In memoriam George Popescu. Nicoleta Călina: O prietenie intelectuală și un dialog formator

Dispariția dintre noi a universitarului craiovean George Popescu lasă în urmă un gol profund, resimțit nu doar în spațiul academic craiovean, ci și în conștiința celor care au avut privilegiul de a-i fi aproape. Pentru mine, această pierdere este cu atât mai dureroasă, cu cât relația noastră a depășit de mulți ani limitele unei colaborări profesionale, transformându-se într-o prietenie intelectuală autentică și într-un dialog formator, de o rară densitate și frumusețe.
L-am cunoscut pe Profesorul George Popescu ca pe un spirit de o eleganță sobră, dar caldă, un erudit autentic, pentru care cultura italiană nu era doar un domeniu de studiu, ci o adevărată formă de viață. Italienist rafinat, traducător subtil și scriitor de o sensibilitate aparte, domnia sa a știut să creeze punți durabile între spații culturale, între limbi și între oameni.
Colaborarea noastră la traducerea volumul Terre e infiniti / Pământuri și nesfârșiri de Filippo Salvatore (Q Edizioni / Editura AIUS, Craiova, 2014) rămâne una dintre cele mai prețioase experiențe profesionale și umane. Am lucrat împreună cu o rigoare exemplară, dar și cu o bucurie a sensului care transforma fiecare dificultate de traducere într-o provocare fertilă. Profesorul Popescu avea darul rar de a vedea dincolo de cuvinte, de a surprinde nuanța, vibrația interioară a textului, iar acest lucru m-a format în mod decisiv.
Generozitatea sa intelectuală s-a manifestat constant și prin cronici de întâmpinare dedicate volumelor mele sau evenimentelor culturale pe care le-am organizat. De fiecare dată, lectura sa era atentă, profundă, lipsită de superficialitate, dar și de orice urmă de vanitate critică. Știa să încurajeze, să lumineze și să ofere sens, fără a impune, fără a domina.
Un moment deosebit în parcursul nostru comun a fost invitația academicianului Marco Lucchesi de a contribui, împreună, la volumul Ion Barbu, Margens da noite, publicat la Editura Patuá din São Paulo. Profesorul George Popescu a semnat un eseu de o remarcabilă claritate și profunzime, reușind să ofere o interpretare nu doar riguroasă, ci și revelatoare a operei barbiene. În același volum, am avut onoarea de a realiza o biografie condensată a poetului Ion Barbu, într-un dialog implicit care ne reprezintă, cred, pe amândoi.
Îmi amintesc, de asemenea, cu emoție, momentul pensionării sale, în urmă cu treisprezece ani, când am avut bucuria de a organiza, alături de colegele mele de la Facultatea de Litere, un eveniment festiv dedicat domniei sale. A fost o celebrare a unei cariere exemplare, dar și a unui mod de a fi în lume: discret, riguros, fidel valorilor autentice.
Astăzi, când evoc figura Profesorului George Popescu, nu pot să nu mă gândesc la noblețea tăcută a unui om care a trăit pentru cultură și prin cultură. A fost un mentor fără ostentație, un prieten fără condiții și un spirit care a înnobilat tot ceea ce a atins.
Pentru mine, rămâne o prezență vie, o conștiință călăuzitoare și o măsură a exigenței interioare. A contribuit imens nu doar formarea mea intelectuală, dar îi datorez și încrederea în frumusețea și sensul durabil al dialogului cultural.

Conf. univ. dr. Nicoleta Călina
Universitatea din Craiova
(nr. 5, mai 2026, anul XVI)