De la When the Rain Stops până astăzi: evoluția artistică a lui Robert Spooner

Răscolind printre marile containere cu obiecte de vânzare (bins) din Denver, Colorado, privirea celui care caută constant frumusețea este brusc atrasă de o pictură în ulei pe placaj, datată 2001, intitulată pe verso When the Rain Stops, cu numărul de catalog UFD 222. Pictura înfățișează o fată cu chipul nedefinit, ghemuită pe un scaun, purtând o fustă lungă, violacee, de sub care se zărește o pereche de pantofi sport închiși la culoare, cu talpă și șireturi albe. Contrastul dintre rochia clasică și pantofii moderni, plasați în centrul compoziției, este o izbucnire de geniu spontan, la fel ca lipsa trăsăturilor chipului fetei, care creează o atmosferă intimă și melancolică, universală, în care privitorul se poate regăsi. Autorul care semnează lucrarea este Robert Spooner, unul dintre cei mai apreciați și bine cotați pictori contemporani din Colorado. Necunoscând arta lui până în acel moment, curiozitatea de a afla cine se ascundea în spatele acelei semnături a dus la identificarea lui și la propunerea unei întâlniri. Răspunsul pictorului a fost generos: mi-a permis accesul în atelierul său, situat într-un vechi hub postindustrial, la adresa 999 Vallejo Street din Denver. Spațiul în care lucrează amintește foarte mult de realități europene precum Nod Makerspace din București. Este un loc spectaculos, un centru creativ, în care își desfășoară activitatea sute de artiști –  sculptori, pictori și designeri locali –  dar al cărui timp este deja numărat: peste doi ani va fi demolat pentru a face loc noului stadion de fotbal american, iar mulți artiști au început deja să se mute.
Discuția cu Spooner, purtată între acei pereți, a fost o lecție despre modul în care timpul poate schimba radical felul de a gândi și de a picta. Astăzi, activitatea lui Spooner nu mai are aproape nimic în comun cu pictura tradițională a începuturilor sale. Lucrează în principal pe suprafețe mari, chiar și pe uși vechi de lemn asamblate. Tehnica sa actuală este aproape sculpturală: îmi arată de unde începe întregul proces creativ, care presupune aplicarea pe panou a unor plase textile, de tipul celor folosite în bucătărie pentru legarea legumelor care urmează să fie fierte, utilizate ca bază structurală pentru aplicarea stucului venețian. Pe această suprafață artistul începe să picteze, alternând între douăzeci și treizeci de straturi de culoare, pe care ulterior le îndepărtează cu șmirghel și dălți de tâmplar, cu care ciobește și sapă materia într-un proces nesfârșit de construcție și distrugere.
Potrivit viziunii lui Spooner, fiecare pictură își are propriul parcurs și „nu destinația contează, ci călătoria”, deoarece, chiar dacă tehnicile și subiectele se aseamănă, nicio pictură nu este identică cu alta, datorită straturilor continue de culoare și ghips venețian care sunt mai întâi aplicate și apoi răzuite, până când reapare ghipsul alb de dedesubt. Spooner se autodefinește drept un simplu intermediar, un instrument între paletă și pânză; singura influență autentică este propria sa forță interioară. Fiecare lucrare necesită între trei luni și un an de muncă neîntreruptă. Privind o lucrare aflată în plin proces de creație, pe pânza căreia se întrezărește un teepee, Spooner explică: „Lipesc plasa pe panou, apoi aplic stucul venețian și pictez peste el. În această etapă caut frumusețea texturii. Această lucrare este deja într-un stadiu avansat, dar încă nu am decis cum să finalizez subiectul. ,,Poate că lucrarea a început cu un teepee și nativi americani, dar îmi place atât de mult textura materială care s-a creat, încât prefer să mai aștept înainte de a decide, pentru a nu distruge această textură minunată. Îmi place foarte mult să pictez cerul în acest fel.” Într-adevăr, în câteva dintre lucrările sale expuse, ochiul este furat de peisaje ale canioanelor din sud, din Utah, din nordul Mexicului și de scenarii emblematice iconice precum Monument Valley: „În aceste picturi am vrut să concentrez întreaga lucrare asupra cerului, pictat de la o distanță foarte, foarte îndepărtată.”
Aceeași viziune revine și în alte peisaje situate în apropiere de Taos, New Mexico, în Normandia și în Franța. Această obsesie pentru consistența culorii, această dedicare extremă, este scrisă clar pe pereții atelierului, în maximele sale de viață. Pentru el, reușita unei picturi este doar o chestiune de mentalitate: „Nu este talent, este doar curiozitate obsesivă.” Spooner dezvăluie, astfel, o abordare lipsită de presupoziție: „Un pictor are doar potențialul artistului care îl creează. Cu abilitățile mele nu aș putea niciodată să creez o capodoperă italiană, la care au lucrat mai mulți oameni pe aceeași pânză. Tot ceea ce este aici, în schimb, este făcut doar de mine, un singur individ.”
