Expoziția „Bucura Dumbravă – un spirit călător” cu ocazia centenarului Bucura Dumbravă

Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la moartea Bucurei Dumbravă (pseudonimul lui Fanny Seculici), care s-a născut la 28 decembrie 1868, la Bratislava (Slovacia, în Imperiul Austro-Ungar) și a murit la 30 ianuarie 1926, la Port Said (Egipt). Bucura Dumbravă a fost o scriitoare, călătoare și exploratoare a Munților Carpați, cea care a înființat prima asociație turistică din România.
Vineri, 30 ianuarie 2026, ora 11.00, a avut loc vernisajul expoziției Bucura Dumbravă – un spirit călător, la sediul Arhivelor Naționale ale României din Bulevardul Regina Elisabeta nr. 49. La eveniment au participat dr. Andreea Răsuceanu – scriitor și critic literar, dr. Bianca Cernat – scriitor și cercetător științific la Institutul de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu”, dr. Alina Pavelescu – director adjunct al Arhivelor Naționale ale României, Monica Negru – curatorul și coordonatorul expoziției.
Dr. Alina Pavelescu a deschis reuniunea evocând personalitatea complexă a Bucurei Dumbravă, contribuția ei la dezvoltarea culturii din țara noastră, prin romanele sale istorice, culegerile de legende, piesele de teatru, articolele de presă sau lucrările memorialistice inedite. De asemenea, a amintit publicului că Bucura Dumbravă a fost prima femeie care a urcat pe Vârful Omu (cel mai înalt vârf al masivului Bucegi, 2514 m), despre contribuția lui Fanny Seculici la promovarea tradițiilor naționale și implicarea în mișcarea teozofică.
Dr. Andreea Răsuceanu a evidențiat latura de scriitoare a Bucurei Dumbravă, vorbind despre romanele ei istorice, cu un accent special pe volumul Pandurul, cu un portret remarcabil documentat al lui Tudor Vladimirescu. Scriitoarea și-a exprimat regretul că lucrările istorice ale Bucurei nu au fost reeditate, cea mai recentă ediție datând din 1969.
Dr. Bianca Cernat a povestit publicului despre contribuția celei omagiate în acțiuni de caritate și înființarea de asociații culturale. A evocat efortul pe care l-a făcut Bucura Dumbravă, în urmă cu mai bine de 100 de ani, pentru a ajunge pe Vf. Omu, când nu exista nici măcar un drum forestier. Cercetătoarea și-a exprimat aprecierea față de bogatele informații pe care Bucura Dumbravă le oferă în paginile volumului Cartea Munților și speranța realizării unei monografii despre această valoroasă femeie uitată.
Curatorul expoziției, Monica Negru, a făcut prezentarea expoziției, subliniind că a selectat documente și fotografii din fonduri păstrate la Arhivele Naționale și la Biblioteca Națională a României, pe care le-a organizat pe 14 planșe și în 6 vitrine. Prima planșă conține documente despre originea slovacă și naturalizarea în România a lui Fanny Seculici, fotografii și date biografice. Bucura Dumbravă a apreciat în mod deosebit tradițiile, folclorul, țăranul român, a promovat mai multe asociații socio-culturale: în 1886, a fondat împreună cu o prietenă, Maria Brăiloiu, societatea Tibişoiul cu primeleşcoli duminicale pentru copiii sărmani. În 1905, a înființat societatea Chindia, cu intenția de a cultiva gustul pentru folclorul, portul și dansul popular românesc, în 1915 a fost membră fondatoare a Asociației Româncele Cercetașe, iar în anul 1916 a activat și în cadrul Crucii Roșii, într-un spital a format o brigadă de cercetași pentru confecționarea fașelor și a îmbrăcămintei necesare soldaților români.

Fotografie cu Izabela Sadoveanu între junimiștii ieșeni – BCU Iași_CS_ST15_detaliu

