Sebastian Alexa, „Timişoara în acuarelă”. Galerie online (I)

În acest număr, revista noastră inaugurează o galerie online sub titlul Timişoara în acuarelă, pornind de la expoziţia semnată de Sebastian Alexa, care a avut loc în perioada 18 noiembrie - 27 noiembrie 2021 la Galeria „Armonii Cromatice” din oraşul de pe Bega.
Absolvent al Facultății de Drept din cadrul Universității Europene „Drăgan” din Lugoj, al Facultății de Arhitectură Peisagistică din cadrul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului „Regele Mihai I al României” din Timișoara, pasionat de pictură şi fotografie, Sebastian Alexa face parte din Asociația Artiștilor Plastici „Romul Ladea” din Timișoara, din Asociația „Prezent” din Timișoara și din Asociația Pictorilor Acuareliști din România, structură afiliată Societății Internaționale de Acuarelă. Are la activ numeroase expoziţii, personale şi de grup, atât în ţară cât şi în străinătate.
Despre pasiunea sa pentru acuarelă, despre amplul proiect dedicat Timişoarei şi comunicarea cu publicul căruia i se adresează, în interviul realizat de Afrodita Carmen Cionchin.


Ce ne puteţi spune despre dumneavoastră?

Sunt născut în Timişoara, în cartierul Fabric. Am fost crescut şi educat de către părinţii mei de la care am învăţat respectul, dragostea pentru frumos, animale şi natură, disciplina şi satisfacţia lucrului muncit şi bine făcut. Încă de la o vârstă fragedă am îndrăgit scrisul, cititul şi desenul. Aveam la îndemână mereu o foaie de hârtie şi un creion şi încercam să desenez tot ce vedeam.  O influenţă benefică în viaţa mea, copil fiind, a avut-o o familie fără copii, vecini de curte, care m-au îndrăgit şi mă îngrijeau, cât timp părinţii erau la munca: „Omama” şi „Otata”… Omama unguroaică, Otata neamţ… Şi de la ei am învăţat o mulţime de lucruri care aveau să-mi fie de folos în viaţă. Am învăţat să mă înţeleg cu numeroşii mei prieteni unguri, nemţi sau sârbi, în limba lor, am învăţat să trăiesc în armonie şi să respect pe cel de lângă mine. Am învăţat să cred în mine şi în visurile mele. Am continuat să desenez până la terminarea liceului, după care mi-am continuat studiile, iar mai apoi m-am concentrat pe carieră. Abia după mai bine de 25 de ani, printr-o întâmplare, mi-am cumpărat, dintr-un impuls, un set de pictură. Am început să pictez şi de atunci nu m-am mai oprit. Se întâmpla în 2015.



Aşadar, pictura vine din pasiune.

Da, sunt autodidact, nu am făcut nicio şcoală în ceea ce priveşte arta, însă studiez zilnic. De Timişoara sunt îndrăgostit. Îmi iubesc oraşul, cu bune şi cu rele, mă bucur sau sufăr atunci când  observ lucruri. Îl compar cu ce era odinioară şi de multe ori cu ceea ce mi-aş dori pentru el. Sunt fascinat de clădirile istorice, de atmosfera pe care acestea o creează, de poveştile din spatele lor. Din acest motiv, încerc să le surprind în diferite ipostaze şi din diferite perspective. La fel de mult iubesc natura şi animalele, în special pisicile de pe stradă, de care mă ocup în fiecare zi. O temă dragă îmi este şi tot ce ţine de sat, viaţa la sat, obiceiuri şi tradiţii. Îmi plac oamenii sinceri, deschişi şi cu simţul umorului. Îmi place să împărtăşesc din tot ce am învăţat, să dăruiesc şi să aduc bucurie în sufletele fiecăruia.


De ce aţi ales acuarela ca tehnică predilectă?

Pasiunea pentru acuarelă cred că vine din faptul că este considerată cea mai dificilă tehnică. Am încercat şi mi-a plăcut din prima. A fost o atracţie imediată şi mi-am dat seama că este fascinantă. Poate şi pentru că sunt un semn de apă… Eu caut apa peste tot. Atunci când trebuie să plec în concediu, caut neapărat un loc unde să fie o apă. Acuarela, ca şi tehnică, ori îţi place ori nu. Iar atunci când îţi place, începi să o descoperi, iar mai apoi devine pasiune. Asta s-a întâmplat în cazul meu. Este transparentă, diafană, versatilă, imprevizibilă şi capricioasă, sau sublimă şi jucăuşă… cum să nu o iubeşti?


„Timişoara în acuarelă” este un work in progress. Câte lucrări aţi realizat până acum?

Trebuie să vă spun că pictez şi în alte medii, ulei, acril sau tehnici mixte. Însă acuarela mi se pare că se potriveşte cel mai bine cu starea mea în diferite momente, îmi dă posibilitatea de a aşterne pe hârtie o stare imediată. Iar pentru că Timişoara îmi oferă o infinitate de subiecte, îmi place să le surprind imediat. Aşa s-a născut acest proiect, Timişoara în acuarelă. Până în prezent am realizat peste o sută de lucrări doar cu Timişoara. Marea lor majoritate nu le mai am, deoarece şi-au găsit proprietari. Însă acest lucru nu mă opreşte să continui.



