NR. 7-8, IULIE-AUGUST 2016, ANUL VI

Alexandru Balaci, Profesorul care îşi începea ziua citind Dante

În 16 iunie 2016, Academia Română a comemorat în şedinţă publică o sută de ani de la naşterea lui Alexandru Balaci, rafinat italienist şi academician, care a fost pentru întregi generaţii, prin antonomază, IL PROFESSORE. Avea o concepţie despre cultură de tip iluminist, conform căreia cultura nu ţi-o faci pentru tine însuţi, ci ca s-o răspândeşti, făcând politică culturală. De aici uriaşa sa operă, peste 3000 de titluri, ca şi coordonarea unor monumentale lucrări colective, precum istoria şi antologia literaturii italiene a catedrei de italiană din Universitatea din Bucureşti. De Smaranda Bratu Elian.



Primo Levi: „Fiecare poartă în el semnul prietenului întâlnit în cale”

Supravieţuitor de la Auschwitz, mărturia lui Primo Levi asupra fenomenului deportării evreilor în lagărele de concentrare naziste este un demers extrem de lucid și susținut până la sfârșitul vieții chimistului evreu. Pe lângă opera în proză, de o covârșitoare limpezime și precizie în analiza resorturilor celor mai adânci ale acelui malaxor al degenerescențelor umane, Levi lasă în urmă și o semnificativă producție poetică ce întregește, în chip elegiac, mărturisirea unei suferințe cu neputință de a fi vreodată alinată. Publicăm un grupaj de versuri traduse de Dana-Alexandra Popa.



„De vorbă cu Panait Istrati”, un volum bilingv publicat în Italia

Volumul bilingv de Elena Lavinia Dumitru, Parlando con Panait Istrati / De vorbă cu Panait Istrati (Ed. Aracne, 2015), concentrat pe figura istratiană în contextul jurnalismului românesc din perioada dintre cele două războaie mondiale, aduce în atenție, prin intermediul traducerii în italiană, o selecție de interviuri și articole publicate în ziarele din România, cu numitor comun un profund caracter autobiografic. Cartea dă astfel viață unui dialog cu scriitorul român-francez-grec, oferindu-i posibilitatea de „a se prezenta” cititorului italian prin intermediul propriilor gânduri, experiențe, mărturisiri.



Icoane pe sticlă, când talentul este iubire. In memoriam Dorina Dutkay

La 19 iunie 2016 s-a stins din viață, la Brașov, doamna Dorina Dutkay, excepțională pictoriță de icoane pe sticlă țărănești și persoană de înalte calități umane și spirituale. Născută la Cluj-Napoca, în 1936, Dorina Dutkay a trăit o viață îmbogățită de o extraordinară activitate artistică, dar și de comuniunea spirituală - grație unchiului său,  Pr. Nicolae Grăbenea, deținut vreme de 22 de ani în închisorile comuniste - cu figuri de seamă ale vieții culturale și religioase românești, între care Î.P.S. Bartolomeu Anania ori Pr. Zosim Oancea, care i-au marcat existenţa. De Giovanni Ruggeri.



Michel Crépu, Notă de lectură la „Cent lettres de Paris” de Lucian Raicu

„Obezitatea narcisică proprie Doamnei Literaturi Franceze îngreuiază adesea perceperea anumitor figuri familiare ce ar merita mai multă lumină. Lucian Raicu, pseudonimul lui Bernard Leibovici, scriitor, eseist român ce părăsise România lui Ceaușescu în 1986, s-a aflat în această ipostază”. Afirmă, în nota de lectură la Cent lettres de Paris de Lucian Raicu (L’Harmattan, Paris, 2016, trad. de Dominique Ilea), apărută în nr. 618/mai 2016 al importantei reviste „NRF - La Nouvelle Revue Française”, noul ei director, scriitorul şi eseistul Michel Crépu, care îi aduce un omagiu lui Lucian Raicu.



Lectura lui Dante. La poarta Purgatoriului (Purgatoriu IX)

Laszlo Alexandru prezintă Cântul al IX-lea al Purgatoriului, unde Sfânta Lucia (prevestită de vulturul visat) îl duce pe Dante în somn până la poarta Purgatoriului. „Poetul apropie vulturul şi pe Lucia, pentru a sugera că Biserica şi Imperiul trebuie să acţioneze concomitent, chiar dacă apoi subliniază că pecetea finală poate veni doar din partea Bisericii: de fapt, dacă vulturul şi Lucia fac acelaşi gest, primul anticipează doar în vis ceea ce femeia îndeplineşte apoi în realitate, ducându-l pe Dante la intrarea în Purgatoriu” (E.A. Panaitescu).



Rosalina Neri, o lungă carieră începută ca sosie a lui Marilyn Monroe

Puţini ştiu că există o Marilyn Monroe şi în Italia. Este vorba de actriţa Rosalina Neri. Acum, la venerabila vârstă de 80 de ani, Rosalina Neri păstrează privirea inocentă şi uşor rătăcită, autoironia şi prospeţimea educaţiei tradiţionale. În aceste zile, publicul o poate admira în spectacolul Je me fut: memorie false di una vita vera pe scena Teatrului Parenti din Milano. Textul este scris de ea însăşi şi de Cristina Pezzoli, regia îi aparţine. Un evantai de amintiri povestite prin vorbe şi muzică, tot ceea ce rămâne dintr-o viaţă trăită cu intensitate, curiozitate, ingenuitate şi curaj. De Raluca Niţă.

Revistă online editată de
Asociaţia Orizonturi Culturale Italo-Române.

Promovează dialogul intercultural,
cu un interes predilect
pentru traducerea literară
ca operă de mediere.

PARTENERI INSTITUŢIONALI












COPYRIGHT


Toate textele de pe acest site
sunt protejate
de dreptul de autor.
Este interzisă preluarea
şi reproducerea acestora,
chiar parţială şi cu orice mijloc, fără acordul editorului.