Planșele II și III sunt despre Colonia, cercul de prieteni ai Bucurei Dumbravă  (scriitori, artiști, diverse personalități) cărora le atribuia câte un pseudonim geografic sau caracterial: Eufrosina Neniţescu-Boerescu (Frozy), Natalia Slivici (Laita), Otilia Michail-Oteteleșanu (Cozia), Șerban Oteteleșanu, Nicolae Bogdan („moş Nălucă”), doctorul Alceu Urechia („marele urs”), Emanoil Bucuța (Bucșoiu), Elena Romniceanu, Mihai Gold-Haret, călăuzele (moș Comșa, Filică Pascu, Mihai și Vasile Banga ș.a.). A fost apreciată de Regina Elisabeta/Carmen Sylva, a participat la seratele organizate la Castelul Peleș, Bucura Dumbravă interpretând la pian piese de Brahms, Bach, Schumann, Beethoven. Au colaborat și la scrierea unei cărți de meditație, Cartea îngerilor,neterminată din cauza morții Reginei, dar reluată de Bucura Dumbravă prin culegerea de legende Ceasuri sfinte.
Profund atașată de istoria, folclorul și munții României, în 1907, pe baza unei  documentări ample la arhivele și muzeele din București, Târgu Jiu și Caracal, a publicat romanul istoric Haiducul (în limba germană, tradus în limba română de Th. Nica). Bucura Dumbravă a scris despre viața grea a țăranilor la începutul secolului al XIX-lea, despre Iancu Jianu, devenit erou de legendă, simbolul luptei pentru dreptate, răzbunătorul celor năpăstuiți. În 1912 a publicat romanul istoric Pandurul despre Tudor Vladimirescu, în limba germană, tradus în limba română de Eliza Brătianu și ulterior rescris în română de Bucura Dumbravă și prefațat de Carmen Sylva. Autoarea reînvia epoca fanariotă: luxul de la Curtea Domnească, viața boierilor de țară și a curtenilor greci, moravurile orientale, costumele de epocă, soarta țărănimii (birurile, jafurile administrației). În prefața romanului Pandurul, Regina Elisabeta a scris despre personalitatea Bucurei Dumbrava:
„Autoarea acestei lucrări cuprinzătoare nu trebuie căutată la masa ei de scris, ci pe vârfurile cele mai înalte ale munților, în pusnicie, lângă bătrânii călugări, pe plaiuri lângă ciobani, pe malurile tăurilor liniștite ale Negoiului, pe vânt și furtună, pe ger și zăpadă, o găsim pe crestele Carpaților, iară nopțile de vară în stână sau lângă pâraie, răpind basmele sale lunii.”

Planşa V

Două planșe sunt cu documente și fotografii despre Cartea Munților, o lucrare pe care Bucura Dumbravă a scris-o în limba română și a povestit despre drumețiile ei montane, despre organizare, echipament, hrana, focul, anotimpuri, flori, a invitat tinerii la călătorii în munți.
În fondul personal Bucura Dumbravă se găsesc și fragmente din piese de teatru pe care le-a scris ea. În anul 1927, postum, i s-a tipărit un volum de note de călătorie intitulat Pe drumurile Indiei. Diverse articole a publicat în revistele „Convorbiri literare”, „Ideea europeană”, „Lumina”, „Viața Românească”, „Flacăra”, „Albina” ș.a.
Două planșe sunt cu documente despre drumețiile montane ale acestei pioniere a călătoriilor în munţii României, cu predilecţie în Bucegi, unde a făcut chiar escaladări cu coarda, cum a fost cea din 1918, în Colţii Morarului. A drumeţit și a organizat excursii, în escapade temerare, şi pe alte culmi carpatine: Retezat, Făgăraş, Iezer-Păpuşa, Parâng, Cozia, Piatra Craiului, Munţii Lotrului.
„Dar iarna cu skiurile la munte! Și aci, Fanou a fost o înaintașă. În ciuda ochilor ei atât de miopi și a picioarelor ei atât de mici, Bucura începuse la 40 de ani să urce Bucegii cu skiuri, încântată de noile frumuseți ce i se dezvăluiau…” își amintea Frozy Nenițescu, în articolul său Fanou (porecla Bucurei Dumbravă) publicat în revista „Boabe de grâu”.
Bucura Dumbravă a fost prima femeie care a urcat pe vârful Omu (cel mai înalt vârf al masivului Bucegi, 2514 m), „Vârful Ocolit” de pe Omu poartă numele ei, Vârful Bucura (2503 m). Sporadic, a călătorit şi în străinătate: în vara anului 1925, în Elveţia, a urcat pe muntele Cervin din Alpi și gheţarul La Buee (3200 m) din masivul Mont Blanc.

Planşa X

Bucura Dumbravă este considerată un precursor al turismului din România: a făcut parte din grupul întemeietorilor Societăţii carpatine din Sinaia (1895), a fost membră a Societăţii turiştilor români (1903-1916), fondatoare, alături de Emanoil Bucuţa, Ion Bianu şi Mihai Gold-Haret, a Hanului Drumeţilor (1921) şi a Turing-Clubului României (1925). „Hanul Drumeților”, primă asociație turistică din România, societate anonimă pe acţiuni, a fost înfiinţată la 15 martie 1921, într-un local din Sinaia, de Bucura Dumbravă împreună cu Frozy şi Mircea Neniţescu, cu Elena Romniceanu, Natalia Slivici, Emanoil Bucuța, Mihai Haret. În 1926, Hanul Drumeților s-a reorganizat în Turing Clubul României, condus de Mihai Haret.
În decembrie 1925, Bucura a participat la Congresul Societăţii Teozofice de la Adyar, din India, iar pe drumul de întoarcere cu vaporul s-a îmbolnăvit de ciumă bubonică și a murit la 30 ianuarie 1926, într-un spital egiptean, la Port-Said. Urna cu cenușa Bucurei Dumbravă a fost adusă în țară în primăvara anului 1926 de Elena Romniceanu, care depus-o la Peștera Ialomicioarei și a cerut Institutului Social Român instituirea unui premiu Bucura Dumbravă. Despre viața și moartea Bucurei Dumbravă au scris mulți prieteni și cunoscuți: Frozy și Ștefan Nenițescu, Gala Galaction, Emanoil Bucuța, Adela Xenopol („Revista Scriitoarei”).

Planşa XIII

Monica Negru
(nr. 3, martie 2026, anul XVI)