ANTOLOGIE DE POEZIE ITALIANĂ


All’alba dei poeti: Cecco Angiolieri, Lorenzo de Medici, Michelangelo

Sub titlul All’alba dei poeti. Poeţi italieni fără apus, publicăm un montaj de versuri în care, pe lângă cei doi clasici, Cecco Angiolieri (cu Dac-aş fi foc...) şi Lorenzo il Magnifico (cu Triumful lui Bacchus şi al Ariadnei), am inclus un Sonet al misterioasei poetese La Compiuta Donzella Fiorentina (jelindu-se că tatăl ei vrea să-i răpească libertatea măritând-o cu sila); Despre Sixtină de Michelangelo Buonarroti (haz de necaz) şi sonetul Pletele răsfirate peste unde de Giambattista Marino (în care preaslăveşte... păduchii din pletele bălaiei sale iubite!). Traducere de Anca-Domnica Ilea.



„Căutați omul!” Poezie animalieră italiană peste vremi

Parafrazând titlul unei gravuri a artistului român stabilit la Paris Tudor Banuş, Cherchez l’homme / Căutați omul (în imagine), Anca-Domnica Ilea ne propune un surprinzător montaj de poezie animalieră italiană, pornind de la Nina Siciliana din secolul al XIII-lea şi trecând prin marile nume ale literaturii din Peninsulă precum Torquato Tasso, Giosuè Carducci, Umberto Saba, Corrado Govoni, Clemente Rebora, Giuseppe Ungaretti, Eugenio Montale, Edoardo Sanguineti, Edoardo Cacciatore, Gianni Rodari, până în zilele noastre, la Renzo Ricchi.



Piccola sinfonia italiana: Florilegiu de poeți italieni moderni

Anca-Domnica Ilea ne propune o mică simfonie italiană, un florilegiu de poeţi moderni, în cinci părți a câte două voci: „geografia poetică” are versuri din Dino Campana (Florenţa) şi Umberto Saba (Milano); „pretextele zoologice” ni se prezintă prin poeziile lui Eugenio Montale (Pupăză) şi Giuseppe Ungaretti (Agonie); „mitul chipului etern” vine cu versurile lui Salvatore Quasimodo (Iarnă de demult) şi Diego Valeri (Absenţa); „mal di vivere” ni-i aduce pe Luciano Folgore (Paie) şi din nou Ungaretti (Urâtul); „cinis et umbra sumus”, cu Piero Javier (Om fericit) şi încă o dată Montale (Poate-ntr-o dimineaţă...).



Poezii din viaţa de zi cu zi: de la Leopardi la Edoardo Sanguineti

„Uite seninul/ Lărgindu-se dinspre apus, la munte;/ Câmpia își ia ceața de pe frunte,/ Și limpede-n vale fluviul apare./ Tresaltă inimile toate,-n tot locul/ Se iscă iarăși larma,/ Munca de zi cu zi-și reia sorocul” (Leopardi, Pacea după furtună). Publicăm, în traducerea semnată de Anca-Domnica Ilea, un florilegiu de poezie italiană sub titlul Poezii din viaţa de zi cu zi / Poesia di tutti i giorni. De la Giacomo Leopardi (1798-1837) la Edoardo Sanguineti (1930-2010), selecţia trece prin versurile lui Luciano Folgore (1888-1966), Corrado Govoni (1884-1965) şi Piero Jahier (1884-1966).



Poezia italiană de astăzi, în librăriile din România. Selecţie de versuri

A apărut, în ediție bilingvă, în colecția Biblioteca Italiană de la Humanitas, un volum pe care îl recomandăm călduros: Poesia presente/Poezia italiană de astăzi, antologie și introducere de Francesco Napoli, traducere și note de Smaranda Bratu Elian și Aurora Firța Marin (2020). În varianta românească cuprinde poeziile a treizeci de poeți care și-au făcut debutul în ultimele decenii. Publicăm poezii de Mario Benedetti, Patrizia Cavalli, Milo De Angelis, Roberto Deidier, Vivian Lamarque, Valerio Magrelli, Guido Mazzoni, Giancarlo Pontiggia, Umberto Piersanti.



Dante Alighieri: Ars amandi în sonete celebre

Deschidem ediţia lunii ianuarie sub semnul geniului dantesc: la începutul lui 2021, an în care se împlinesc 700 de ani de la moartea lui Dante Alighieri, publicăm un prim grupaj de sonete celebre aparținând autorului Divinei Comedii, ʽil Sommo Poeta’, tălmăcite de italienistul Ion Istrate, în continuarea sonetelor lui Petrarca din ultimele două numere ale anului trecut. Dante și Petrarca, două nume de prim rang ale culturii italiene, apar astfel într-o asociere câtuși de puțin întâmplătoare. Citindu-i, amândoi acești autori și oameni ne pot învăța cum să iubim.



Dante Alighieri: Ars amandi în sonete celebre (II)

În acest an Dante, continuăm publicarea variantelor românești ale unor sonete celebre aparținând autorului Divinei Comedii, tălmăcite de italienistul Ion Istrate. Cum iubea Dante? Cu o devoțiune respectuoasă, monahală, subtilă, în stare totuși să blufeze, în spatele căreia pulsează însă o arteră fierbinte de lavă incandescentă, capabilă să ardă totul. Poetul apelează la gesturi solemne, retorice, în stare să reinventeze, ca într-un fel de pantomimă ideală, asistată de talent, parcă sculptată în marmură, eternitatea clipei.



