Orice Nas își are Nașul. La răscruce de tâlcuri (partea a VI-a)

Scena VII

Cotoiul Jupân Carpat-Yin și Vulpea Căuzașă din Ștr-Yang, ambii destul de înrăiți și cam ieșiți din uz, intră înfulecând o bucată de slănină și o pulpă de pui. Amândoi poartă strâmțari, jachete negre pline de buzunare cu un singur piept ornat cu patru butoane și ciucuri. După gulerul și manșetele zdrențuite și pătate abia se poate întrezări că inițial cămășile erau albe. Beretele sunt rigide, cea purtată de Cotoiul Jupân Carpat-Yin este împodobită cu chinezărie, împodobită cu arabescuri este cea a Vulpii Căuzașă din Ștr-Yang. Cotoiul Jupân Carpat-Yin are cizme negre și este înarmat cu un revolver, Vulpea Căuzașă din Ștr-Yang are ciubote de drumeție și face paradă doar cu țeava unei carabine susținută de bretele.

COTOIUL JUPÂN CARPAT-YIN, VULPEA CĂUZAȘĂ din ȘTR-YANG:
A înțărcat bălaia,
ia hai să întoarcem foaia.
Sfătosul s-o sfeclească fără un sfanț.
PINOCCHIO amorțit dar sigur de el se tot lungește în tron:
Calici lipiți pământului,
tâlhari de drumul mare,
sunt un hârb istovit ce s-a tot dus de-a berbeleacul.
Mă luați de fraier?
Cărăbăneala de aici!
COTOIUL JUPÂN CARPAT-YIN, VULPEA CĂUZAȘĂ din ȘTR-YANG lingându-și mustățile aleargă malițioși înspre Pinocchio:
Ai dat-o cam cotită
dar mintenaș ai să gonești cotiș.
Cam ăsta-i baiul
minte de vrabie ce tot visezi mălaiul.
Cin te-a pupat în bot odată
vrea să te vadă acuma în impas cu botul tot pe labe.
E rândul nostru să te coțcărim.
VULPEA CĂUZAȘĂ din ȘTR-YANG face haz de Pinocchio:
E drept ca secera între ciocan și nicovală...
Ori îi vom strânge funia de par
ori va juca pe funie așa cum îi cântăm.
COTOIUL JUPÂN CARPAT-YIN:
Păi am dat hora de pomană pentru el,
de voie de nevoie va trebui să joace.
Să-i vârâm zilele în sac!

Pinocchio fuge ca prins într-un vârtej. Neștiind cum să o scoată la capăt, încearcă să se ascundă azvârlindu-și fața încoronată în jos. Coroana se rostogolește zdrăngănind zgomotos.

