Orice Nas își are Nașul. La răscruce de tâlcuri (partea a IX-a)

ACTUL II

Scena II

Prâslea cel Drențos pe un armăsar, Tălpoiul Copoi cam lălâu, Partidicul Trosc Pleosc toți îmbrăcați cu tunica de muschetari, în căutarea lui Pinocchio, sunt pe cale să se întâlnească cu Cotoiul Jupân Carpat-Yin și Vulpea Căuzașă din Ștr-Yang care îi iscodesc de departe.
Vulpea Căuzașă din Ștr-Yang și Cotoiul Jupân Carpat-Yin, care între timp și-au înlocuit jachetele cu o armură din zale, coboară din copac prin scorbura trunchiului.

VULPEA CĂUZAȘĂ din ȘTR-YANG văzând încă în depărtare cele trei personaje manifestă nerăbdare și înverșunare:
De bani, jăpcani și bolovani
plâng unul pentru toți,
și toți pentru un Făt-Frumos pribeag
cu traista-n băț
și gărgăuni în cap,
în lacrimi de durere.
Dar dacă-i mintea rătăcită
și tălmăcită în vileag
nimeni nu plânge.
Îmi stă mintea în loc!
Și uite cum, ca muștele la miere,
trei muschetari se îmbulzesc,
dar tot ca muștele se vor înfricoșa
și vor cădea în laptele bătut
cu musca agonisită pe căciulă.
PARTIDICUL TROSC PLEOSC adresându-se lui Prâslea cel Drențos și Tălpoiului Copoi:
Stindardul vostru are pe conștiință, în cumpănă,
un pudibund expus dezonorării. 
(după o pauză de tăcere în care Prâslea cel Drențos și Tălpoiul Copoi se arată stânjeniți)
Vorbele atâta le-ați tot încrucișat
că pe onoarea mea nu mai pricep
nici jumătate de cuvânt...
de onoare... 
PRÂSLEA CEL DRENȚOS, TĂLPOIUL COPOI răspunzând cu un aer de vinovăție:
Cuvânt de ordine
dar nu de onorabil.
Suntem aici să-l protejăm!

Prâslea cel Drențos, Tălpoiul Copoi, Partidicul Trosc Pleosc își suprapun mâinile pentru a pecetlui înțelegerea, apoi foarte deciși se apropriază de cei doi suspecți.

PRÂSLEA CEL DRENȚOS, TĂLPOIUL COPOI, PARTIDICUL TROSC PLEOSC se adresează celor doi:
Suntem în beznă și privați
de o impunătoare absență a...
(căutând o definiție apropiată șoșotesc între ei)
... a unui mare spirit.
Suntem datori să scotocim pădurea
luminăției noastre.
COTOIUL JUPÂN CARPAT-YIN simulând panica cu ironie:
Cine o fi pus, mă rog pardon, îndepărtat fitilul?
Înluminatul vostru
cu atâta somno...luminescență
a irosit orice chibzuială.
PRÂSLEA CEL DRENȚOS:
Ne lămuriți mai bine?
VULPEA CĂUZAȘĂ din ȘTR-YANG după un schimb de priviri complice cu Cotoiul Jupân Carpat-Yin continuă meticulos și pe un ton convingător:
Când s-a urnit
a încălecat șaua pe un cal de poștă
iar după ce a înfrânat
el a descălecat-o pe nevoie.
Să înlemnească atunci când a văzut
că șaua păgubașă i-a transmutat regența
din istorie!
Mare năpastă, debusolat complet
urmează o dietă disociată
cu fructe interzise din pomet.

Dispariția lui Pinocchio stimulează căutarea și de către alte părți care intră treptat în scenă. Zicarii Levuloși, întovărășiți pentru eveniment, se pregătesc și pentru a sărbători "Festivalul Fructidor". Unii sunt echipați cu felinare, alții cu steaguri și lozinci... ilogice.

TRIBUNUL din FOIȘOR satisfăcut de știrea dată de către Vulpea Căuzașă din Ștr-Yang:
Fără îndoială un semn al dreptății!
PARTIDICUL TROSC PLEOSC:
Dar el e uns, are o stemă afișată-n frunte!
ISPRĂVITUL MUSIU din TOPOR ironic:
Cu datorie.
A fost odată!
Acum că e îndeajuns de unsuros
a tras la sorți
ponos după ponos.
Nicio unsoare nu-l va scăpa
ieftin de griji și din belea.
TOT-E-DE-MILĂ cu capul în nori:
Păi dacă-i uns cu untdelemn
o să răsară pe deasupra, nu?

Moment de tăcere. Toată lumea se privește cu suspiciune și se distanțează la aproximativ un metru unul de celălalt.

MEȘTERUL FASOLE-CUGHIVECIȘINEUTRONI încercând să restabilească echilibrul emoțional:
Hai să purcedem cu toții către moară
ca să turnăm din lămpi,
din creștet până-n tălpi,
ulei pe rană.
ISPRĂVITUL MUSIU din TOPOR ștergându-și mâinile pe haină, sardonic: 
Mergem la uleiere.
COTOIUL JUPÂN CARPAT-YIN cu falsă compasiune:
Nu bateți apa ca să se aleagă untul,
emulsionați-l.
VULPEA CĂUZAȘĂ din ȘTR-YANG flegmatic:
Ba, dacă materia de bază este de speță
din el cu siguranță o să apară
cu amănuntul
(foarte înverșunat)
li-pi-dă după li-pi-dă.
Frecați-l bine,
cu opinteală și fără a vă cruța
poate o să răsară adevărul.
Chiar sunt curios.
Cârmuitorul care zicea
că el era o stea?
Steaua sub care s-a născut era cu coada
îngreuiată de un morman de tinichele?
... și atunci cu coada între picioare
și pe rupte
s-o pună la spinare
printre stele!
(nerecunoscând-o pe Mărgica Celestă, care impetuoasă apare ca o lovitură de trăsnet, se întreabă)
Pun rămășag
că e crăiasa care cu mare chef
vrea să mă apostrofeze?
(către Mărgica Celestă)
Cine are de gând să mă alieneze
și tam-nisam e pusă pe arțag?
MĂRGICA CELESTĂ o critică aspru pe Vulpea Căuzașă din Ștr-Yang care se retrage pe furiș de la locul faptei:
Cine pe un picior de plai,
cu ochelari de cal
scrutează paiul și umbra paiului
tot prin vecini,
este un om de paie.
Se agață de nuiele, vergi și bețișoare
sărite de pe fixul bârnei sale
ursite să-l prăpădească în bătaie.
Vai și amar de capul lui!

Scena se golește încet-încet.

Elisabeta Petrescu
(nr. 4, aprilie 2026, anul XVI)