Mariano Bàino, poeta ludens sau ironia destructurantă

Mariano Bàino, originar din Napoli, a fost printre fondatorii revistei „Baldus” şi al grupului ’93 care a animat în Italia o aprinsă dezbatere despre modern şi postmodern, avangardă şi tradiţie, despre transformarea structurilor comunicative şi efectele de derealizare în societatea mass-mediatică. În poezia sa se întâlnesc plurilingvismul, deschiderea spre dialecte şi spre limbile străine, uzul năucitor al citatului şi al neologismelor. Printre registrele cele mai frecvente se află ironia şi ludicul. Publicăm un grupaj de versuri în traducerea italienistului George Popescu.



Francesco Baldassi: „Matca veşniciei”

Libertatea ca dar divin este motto-ul şi nevoia cea mai profundă a sufletului poetului italian; a fi liber pentru Francesco Baldassi înseamnă, ca şi pentru dominicanul Tommaso Campanella, a te simţi liber chiar şi în cea mai înfiorătoare celulă a Inchiziţiei, a supravieţui pentru a concepe, în înţelesul de a crea, pentru a fiinţa. Iubire şi moarte, peisaj şi profeţie, rugăciune şi mâhnire, singurătate şi speranţă de mântuire, totul concentrat în intense nuclee semantice armonizate după o tehnică specială, cea de a şti să institui o realitate analoagă visului şi uluirii. Traducere de Geo Vasile.



Dario Bellezza: „Sufletul-frunză pornește în căutarea Stăpânului”

Destinat „diversității”, asemenea marelui său prieten și confesor Pasolini, cel care îl decretase încă de la debutul, cu volumul Invettive e licenze din 1971, drept „cel mai important poet al noii generații”, Dario Bellezza s-a născut la Roma, în 1944; orașul ce va deveni fundal și protagonist al întregii sale existențe și creații, ambele subsumate unei trăiri sub semnul dramaticului, deseori de un tragism extrem disputat între exigența autenticității și ficționalul filtrat himeric, și s-a stins la doar 52 de ani, în același oraș, în 1996. Prezentare şi traducere de George Popescu.



Donatella Bisutti: „Cântec de dragoste canibală”

Donatella Bisutti, poetă şi jurnalist profesionist, a câştigat ediţia 2012 a Premiului literar Camaiore. A mai obţinut în 1984 Premiul Montale pentru un volum inedit cu Inganno Ottico (Iluzie optică, 1985). Este autoarea unui eseu devenit bestseller, La Poesia salva la vita (Poezia salvează viaţa, 1992). Nici proza nu îi este străină, dovadă fiind Storie di Simona (Istorisirile Simonei, 1984) şi Voglio avere gli occhi azzurri (Vreau să am ochi albaştri, 1997), o retrăire în cheie psihanalitică a propriei copilării. Publicăm un grupaj din versurile sale, în traducerea lui Geo Vasile.



Edoardo Cacciatore, „Graduali”: refuzul modernității cu orice preț

Născut la Palermo în 1912 din părinți agrigentini, Edoardo Cacciatore și-a trăit toată (discreta) viață la Roma, unde a și murit în 1996, tocmai pe când editura Einaudi din Torino îi pregătea șpalturile volumului de versuri Il discorso a meraviglia, apărut postum. Opera sa poetică s-a desfășurat în paralel cu cea eseistică. Publicăm un grupaj de versuri din volumul Graduali (Ed. Manni, Lecce, 1986), care, începând cu titlul de rezonanță liturgică, exemplifică perfect estetica acestui „vânător” de sine însuși. Prezentare şi traducere de Anca-Domnica Ilea.



Corrado Calabrò: „Aminteşte-ţi să o uiţi”. Traduceri inedite

Sub titlul Aminteşte-ţi să o uiţi, publicăm un grupaj de traduceri inedite din poezia lui Corrado Calabrò, autorul a 17 volume de lirică, acestora adăugându-li-se mai multe cărţi tălmăcite în limbi străine. Titlul pe care l-am ales pentru această selecţie poetică trimite cu gândul la singurul roman publicat până acum, Aminteşte-ţi să o uiţi, finalist la Premiul „Strega” în 1999, an în care iese şi prima sa traducere în română, la Editura Augusta din Timişoara. Prezentarea şi versiunea românească a versurilor poartă semnătura italienistei Viorica Bălteanu.



Dino Campana: O nouă traducere în română a „Cânturilor Orfice”

A apărut la editura Humanitas, în colecţia bilingvă Biblioteca italiană, volumul de poezii şi proze Cânturi Orfice / Canti Orfici de Dino Campana (1885-1932), îngrijit de Fiorenza Ceragioli şi Aurora Firţa-Marin. Pentru a completa imaginea cititorului român asupra acestui important poet italian, volumul conţine, alături de traducerea integrală a Cânturilor Orfice, sub titlul Varia, mai multe fragmente, în versuri sau în proză, păstrate în manuscrise, în caiete, carneţele, schiţe, scrisori, foi volante, texte publicate de poet în reviste sau care nu au apărut în timpul vieţii acestuia.



