DECEMBRIE 2019, ANUL IX

Eveniment editorial. Machiavelli şi învăţăturile sale

A apărut în sfârșit în limba română demult așteptata lucrare a lui Machiavelli Comentarii la prima Decadă a lui Titus Livius (traducere de Gabriel Purghel, cronologie și control științific Smaranda Bratu Elian). Ediția, publicată în colecția „Biblioteca Italiană” de la Humanitas, este însoțită de un aparat critic excepțional: prin amploare, precizie și adresarea către un public diversificat, atât specialiștilor care doresc să urmărească filiația ideilor și variantele interpretative, cât și nespecialiștilor doritori să înțeleagă referirile și aluziile autorului. Prezentare de Smaranda Bratu Elian.



„Ghepardul” la dezbaterea despre retraducerea literară de la Bucureşti

Reușitul simpozion internațional din 4-5 noiembrie 2019 ținut la București la inițiativa Filialei de Traduceri a Uniunii Scriitorilor, a pornit de la invitația adresată de organizatori unor traducători versați să vorbească, alături de un coechipier român sau străin, de el ales, despre o operă beneficiară a mai mult de o tălmăcire. Arealul italian a fost ilustrat de universitarele Gabriela Lungu și Aurora Firța Marin care au analizat principalele aspecte legate de re-traducerea şi interpretarea romanului Il gattopardo de Giuseppe Tomasi  di Lampedusa. Prezentare de Doina Condrea Derer.



„A fotografia Veneţia”, cu Lorianna Claudia Manzo şi Davide Busetto

Ioana Eliad ne invită „A fotografia Veneția”, o nouă rubrică ce se deschide cu Lorianna Claudia Manzo și Davide Busetto. Cu fotografiile lor din orașul lagunar, aceştia caută perspective care depășesc cadrul tradițional banalizator, tip carte poștală. Calea „alternativă” o reprezintă, pentru Lorianna C. Manzo, tehnica multiexpunerii, „modus-ul expresiv privilegiat” de a capta emoțiile prin mișcare. Pentru Davide Busetto a fotografia Veneția este ușor, mai greu este „să  decizi ce să incluzi și ce să nu incluzi în fotografie, în prezența a nenumărate detalii și frumuseți istorice”.



Lelia Floarea Brînda. „Drumul cânepii” în cuvinte şi imagini

E făcută din materie vie, plină de amintiri și emoții, povestea pe care Lelia Floarea Brînda o „modelează” în faţa ochilor noştri, la fel ca în picturi ori în broderiile în lut. Protagoniști sunt deopotrivă cânepa și toţi cei care, precum demiurgii arhaici, o transformă pas cu pas în material textil de-a lungul unui proces meticulos între artă, creație și măiestrie. Iată câteva momente: „Tot satul era înţesat de penelope care meliţau cânepa, apoi pieptănau fuiorul obţinut şi începeau torsul, transformarea fuiorului în fir. În casă se cobora războiul de ţesut din pod, femeile puneau urzeala şi treceau apoi la ţesut".



Andrea Zanzotto. „Vocativ”, mică antologie poetică

„E o poezie extrem de cultivată, a sa, un adevărat plonjon în acea pre-expresie care precede cuvântul articulat și care apoi se mulțumește cu sinonime de ghicitoare de cuvinte ce se alătură doar prin afinități fonice, de bâlbâieli, interjecții și mai ales iterații. E un poet percutant, însă nu gălăgios: metronomul său e poate bătaia inimii. O poezie inventariată ce sugerează cu putere și acționează ca un drog asupra intelectului judecător al cititorului” (Eugenio Montale, 1968). Publicăm a doua parte din antologia poetică Zanzotto tradusă şi îngrijită de George Popescu.



Din povestirile lui Dino Buzzati: „Mantaua”

La sfârşitul anilor ’50, Dino Buzzati a declarat într-un interviu că „povestirea” era „forma lui preferată de expresie” şi, somat fiind să se explice, a definit-o ca pe „o structură scurtă şi sprintenă”: „Scurtă fiind, nu-i lasă vreme cititorului să se plictisească, chiar atunci când e proastă, adică neizbutită”. Dincolo de (auto)ironia din aceste afirmaţii, e limpede că prozatorul parcă s-ar fi antrenat toată viaţa să alerge după năluca „sprintenă” a propriei sale concepţii despre povestire. Publicăm Mantaua (Il mantello), din volumul I sette messaggeri (1942), tradusă de Anca-Domnica Ilea.



Scenarii. „Hans” și câteva întâmplări ale unui personaj năuc

Publicăm un scenariu inedit de Sandra Bazavan, intitulat Hans. Cu elemente de suprarealitate, povestea urmărește o serie absurdă de interacțiuni de o coerență mecanică între personaje, cu o atmosferă la limita dintre confuzie și conștiința identității. Domnu’ Hans este și rămâne o identitate anihilată, o absență scenografică cu pâlpâiri ventriloce. Realitatea, imaginarul și multele lor timpuri se proiectează pe perete, cu încetineala unei râșnițe de recuzită. Cum arată moartea pe un perete mic? Domnu’ Hans va răspunde cu pâlpâirea sa ventrilocă.

Revistă online editată de
Asociaţia Orizonturi Culturale Italo-Române.

Promovează dialogul intercultural,
cu un interes predilect
pentru traducerea literară
ca operă de mediere.




PARTENERI INSTITUŢIONALI












COPYRIGHT


Toate textele de pe acest site
sunt protejate
de dreptul de autor.
Este interzisă preluarea
şi reproducerea acestora,
chiar parţială şi cu orice mijloc, fără acordul editorului.