Spooner continuă, povestind cum numai în ultimii cinci ani s-a dedicat mai mult abordării pe pânză a unor subiecte legate de Vestul american. Acest interes se datorează rădăcinilor sale familiale americane, care datează de peste 250 de ani, precum și studiului istoriei americane, complet diferită de cea europeană în locuri precum Italia sau România, bogate în clădiri istorice și în vestigii ale unui trecut pe care America nu îl cunoaște în aceeași măsură. Spooner precizează că nu reprezintă tipicul Vest american de carte poștală, populat de cowboy, viței, copii și câini; publicul său apreciază dimensiunea, dedicarea și măiestria tehnică a lucrării, nu doar subiectul nostalgic.
În fața picturii din 2001, realizată pe gatorfoam, și a lucrărilor sale actuale, este evident modul în care pictorul a schimbat utilizarea detaliului. Spooner își amintește: „Este o lucrare de tinerețe, din perioada în care frecventam cursurile de seară la Art Students League of Denver și lucram ca grafician pentru cunoscuta companie de ceai Celestial Seasonings din Boulder. Eram aproximativ cincisprezece studenți în clasă, iar profesorul a așezat modelul în fața ferestrei și noi am pictat ceea ce vedeam. Pentru că ea purta acei pantofi în ziua respectivă, eu pur și simplu am pictat realitatea.” Și chipul, lăsat moale și fără trăsături, a fost o consecință practică: „L-am lăsat nedefinit din cauza timpului scurt pe care îl aveam în timpul sesiunii cu modelul viu. Încercam doar să înțeleg cum trebuia aplicată culoarea.” Astăzi, însă, eliminarea sau introducerea detaliilor chipului reprezintă o alegere narativă precisă. În picturile cu înotătoarele purtând căști colorate sau cu muncitorii agricoli de pe câmp, Spooner nu insistă asupra trăsăturilor faciale pentru că nu realizează portrete; îl interesează efectul de ansamblu al poveștii colective: „Majoritatea lucrărilor mele nu se referă la un individ, nu sunt portrete. Sunt povești.”
Cu totul diferit este cazul emoționantei lucrări Forever Fields, care vorbește despre drama muncii copiilor în câmpurile de bumbac din anii 1930. Chipul fetiței afro-americane din prim-plan este clar și atent redat în cele mai mici detalii. „În acest caz trebuia să arăt acea expresie de tristețe”, explică artistul. „Este o parte dureroasă a istoriei noastre și vreau ca publicul să vadă durerea și să se gândească la modul în care ființa umană poate fi atât de crudă încât să aducă oameni înrobiți din Africa în Statele Unite pentru a-i pune să muncească fără plată. Nu putem ignora acest lucru. Astăzi există o mișcare politică în America ce încearcă să ascundă aceste informații, dar eu am pictat acest tablou pentru că nu vreau ca oamenii să uite trecutul.”
Biografia lui Spooner ascunde o legătură neașteptată cu Europa: între 1989 și 1993 a trăit în Helsinki pentru a obține un MBA. Viața în Europa nu i-a schimbat stilul, dar i-a deschis mintea: „M-a învățat să apreciez alte culturi și mi-a permis să vizitez muzeele din Paris, din Italia, să văd în realitate capodoperele pe care le studiasem doar în cărți la Louisiana Tech.” La întoarcerea în America, a continuat să picteze, animat de dorința de a deveni mereu mai bun. Acest caracter hotărât își are originea într-o copilărie dificilă. Spooner povestește despre o mamă obligată să aibă trei locuri de muncă pentru a putea supraviețui: „Când eram copil am schimbat opt școli primare diferite, uneori chiar trei în același an. Pentru mine, școala era doar un loc în care eram lăsat cât timp mama muncea.” La universitate, Spooner și-ar fi dorit să studieze științele, dar, neavând o bază solidă, a trebuit să se orienteze spre grafica publicitară. Acolo s-a descoperit ca fiind un visual learner, o persoană care învață, în primul rând, privind.
Unul dintre momentele de cotitură ale carierei sale artistice a avut loc, însă, în urmă cu aproximativ doisprezece ani, în timpul unei călătorii în New Mexico, când a vizitat casa și atelierul lui Nicolai Fechin. Impresionat de texturile extraordinare ale picturilor originale ale artistului, Spooner a început să cerceteze cum să obțină o frumusețe similară a texturii fără să se limiteze la reproducerea stilului lui Fechin: „Dacă acoperi o parte dintr-un tablou de Fechin, vezi doar pictură abstractă; dar imediat ce îndepărtezi ceea ce o acoperă, apare chipul, iar lucrarea devine figurativă. Mi-am spus că trebuie să învăț să introduc această complexitate în munca mea fără să copiez. Așa că, literalmente, am lăsat pensula deoparte, am luat o spatulă și am început să pictez cu ea. Folosirea spatulei este ca un fel de «sabie cu două mâini» (broad sword): rupe controlul tipic al pensulei și conferă fluiditate execuției.”