„În câmpul infinitei deveniri”. Versuri de Tiziana Colusso

Sub titlul În câmpul infinitei deveniri, publicăm un grupaj de versuri de Tiziana Colusso. Născută la Vergato (Bologna), este autoare de romane, povestiri, poezie, texte teatrale şi eseistică. S-a licenţiat în literatură comparată la Roma şi ulterior a trăit câţiva ani la Paris, unde s-a specializat la Universitatea din Sorbona. A participat la numeroase antologii de proză şi de poezie, la festivaluri literare în Italia şi în străinătate, este tradusă în Franţa, Belgia, Slovacia şi Bulgaria, redactor la e-magazine „Le reti di Dedalus” Prezentare şi traducere de George Popescu.



Maurizio Cucchi: „Am un creier mecanografic”

Viitorul poet, critic literar, traducător şi publicist este licenţiat al Universităţii Catolice din Milano, unde s-a născut în 1945. Folosind un limbaj viu şi direct, Cucchi zugrăveşte, fără artificii retorice împovărătoare, detalii ale lumii şi realului ce se reunesc într-o panoramă de ansamblu bună conducătoare de uluire şi miracol. În centrul acesteia se află însuşi omul, trăind simultan în dimensiunea visului şi a concretului. Poezia lui Maurizio Cucchi declanşează premeditat în cititor un sentiment de adeziune la clar-obscurul vieţii, la multiplele ei nuanţe. Prezentare şi traducere de Geo Vasile.



Milo De Angelis: „Am văzut fața și lăuntrul unei clipe”

Periferii urbane, tramvaie și străzi în miezul zilelor de vară, colțuri familiare de apartament percepute brusc într-o nouă lumină, peroane, trenuri, neoane stradale - toate aceste repere circumscriu, în poezia lui Milo De Angelis, o topografie interioară în care obiectele, animate sau inanimate, își emit neîntrerupt vibrația originară. Selecția propusă face parte din volumul Tema dell’addio (2005), o meditație asupra sensului desprinderii și rolului memoriei, un document liric conceput după pierderea prematură a soției, poeta Giovanna Sicari. Traducere de Dana-Alexandra Popa.



Valeria Di Felice: Avangarda XXII, Premiul cartea anului 2016

La Festivalul-Concurs Naţional de Creaţie Literară „Avangarda XXII", ediţia a XVI-a, desfăşurat în 25 şi 26 septembrie 2017 la Bacău, premiul pentru cartea anului 2016 a fost acordat poetei şi editoarei Valeria di Felice din Italia pentru ediția bilingvă Attese/Aşteptări (Vital Prevent Edit, Craiova, 2016), ediţie tradusă şi îngrijită de Geo Vasile. Culegerea Așteptări oferă ceea ce în muzică se numește generic „variațiuni pe o temă”, reușind să o definească din felurite perspective și stări sufletești, ca pe o revelație sau epifanie a unei lumi priincioase vieții sau de-a dreptul ideale.



Nicoletta Di Gregorio: „Răsuflarea ametistului”

Născută la Pescara, unde trăieşte şi activează în calitate de editor (conduce prestigioasa editură „Tracce”), de animator cultural şi, îndeosebi, de poetă, Nicoletta Di Gregorio este autoarea mai multor volume de versuri. În culegerea Il respiro dell’ametista (Răsuflarea ametistului, din care publicăm câteva poeme, poeta îşi conservă, în linii mari, registrul liric de la debut, identificabil în exhibarea programatic asumată a inocenţei dublate de interogaţia gravă a sinelui confruntat cu neliniştile propriei existenţe şi totodată ale ambientului căruia i se livrează. Traducere de George Popescu.



Trei poeți italieni: Franco Falasca, Gabriele Frasca, Mario Lunetta

Publicăm un florilegiu poetic semnat de: Franco Falasca, poet, prozator, cineast și fotograf (poezie vizuală, filme super 8, video, performances), fondator (în 1973) al Ufficio per l’Immaginazione Preventiva; Gabriele Frasca, poet, prozator, eseist și traducător, profesor universitar de literatură comparată (Napoli, Salerno), fondatorul grupurilor poetico-muzicale Asilo poetico și ResiDante; Mario Lunetta, experimentator în diverse genuri literar-artistice, colaborator la programe culturale RAI și la reviste italiene și străine. Traducere de Anca-Domnica Ilea.



Ugo Foscolo: „Frumusețea va salva lumea”

Ugo Foscolo, ca și Leopardi, materialiști și pesimiști amândoi, deci fără o iluminare creștină care să clipească deasupra lor, socotesc că frumusețea va salva lumea: dar nu frumusețea nevăzută, ci cea văzută, cea auzită, cea perceptibilă prin simțurile noastre. Cum asta? Și cum să înțelegem această altfel de salvare? Ce ne spune ginestra, floarea de pe Vezuviu, a lui Leopardi și ce ne spun Grațiile lui Foscolo sau profeția Casandrei de la finele poemului său Despre Morminte? Smaranda Bratu Elian ne oferă, în avanpremieră, traducerea unui fragmenti din Despre Morminte.



Corrado Govoni: „Pe drumul către veșnicie”

Sub titlul Pe drumul către veșnicie, publicăm un grupaj de versuri de Corrado Govoni (1884-1965). Poetul parcurge plin de originalitate universul complex al „noii poezii” care se cristaliza în acea perioadă, mai precis în primii cincisprezece ani ai secolului al XX-lea, trecând prin lirica lui Giovanni Pascoli și a lui Gabriele D'Annunzio, dar, mai ales, participând în mod direct la mișcarea futuristă, valorificând în cheie impresionistă și crepuscularistă experiența simbolismului timpuriu și târziu. Traducerea de Maria Boghiu a obţinut premiul I la ediţia 2016 a Concursului național de traduceri literare Festlettura.