COTOIUL JUPÂN CARPAT-YIN ironizând:
Zdrang zdup hodoronc-tronc zdronc
struțul își scurmă groapa.
PINOCCHIO capturat de către Vulpea Căuzașă din Ștr-Yang și Cotoiul Jupân Carpat-Yin invocă:
În numele tuturor spițelor și științelor de tărtăcuță
lumina eternă a verității!
(Reușind să scoată la iveală un chipiu plăsmuit cu mâinile din miezul de pâine avut în raniță, tremură în bâlbâiala sa)
Nu sunt eu regele,
eu sunt Pinocchio.
Focalizați cu seamă,
sunt meșteșugul jocului de oglinzi
și acelea măsluite.
VULPEA CĂUZAȘĂ din ȘTR-YANG punându-i un sac pe cap îl reduce la tăcere pe Pinocchio:
Ah, da?
Și atunci când tu te cățărai
erai o iederă și nu un rege?
Pentru găselnițe nu ești în deficit,
o să sporim bilanțul
când vom juca cu cărțile pe față.
(în graba mare uitându-se la ceas)
Fără un bob de zăbavă!
Soarele a încetat să bată în cadran,
nisipul s-a retras din vad și din clepsidră.
COTOIUL JUPÂN CARPAT-YIN făcându-și un selfie cu tronul gol:
Și vechiul cuc?
VULPEA CĂUZAȘĂ din ȘTR-YANG legând mâinile lui Pinocchio:
A tras o goană în Elveția,
pe ici pe colo vrea câte o revizie.
Îl doare în cot dar mai ales în gât.
PINOCCHIO agitându-se inutil:
Lăsați-mă să cânt, eu sunt cu adevărat Pinocchio!
COTOIUL JUPÂN CARPAT-YIN răsfoind horoscopul privește cu coada ochiului pe Pinocchio înnodat, chinuit dar mai ales înrobit:
Planetele sunt aliniate
și amu ce facem
cu această bombă fără ceas
și care bombănește într-una?
VULPEA CĂUZAȘĂ din ȘTR-YANG visând cu ochii deschiși se uită la pulsul stâng lipsit de ceas și ascultă o melodie care vine din depărtare:
Încep să sune zorile.
(dintr-odată tulburat)
Ciudat, oare să fie „Liniștea” la răscruce cu trâmbița finală?
(ridicând din umeri după o clipă de aparentă chibzuință continuă să fabuleze)
S-a isprăvit cu bălăceala noastră în sărăcie.
(triumfător)
Pe toate Idele lui Marte...
(șovăind)
sau martie?
(cu exaltare)
Haț! Cine azvârlea cândva cu bănuțeii pe fereastră
acum să zbenguie pe treptele de jos
într-o agoniseală cam solitară și albastră!
Amu aud ode și unde de foșnet și fruuu... fru... freamăt de bancnote.
(gesticulând cu mâinile împarte la dreapta și la stânga)
Pe neștiuta tuturor lovim cu taxe
în Banca Publică de Fenomene Miracole și Fiţe,
(frecându-și mâinile cu satisfacție)
o scumpă chelfăneală fudulilor slăviți.
(mângâindu-și pântecul)
Și pentru că tot suntem la zaiafetul pomenii porcului
o extorsiune de sarmale, ciorbă de burtă,
ostropel, iahnie de fasole, frigărui, rață pe varză!
COTOIUL JUPÂN CARPAT-YIN îngrijorat:
Dar rața e matură?
VULPEA CĂUZAȘĂ din ȘTR-YANG:
Călită până în măduva oaselor.
COTOIUL JUPÂN CARPAT-YIN:
Iar pentru zilele de post?
VULPEA CĂUZAȘĂ din ȘTR-YANG:
Tobă de carte în gelatină și limbă cu măsline.
COTOIUL JUPÂN CARPAT-YIN:
Limba nu e de post!
VULPEA CĂUZAȘĂ din ȘTR-YANG:
Câtă limbariță pentru nimic.
Cine o mai cunoaște?
Ce bai este o limbă moartă în plus,
nimic nu e bătut în pioneze.
COTOIUL JUPÂN CARPAT-YIN inspirat:
Ehei! s-au isprăvit răbdările prăjite.
Mai bine rezervăm în mare taină o cină la magistrul Leonardo.
E seculară reputația sa!
VULPEA CĂUZAȘĂ din ȘTR-YANG arătându-l pe Pinocchio legat și cu capul în sac dă de înțeles că trebuie să se grăbească:
Era cândva un trandafir,
dar ce să faci dacă acu
s-a travestit într-un ciulin.
Împrejmuit, năpăstuit
fără protectorat
(Pinocchio bâjbâind încearcă să se miște)
parcă-i o tufă-n buzunar
ce merge întruna bâjbâind...
Ne-a zădărât destul factorul-cheie.
Acu jăraticul de sub cenușă va mânca.
(către Cotoiul Jupân Carpat-Yin)
Hai să luăm moțul la plocon
că după aceea îl lepădăm
cu lăcățelul de la gură.
Să-l buimăcim cum se cuvine
până va bate câmpii
și se va poticni încrezător
într-altă arborescentă
încrengătură.
COTOIUL JUPÂN CARPAT-YIN:
Ce să se mai poticnească!
Sângele apă nu se face.
Cocoș de vânt cu minte de găină,
tărâțe a vrut... să îl mănânce porcii!
Hai, să zburăm de aici!
(adresându-se publicului)
Vreți să-l răscumpărați, să-l reabilitați?
Noi vi-l încredințăm!

Cotoiul Jupân Carpat-Yin și Vulpea Căuzașă din Ștr-Yang după ce l-au băgat în sac pe Pinocchio, îl duc în grabă cât mai departe.

Elisabeta Petrescu
(nr. 2, februarie 2026, anul XVI)