Ce îşi doreşte să transmită munca dumneavoastră?

Prin ceea ce fac, îmi doresc să transmit celor care privesc lucrările, EMOŢIE… Deseori am primit complimente prin care oamenii îmi spuneau că le-am transmis diferite stări, bucurie sau tristeţe, amintiri, nostalgie… Am fost sunat odată de către o persoană care a văzut întâmplător o acuarelă ce reprezenta o curte interioară pe care am surprins-o în cartierul Iosefin. Mi-a spus cu o mare emoţie în glas că a recunoscut locul în care a copilărit, dânsa fiind plecată din ţară de mulţi ani… M-a marcat profund acel moment. Pentru mine, este cel mai de preţ lucru. Este răsplata supremă pentru munca mea. Este, dacă vreţi, combustibilul care mă ajută să merg mai departe. Pentru asta, le sunt recunoscător tuturor celor care îmi transmit ceea ce simt, în legătură cu lucrările mele. Desigur, primesc uneori şi critici, care însă mă ajută la fel de mult.


Aveţi, aşadar, o comunicare directă cu publicul timişorean. Acuarelele dumneavoastră ajung şi la timişorenii plecaţi peste hotare?

Lucrările privind Timişoara, şi nu numai, au fost şi sunt primite foarte bine de către publicul timişorean. Am remarcat de la început acest lucru şi este unul dintre motivele pentru care continui să pictez Timişoara. Rezonez cu publicul şi el cu mine… Primesc mesaje în care sunt întrebat despre clădirea reprezentată, despre unghiul din care am surprins-o, despre detalii. Chiar şi cei care sunt mai tineri şi nu ştiu cum arăta Timişoara odinioară sunt încântaţi. Pe de altă parte, timişorenii trecuţi prin viaţă retrăiesc anumite momente care le dau o stare de bine. Însă cei mai impresionaţi sunt timişorenii care sunt plecaţi peste hotare. Retrăiesc împreună cu mine momente din viaţa lor. Nu există clădire care să nu aibă o însemnătate în viaţa cuiva… Paşii lor au trecut pe-acolo, sau poate unii chiar au locuit acolo. S-au înfiripat iubiri sau poate au fost despărţiri… Încerc să redau clădirile prin lucrări, aşa cum mi le amintesc şi eu. Aşa cum mi-au lăsat şi mie amintiri de-a lungul timpului. Sunt foarte emoţionat atunci când pictez un aspect de care mă leagă amintiri. Iar asta se transmite. Dorul este o emoţie puternică...



Care sunt principalele teme şi aspecte ale Timişoarei pe care aţi încercat să le surprindeţi şi să le imortalizaţi?

Aşa cum se poate vedea din majoritatea lucrărilor, temele sau aspectele principale se referă la clădirile istorice din Timişoara. Însă nu doar acestea sunt redate. Am încercat să surprind  şi viaţa de zi cu zi, minunatele flori care odinioară au dat un renume acestui oraş, parcurile, Bega cu malurile ei şi pomii înfloriţi, în general Timişoara aşa cum e ea. Frumoasă, distinsă şi primitoare. Pot să spun că lucrările mele îşi doresc să surprindă SPIRITUL acestui oraş.


Deschidem galeria noastră online „Timişoara în acuarelă” cu un ciclu de lucrări dedicate unui cunoscut cartier istoric al Timişoarei, şi anume cartierul Iosefin. Prin ce se distinge în aceste acuarele?

Pentru mine, cartierul Iosefin are o frumuseţe aparte. Geme de istorie, geme de frumuseţe… însă geme şi din cauza stării degradante în care din păcate este astăzi. Vă daţi seama ce energie puternică are acest loc, dacă şi în zilele noastre, uitat şi schilodit, poate să transmită atâta farmec?
Expoziţia personală pe care am inaugurat-o pe data de 18 noiembrie 2021 la Galeria „Armonii Cromatice” sub titlul „Timi50ara în acuarelă” are majoritatea lucrărilor reprezentând cartierul Iosefin. De ce „Timi50ara”…? Pentru că în această zi am împlinit 50… Aşa că încerc să-i redau frumuseţea de odinioară, măcar prin lucrările mele...




Timişoara - pe malul Begăi



Timişoara - dimineaţă de ianuarie



Timişoara - str. Johann Nepomuk Preyer



Timişoara - de la piaţă



Timişoara - Iosefin iarna



Timişoara - Iosefin



Timişoara - Iosefin după ploaie



Timişoara - Podul Ştefan cel Mare



Timişoara - Iosefin



Timişoara de odinioară



Timişoara - Podul Ştefan cel Mare



Timişoara- tramvai în Iosefin





Interviu realizat de Afrodita Carmen Cionchin
(nr. 12, decembrie 2021, anul XI)