Jacopone da Todi, „Cele mai frumoase laude”. Eveniment editorial

Recent a avut loc un însemnat eveniment editorial: apariția la editura Humanitas, în ediție bilingvă, a florilegiului de Laude ale misticului franciscan din zorii literaturii italiene Jacopone da Todi, în remarcabila traducere a Oanei Sălișteanu, cu un aparat critic de mare ținută și cu prefața înalt lămuritoare a specialistului iacoponic Matteo Leonardi. Volumul vine să umple o lacună din cultura românească nu numai în ce privește cunoașterea originilor literaturii italiene, ci și a unui gen literar care ne plasează într-o altă dimensiune, eminentă și neliniștitoare. De Smaranda Bratu Elian.



Arjan Kallco, versuri dedicate României: „Eu, un poet străin”

Sub titlul Eu, un poet străin, publicăm un grupaj de versuri dedicate României de către Arjan Kallco, italienist, poet şi traducător originar din Korça, în Albania. S-a născut la 2 noiembrie 1967 şi este licenţiat la Facultatea de Istorie și Filologie a Universității din Tirana (1990). Din 1998 predă la Universitatea Fan S. Noli din Korça. A participat la mai multe concursuri în Italia și Albania și poeziile sale au apărut în diverse antologii. Publică pe site-urile de poezie și proză în două limbi, albaneză și italiană. Traducerea versurilor îi aparţine italienistei Nicoleta Călina de la Universitatea din Craiova.



Marco Lucchesi, un poet italo-brazilian tradus în română

Cărturar de rezonanţă medievală, în sensul cel mai exact al acelui ficinian uomo universale din Florenţa post-dantescă şi pre-vinciană de care oraşul natal al străbunilor şi părinţilor săi, Lucca, este, nu numai geografic, atât de aproape, poetul şi academicianul brazilian Marco Lucchesi, un îndrăgostit de Eminescu, de Bacovia, de Sorescu, ca şi de Enescu şi de „Mioriţa”, garantează, prin neobişnuita întindere a cunoştinţelor sale de limbi şi de culturi, şi acel atribut borgesian de bibliotecar babelian. Cărţile sale au fost traduse în română de George Popescu.



Dante Maffìa nominalizat la Nobel în 2012. Poeme alese

O ştire proaspătă despre Dante Maffìa se cuvine a fi împărtăşită cititorilor noştri: candidatura sa a fost supusă de mai multe personalităţi ale literaturii italiene şi universale, ca şi de o seamă de instituţii culturale de importanţă naţională, juriului premiului Nobel pentru literatură 2012. În afara zecilor de romane, cărţi de poezie, eseuri şi articole, autorul se află în linia întâi a celor mai fierbinţi probleme sociale precum imigrarea, şomajul şi exodul pe mare al unor disperaţi din Africa şi Asia debarcaţi în Italia, ospiciile, fabricile pline de riscuri”. Prezentare şi versuri traduse de Geo Vasile.



Loredana Magazzeni: „Miraculoasa rană”

Publicăm un grupaj de poezii de Loredana Magazzeni, într-un dialog imaginar în versuri cu poeta Antonia Pozzi, sub titlul Miraculoasa rană: ‘ Ah, ajută-mă tu să-mi regăsesc/ înaltul meu tărâm abandonat’ - „când se încreţeşte oglinda/ golul îşi plezneşte limba făloasă/ şi-mpinge sufletul pân’la urcuşul/ în tărâmul verde numai al meu – palpabil”. Loredana Magazzeni locuiește în Bologna și se ocupă de gender studies, poezie și traducere. Este membră a Grupului ’98 de Poezie (Gruppo ’98 di Poesia). Traducerea îi aparţine italienistului şi poetului George Popescu.



Alda Merini, o viață dedicată poeziei

„Cerul poeziei nu se oprește, chiar dacă persoana fizică este absentă, uitată în alte locuri.” Cu această frază se deschide volumul Fogli bianchi (1987) al poetei milaneze, frază emblematică pentru destinul ei poetic și uman. Publicăm o selecție de versuri care oferă cititorului român posibilitatea de a-și forma o imagine de ansamblu asupra poeziei Aldei Merini, urmărindu-i câteva dintre trăsăturile dominante: tema ospiciului suprapusă peste narațiunea biblică, boala și experiența recluziunii, accentele impulsive și cele epifanice, erosul care irumpe din suferință. Traducere de Dana Barangea.



Alda Merini: „Sunt poetul ce strigă şi se joacă de-a strigătul”

Considerată una din cele mai importante poete ale veacului XX, Alda Merini (1931-2009) s-a făcut cunoscută în literatură de la frageda vârsta de cincisprezece ani. Încă din adolescenţă apar ceea ce poeta va numi „primele umbre ale minţii”. Viaţa şi producţia ei literară au fost marcate de experienţele disconfortului fizic şi economic, de puseurile tot mai grave ale unei boli psihice incurabile. În ciuda acestora, nu încetează să scrie, dând la lumină texte intense şi dramatice despre tulburătoarele sale patimi din ospiciu. Publicăm un grupaj de versuri în traducerea lui Geo Vasile.