Astăzi, Spooner critică răceala artei abstracte comerciale și a modei și declară deschis că independența creativă nu se obține copiindu-i pe ceilalți, ci privind în interior și inspirându-te din propria istorie personală și emoțională: „Cea mai importantă influență pentru mine sunt eu însumi. Dacă rămân în interiorul meu, pot lucra la un tablou timp de șase luni, împins doar de dorința de a crea frumusețe.” Când este întrebat cine este artistul său preferat sau principala sa influență, răspunde: „Eu.”
Această evoluție l-a condus pe Spooner către o autonomie managerială deplină, determinându-l să-și schimbe relația cu galeriile de artă tradiționale, pe care le consideră limitative atât din punct de vedere uman, cât și economic: „Galeriile rețin un procent ridicat pentru a-mi expune și vinde lucrările. Expedierea lor în Texas sau în altă parte m-ar costa mii de dolari. În plus, dacă un tablou este vândut într-o galerie, pierd controlul asupra lui, nu mi se permite să știu cine l-a cumpărat, iar galeria poate aplica reduceri după propria discreție. Prefer ca publicul să vină direct în atelierul meu în timpul zilelor deschise, să vadă un număr mai mare de lucrări și să aleagă de aici. Astăzi activitatea mea se concentrează pe expoziții temporare de mari dimensiuni și pe evenimente muzeale care atrag mulți oameni într-un singur weekend, precum festivalul Cheyenne din Wyoming sau Trinidad History Museum.”
Invitat să reflecteze asupra legăturii dintre subiectele sale și publicul european, în special cel italian și român, Spooner spune: „Eu pictez ceea ce este interesant și personal pentru mine, iar dacă cineva apreciază acest lucru, înseamnă că arta a creat o conexiune.”  El subliniază, astfel, modul în care temele pământului și ale lumii rurale vorbesc o limbă universală, care depășește granițele Vestului american și ajunge să atingă și sensibilitatea unor țări precum Italia sau România: „Dacă aceste tablouri cu căruțe sau coase pentru fân ar fi expuse într-un muzeu european, oamenii s-ar regăsi imediat în ele. Mulți ar spune: «Bunica mea făcea asta, tatăl meu avea o căruță la fel.»” Memoria propriilor rădăcini familiale funcționează pretutindeni.
Și, în cele din urmă, Spooner lansează o invitație adresată tuturor pasionaților și colecționarilor de artă: să nu se oprească la piața oficială, ci să viziteze atelierele artiștilor în viață, atât în Europa, cât și în Colorado. Pentru că nu mai putem vorbi cu Monet sau Degas, dar putem merge în atelierele artiștilor contemporani: „Există artiști foarte buni pretutindeni, care realizează opere originale și extraordinare. Mergeți să-i vizitați în atelierele lor, încercați să înțelegeți de ce pictează. Dacă achiziționați o operă originală după ce l-ați cunoscut pe autor, veți crea o legătură unică, iar acasă veți duce o amintire vie. Peste două sute de ani, acel tablou va fi atârnat în casa celei de-a treia sau a patra generații a familiei voastre, iar când vor fi întrebați cum a ajuns acolo, vor putea răspunde: Străbunicii mei l-au întâlnit pe acel artist în atelierul său din Denver și i-au ascultat povestea.”

Biografia autorului
Robert Spooner s-a născut în Roswell, New Mexico, în 1956 și este un important pictor american contemporan, cu sediul în Denver, Colorado. După studiile de Graphic Arts și Advertising Design la Louisiana Tech și o carieră ca ilustrator publicitar și designer vizual, a obținut un MBA la Helsinki School of Economics din Finlanda. La sfârșitul anilor ’90 a început să studieze pictura în ulei la Art Students League of Denver, perfecționându-se sub îndrumarea lui Quang Ho. Lucrările sale, axate pe memoria istorică și viața rurală americană, au fost prezentate în importante expoziții dedicate Vestului american, printre care Abend, Saks și Evergreen Fine Art, și au fost selectate pentru prestigioase expoziții instituționale precum Governor’s Art Show. Astăzi lucrează independent în atelierul său privat, iar operele sale sunt prezente în mod constant în expozițiile de seamă organizate de Cheyenne Frontier Days Old West Museum din Wyoming și Trinidad History Museum.
Site web: www.spoonerfineart.com

Landscapes

Forever fields

When the rain stops (Robert Spooner şi Serafina Pastore)



Gathering the harvest




50 cents a day

Serafina Pastore
(nr. 9, septembrie 2026, anul XVI)