voiau împușcate.

A fost nevoie de timp
să obținem cetățenia,
și ne-am făcut prea multe
pe aceste turnuri de strălucire.

Avem casă aici,
în câmpia aceasta,
trăim în pace și iubire
cu șoimii, cu stârcii.

Dar acum apă nu mai e,
nu avem nimic de mâncare,
pe cei mici
îi lăsăm să cadă
de pe aceste fire întinse.

Mai bine așa
decât să crăpăm
încetul cu încetul.

Mai bine așa
decât să crăpăm de sete
încetul cu încetul.

(din Il sogno di Esaù, Nous, 2025)

 

Clarissa Arvizzigno s-a născut la Corleone și a trăit o parte din viață la Cattolica Eraclea. A obținut licența în Italianistică la Universitatea din Bologna, cu o teză despre opera lui Caproni reinterpretată în cheie fenomenologică, fragmente din aceasta fiind ulterior publicate în revista Dialoghi Mediterranei. Este implicată în cercetări pe teme de estetică în relație cu literatura și artele figurative, iar câteva dintre eseurile sale au fost publicate în reviste de specialitate. Două dintre poeziile ei, Lamelle și Sfere, au fost publicate și comentate de Maurizio Cucchi în rubrica La bottega di poesia a cotidianului ”la Repubblica” Milano. În prezent, predă discipline literare la liceele din Veneția. Rilegature veneziane (Arcipelago Itaca, 2025) este prima sa carte de poezie.

Acvatice

Orașul metafizic,
noi care ieșeam din seminar
lichid, paratextul orașului
care urcă și dislocă un robinet
circular ce picură din copilărie
parabole de apă din amintiri.

Totul un preambul al previziunii:
pre-tradusul traducerii, prisma cuvintelor,
pașii de la o sursă străveche.
Spațiul care istovea vinișoarele
arabescate de canale acolo
pe rozetele bisericilor venețiene.

Ai traversat o fereastră limpede
și a fost o pre-făurire din lumină,
prefigurarea unei așteptări,
copilăria cuvintelor, bula originară
a roiurilor de graiuri.

Și erai un arabesc în rotirea
niciodată perfectă a rozetei,
și te desfășurai în apă
în jos, spre oglinda canalului.
Apoi condensai lent cuvântul
acolo, într-un filament de fereastră.

(din Rilegature veneziane, Arcipelago Itaca, 2025)

 

Prezentare și traducere de Daniel D. Marin
(nr. 4, aprilie 2026, anul XVI)



Daniel D. Marin este poet, traducător şi redactor al revistei bilingve Orizonturi culturale italo-române. Cărţile sale traduse în italiană sunt semnalate în baza de date Scrittori romeni tradotti in italiano: 1900-2025 a revistei, apărute prin programul  Translation & Publication Support Programme finanţat de Institutul Cultural Român.