Alda Merini: „Pământul Sfânt”, o întâlnire poetică

2În acest număr propunem o întâlnire cu versurile poetei milaneze Alda Merini (1931-2009), al cărei destin a fost marcat de o lungă perioadă de izolare, ca urmare a succesivelor internări în spitalul psihiatric Paolo Pini. Versurile scrise începând cu anul 1979 poartă amprenta experienței traumatizante a sanatoriului. Volumul La Terra Santa („Pământul Sfânt”, 1984), pentru care a primit Premiul Montale în 1993, reprezintă mărturia cea mai evocatoare în acest sens, fiind considerat de criticul literar Maria Corti capodopera poetică a Aldei Merini. Prezentare şi traducere de Dana A. Popa.

1


Elsa Morante: „Doar cine iubește cunoaște”

Elsa Morante (1912-1985), prozatoare de primă mărime a Italiei secolului XX, a fost și o interesantă și foarte originală poetă. Lirica ei s-a coagulat în două volume de versuri, Alibì (Alibi, 1958) și Il mondo salvato dai ragazzini (Lumea salvată de copii, 1968), rămase necunoscute publicului de la noi. Recenta monografie dedicată poeziei morantiene de criticul Marco Carmello (La poesia di Elsa Morante, Carocci editore, Roma 2018) este o binevenită readucere în prim plan a unei lirici cu totul singulare, dar și un fericit prilej de a i-o prezenta cititorului român, în traducerea Smarandei Bratu Elian.



Ivano Mugnaini: „Capriciile vântului”, versuri în ediţie bilingvă

Publicăm un grupaj de versuri în ediţie bilingvă ale lui Ivano Mugnaini, cunoscut poet, prozator şi eseist italian. Poemele fac parte din volumul Il tempo salvato (Timpul salvat) apărut în 2010 la Editura Blu di Prussia, cu o prefaţă semnată de criticul Luigi Fontanella: „Vine un moment în care tot ce/ rămâne este aşteptarea, suspensia,/ gradul zero al vieţii. Devine culpă,/ atunci, până şi să mişti degetele/ speranţei, să-ţi orientezi inima spre/ ideea unui cer deschis, o bucată/  de pâine, o firimitură, încă o gură/ de vin”. Traducere de Afrodita Carmen Cionchin.



Roberto Mussapi: „Singur pribeag în mine însumi”

Poet, prozator şi dramaturg, Roberto Mussapi este editorialistul ziarului „Avvenire”, profesor de dramaturgie la Universitatea Catolică, autor şi realizator de programe culturale la Radio Rai. Este şi un asiduu traducător şi îngrijitor de ediţii de autori clasici şi contemporani, de la Melville la Beckett, de la Villon la Ion Barbu şi Walt Withmann, de la Irwin Shaw şi Arturo Onofri la Mircea Eliade şi Tagore. Toate textele sale dramatice au fost publicate de Editura Jaka Book, la care îngrijeşte colecţia de poezie. Publicăm un grupaj din versurile sale, în traducerea lui Geo Vasile.



Pier Paolo Pasolini: „Întreaga lume e corpul meu neîngropat”

Întreaga lume e corpul meu neîngropat, citim într-o poezie târzie a lui Pier Paolo Pasolini, cuvinte ce sună a sentință, concentrând, profetic, drama vieții și a morții poetului friulan. Se împlinesc patruzeci și unu de ani de când trupul mutilat și fără viață a fost găsit, în zorii zilei de 2 noiembrie 1975. Selecția propusă cuprinde câteva poezii din anii de început ai „exilului roman”, precum și o variantă de traducere a poeziei La ballata delle madri,  text din multe puncte de vedere emblematic pentru etapa matură a creației poetice pasoliniene. Traducere de Dana Alexandra Popa.



Pasolini: „Guineea”, un dialog imaginar cu poetul Attilio Bertolucci

Guineea este un soi de scrisoare, un dialog imaginar cu prietenul şi vecinul său din Roma, poetul Attilio Bertolucci, unde amintirea peisajului încins al Africii, populat de dezmoşteniţii Lumii a treia, se suprapune peste prezenţa peisajului italian din Casarola, sat amărât dar înnobilat de frumuseţea naturii, unde Pier Paolo Pasolini, într-un soi de vacanţă, frământă în suflet şi în minte destinul istoriei: al celei trecute, al falimentului celei prezente şi, ca o intuiţie profetică, al celei viitoare, barbare. Prezentare şi traducere de Smaranda Bratu Elian.



Cesare Pavese, portret cu versuri în ediţie bilingvă

„Volumul de poezii Lavorare stanca (1930) a însemnat o adevărată revoluţie, inclusiv din punct de vedere tehnic şi prozodic, punând în paranteză însăşi tipologia modelelor poetice contemporane. Poezia lui Cesare Pavese a intenţionat să fie o poezie-povestire, lipsită de imagini retorice, livreşti, bazată pe fapte esenţiale şi cât era cu putinţă de clare, simple şi obiective, în opoziţie cu poezia abstractă a ermeticilor tip Piero Bigongiari sau Mario Luzi. Exemplul unui limbaj amprentat de naturaleţe i-a fost oferit de torinezul Guido Gozzano” (Geo Vasile).



Sandro Penna la 110 ani de la naştere

În 2016 se împlinesc 110 ani de la naşterea poetului Sandro Penna (1906, Perugia - 1977, Roma) care, alături de Attilio Bertolucci şi Giorgio Caproni, formează o triadă pe care Pier Paolo Pasolini o plasează în ceea ce defineşte „linea antinovecentesca”, opusă direcţiei esteticii secolului XX (denumită „linea novecentesca”), fiind orientată spre tradiţie, un limbaj clar, spontan şi uşor de înţeles, reflectând realitatea printr-un sugestiv descriptivism şi filon narativ. Publicăm un grupaj de versuri în traducerea Smarandei Bratu Elian, din volumul bilingv Poesie / Poezii (Humanitas 2013).



Sandro Penna: „Chinul de-a nu şti lămurit”, versuri în ediţie bilingvă

De curând a apărut volumul bilingv Poesie / Poezii de Sandro Penna, publicat de editura Humanitas în cadrul seriei „Biblioteca Italiană”, în traducerea atentă şi sensibilă a Smarandei Bratu Elian, care coordonează această prestigioasă colecţie. Cititorul român va fi uimit şi fermecat de poezia lui Penna, de tematica prea puţin convenţională, de cuvintele uneori şocante ce emană vitalitate, prospeţime şi apropiere de natură, de ideile aparent uşoare, care îndeamnă totuşi, în şoaptă, la meditaţie. În continuare, un grupaj de versuri în ediţie bilingvă cu o prezentare de Aurora Firţă.



Francesco Petrarca, Sonete (I). „Singur și gânditor nimicul din câmpie”

Cum ar putea fi explicată hotărârea de a traduce din sonetele lui Petrarca? Ion Istrate ne răspunde: Folosind termenul atât de fericit găsit de poetul  Al. Philippide, eu n-am încercat să traduc, ci să tălmăcesc în românește un anume flux expresiv, adică să răsădesc, în limba mea, ca pe o plantă vie, expresia artistică a unor sentimente trăite cu adevărat, odinioară, de o altă conștiință. Iar în acest punct se luminează și riscul inerent care apare astfel, cel de a confunda propriile trăiri cu acelea ale autorului și de a completa meandrele vieții sale sufletești cu propriile zbateri interioare".



Antonia Pozzi, caz singular în poezia italiană modernă. Antologie inedită

Poetul şi italienistul George Popescu ne propune o excepţională antologie inedită Antonia Pozzi, un caz particular al literaturii italiene. Și nu doar. Prin destin - născută la Milano în 1912 și decedată prin sinucidere în 1938, la doar 26 de ani - ea avea să intre în percepția celei mai exigente critici literare din Peninsulă, în familia altor mari spirite, nu doar poetice, cum e cazul gânditorului triestin Carlo Michelstaedter (sinucis la numai 23 ani), dar mai ales al unei Ingeborg Bachmann, Marina Țvetaeva, Sylvia Plath sau Virginia Woolf. Publicăm prima parte a antologiei Cuvinte.



Salvatore Quasimodo: Omagiu la 50 de ani de la dispariţia poetului

2018 marchează 50 de ani de la dispariţia poetului Salvatore Quasimodo (1901, Modica, Ragusa - 1968, Napoli). Sicilianul Quasimodo, stabilit la Milano, este unul din întemeietorii ermetismului, căruia îi furnizează, mai curând spre a fi à la page, un aport semnificativ, pentru ca mai apoi, spre sfârşitul anilor patruzeci ai veacului trecut, să-l renege sistematic, atât prin eseuri-manifest, cât şi prin volume ulterioare de poezii. În 1959 i s-a conferit premiul Nobel pentru literatură. Publicăm un grupaj de versuri în traducerea lui Geo Vasile.



Renzo Ricchi: „O întâmplare printre fapte”

Originar din Lazio, trăitor la Florența, devenit ziarist pentru a-și câștiga pâinea (amărăciunea vieții de salariat și nostalgia copilăriei retezate brusc de moartea tatălui vor rămâne două leitmotive centrale ale operei sale), redactor-șef la RAI-TV vreme de mulți ani, director-fondator al revistei „Quaderni di teatro”, critic literar la revista „Nuova Antologia”, Renzo Ricchi este, înainte de toate, un poet și un scriitor tradus în Grecia, Japonia, Statele Unite sau Germania. Publicăm un grupaj de traduceri inedite din volumul Un evento tra i fatti (Vallecchi, 1983), semnate de Anca-Domnica Ilea.



Amelia Rosselli: „M-am deghizat în sacerdot al poeziei”

În 2016 se împlinesc zece ani de când s-a stins din viaţă Amelia Rosselli, născută la Paris în 28 martie 1930 şi decedată la Roma, pe 11 februarie 1996. În atenția publicului italian ajunge cu o selecție de 24 de poezii apărută la inițiativa lui Pasolini în revista literară „Il Menabò”. Detașându-se de opțiunile estetice ale neoavangardiștilor, își creează propriul idiom poetic, un laborator de prelucrare a conținuturilor inconștientului cu ajutorul unui limbaj experimental, plurilingv, care încorporează ritmuri și articulații sonore preluate din muzică. Prezentare şi traducere de Dana-Alexandra Popa.



Filippo Salvatore: „Odă limbii italiene”

Sub titlul Odă limbii italiene, publicăm un grupaj de versuri semnate de Filippo Salvatore, poet, eseist şi profesor de Italienistică la Concordia University din Montreal. Poemul Odă limbii italiene dă mărturie despre compozita realitate istorică şi socială pe care italiana, ca limbă, o exprimă în zilele noastre, în vreme ce Fratelli d'Italia (care evocă imnul naţional al Italiei) a fost ales de sediul central al Societăţii Dante Alighieri din Roma ca exemplu de poezie multiculturală. Traducere de George Popescu şi Nicoleta Călina. Originalul versurilor apare în ediţia italiană a acestui număr.



Edoardo Sanguineti: „Quasi laborem habens intus”

Cunoscut în România mai mult ca eseist și critic angajat de stânga, Edoardo Sanguineti (Genova, 1930-2010) a fost deopotrivă poet, prozator, dramaturg, dar şi om politic. Membru (alături de Umberto Eco și Alfredo Giuliani, printre alții) al Grupului ’63 avangardist, va conduce, împreună cu criticul de artă Achille Bonito Oliva, prestigioasa revistă din anii ’80 „Cervo Volante”, apoi, în tandem cu poeta Nadia Cavalera, cvadrimensualul „Bolletario”. Publicăm un grupaj de versuri din antologia Segnalibro (Feltrinelli, Milano, 1982), traduse de Anca-Domnica Ilea.



Vittorio Sereni: „Un loc de vacanță”, între autobiografie și metapoezie

Un loc de vacanţă de Vittorio Sereni a fost un moment de referință pentru poezia italiană la apariţia din 1972. Despre această capodoperă, P.V. Mengaldo afirmă: „Punct de sosire sau summa provizorie de ani de muncă, poemul reprezintă conștientizarea și starea de criză a motivelor celor mai profunde elaborate de Sereni în perioada postbelică, între narația autobiografică și metapoezie. Temele sale tipice (întoarcerea la aceleași locuri, bilanțurile falimentare ale existenței) generează un discurs asupra posibilității însăși de a scrie versuri". Traducere de George Popescu.



Alfonso Severino: „Cântecul dezamăgirii”

Sub titlul Cântecul dezamăgirii, prezentăm un grupaj de versuri ale poetului Alfonso Severino, în traducerea italienistului Geo Vasile. Alfonso Severino s-a născut la Napoli în decembrie 1951 şi locuieşte în apropiere da capitala provinciei Campania, în localitatea Ottaviano. Itinerarul său poetic durează de mai bine de un deceniu. Scriitura ca exerciţiu şi temelie a existenţei, astfel îi place să-şi definească opera precum şi demersul social şi civic. Pe sine se defineşte cu smerenie  „un artizan al cuvântului”. Are un adevărat cult pentru celebra poetă Alda Merini (1931-2009).



Lorenzo Spurio: „Clipa când căutai pulpa vârtoasă a golului”

Sub titlul „Îmi imaginez clipa când căutai pulpa vârtoasă a golului”, vă propunem un grupaj de versuri semnate de poetul Lorenzo Spurio. Deopotrivă scriitor și critic literar, Lorenzo Spurio, născut la Jesi în 1985, a creat în 2011 revista de literatură online „Euterpe” şi a fondat Premiul Naţional de Poezie „L'arte in versi”. A publicat următoarele volume de poezie:  Neoplasie civili (2014), Le acque depresse (2016), Tra gli aranci e la menta. Recitativo dell’assenza per Federico Garcia Lorca (I ediz. 2016; II ediz. 2020), La testa tra le mani (2016) şi Pareidolia (2018). Traducere de Geo Vasile.



Liliana Ugolini şi Mihaela Colin Cernitu: „Curtea arlechinilor”

Publicăm un grupaj de poezii din volumul bilingv La corte degli arlecchini / Curtea arlechinilor de Liliana Ugolini şi Mihaela Colin Cernitu, apărut la Editura Sitech (Craiova, 2016), desene de Giovanna Ugolini, adaptare în română de Mihaela Colin Cernitu. Liliana Ugolini (n. 1934) este originară din Florența, unde locuiește. A publicat diverse cărți de poezie, proză și teatru. Mihaela Colin Cernitu locuiește din 1986 la Florența, traducând diverși poeți florentini pentru  reviste românești. Este prezentă în diferite antologii de poezii italiene și române.



Patru surori din Italia şi România se întâlnesc între poezie şi artă

Mai întâi s-au cunoscut Mihaela Cernitu şi Liliana Ugolini frecventând cenacluri literare din Florenţa, iar Mihaela, poetă, a ales pentru a le traduce câteva texte din opera Lilianei, texte care au apărut apoi în reviste româneşti. Când sora Mihaelei, Aurora Speranţa, pictoriţă, a sosit la Florenţa, s-au întâlnit toate patru, cu sora Lilianei, Giovanna, pictoriţă şi ea. Un dialog animat de povestiri şi culturi diferite din care s-a născut un proiect dorit de toate patru: o carte care să le ţină împreună, într-o legătură de prietenie care îşi găseşte expresia în poezie şi în arta care depăşeşte orice graniţă.



Ungaretti 50: „Deslușita uimire a imensității”. Antologie de versuri

Publicăm un grupaj de poezii de Giuseppe Ungaretti care nu au mai cunoscut alte variante românești până acum, extrase din volumele: L'allegria (apărut în 1919 cu titlul Allegria di naufragi şi apoi în 1931 cu titlul final), Sentimento del tempo (1933) şi Dialogo (1966-1968, un volum pe două voci, un dialog poetic cu muza sa, Bruna Bianco). Traducerea este semnată de Eleonora Cărcăleanu: „Fără de veste/ devine intensă/ peste dărâmături/ deslușita/ uimire/ a imensității// Și omul/ aplecat/ peste apa/ surprinsă/ de soare/ se descoperă/ o umbră// Legănată și/ cătinel/ frântă” (Deșertăciune).



Giuseppe Ungaretti: „Moartea se plătește trăind”

2Sub titlul Moartea se plătește trăind, publicăm un grupaj de versuri în ediţie bilingvă aparţinând lui Giuseppe Ungaretti (n. 8 februarie 1888, Alexandria, Egipt - d. 2 iunie 1970, Milano). Este o poezie a contrastelor, aceea a lui Ungaretti: între răbufniri de lumină dogoritoare-orbitoare și hăuri de întuneric glacial-funebre, fracturată și mereu în schimbare, aidoma climatului și reliefului mediteranean unde autorul s-a născut, aidoma deopotrivă valurilor vieții și ideilor acestui veșnic pribeag... Traducerea este semnată de Anca-Domnica Ilea.

1


Piergiorgio Viti: „Oriunde, numai să fiu departe de-acest trup”

Piergiorgio Viti, născut în 1978 la Sulmona, este profesor, jurnalist, poet şi scriitor. Are la activ peste patruzeci de recunoaşteri la nivel naţional şi participă la lecturi publice în toată Italia. Poeziile sale au fost traduse în spaniolă de către poetul şi jurnalistul argentinian Jorge Aulicino. În 2010 i-a apărut prima culegere de poezie intitulată Accorgimenti (L’arcolaio Editore), din care publicăm un grupaj de versuri în traducerea lui Geo Vasile: „Oriunde,/ numai să fiu departe de-acest trup,/ să mă lepăd de el, să mă dezbar de el/ aşa cum fac pe câmpuri/ şerpii de apă”.



Andrea Zanzotto. „Vocativ”, mică antologie poetică

„E o poezie extrem de cultivată, a sa, un adevărat plonjon în acea pre-expresie care precede cuvântul articulat și care apoi se mulțumește cu sinonime de ghicitoare de cuvinte ce se alătură doar prin afinități fonice, de bâlbâieli, interjecții și mai ales iterații. E un poet percutant, însă nu gălăgios: metronomul său e poate bătaia inimii. O poezie inventariată ce sugerează cu putere și acționează ca un drog asupra intelectului judecător al cititorului” (Eugenio Montale, 1968). Publicăm a doua parte din antologia poetică Zanzotto tradusă şi îngrijită de George Popescu.



Andrea Zanzotto: „Ligonàs”, un poem pentru o artă poetică

„Pentru a ilustra rafinamentul la care a împins Andrea Zanzotto arta poetică, pornind de la lecturile marilor Dante, Novalis, Leopardi, Hoderlin, trecând, apoi, prin confruntarea frugală pro domo sua, propunem o probă de virtuozitate punând faţă în faţă amplul poem Ligonàs, în variantă italiană şi română. Este nu doar un exemplu de cum poate fi tratată poezia la sfârşitul mileniului al doilea, ci şi de sentimentul acela ascuns ce vizează chiar destinul acesteia în lumina actualului strigăt holderlinian: Wo zu Dichter in druftiger Zeit?...” Prezentare şi traducere de George Popescu.




ANTOLOGIE DE POEZIE ROMÂNEASCĂ

Mihaela Albu. Dubla origine a iubirii

Cartea Mihaelei Albu, 10 poeme în 10 limbi (Editura Aius, Craiova, 2020), se naşte din puterea contemplaţiei extatice, chiar dacă apoi creşte din conştiinţa lucidă a scriitorului postmodern, fascinat de intertextualitate. Cele zece poeme transpuse în engleză, franceză, germană, greacă, italiană, rusă, poloneză, sârbă, spaniolă, au ca punct originar versuri plăsmuite de şapte poeţi români şi doi străini: Gabriela Melinescu, Nichita Stănescu, Constanța Buzea, Spiridon Popescu, Ilarie Voronca, Gheorghe Grigurcu, Fernando Pessoa, Rainer Maria Rilke, Dan Anghelescu. De Ela Iakab.



Grigore Arbore: „Comentariul unui vis”

Prezentăm un grupaj de versuri semnate de Grigore Arbore din volumul Comentariul unui vis, apărut în 2011 la Editura Vinea, o carte cu un destin aparte care „nu a văzut lumina tiparului la timpul cuvenit şi în forma dorită de autor”. Stabilit din 1987 în Italia, Grigore Arbore (n. 1943) este unul dintre istoricii de marcă ai artei occidentale. Poemele sunt însoţite de desenele maestrului Mihu Vulcănescu (n. 1937), dispărut în împrejurări tragice în 1994 în cetatea Florenţei, unde a trăit după 1968.



Michael Astner pe muchia de „cuţit identitar cu două tăişuri”

Mariana Codruţ introduce versurile lui Michael Astner extrase din volumul ţara transformată-n vînt (Editura Casa de pariuri literare, Bucureşti, 2011). „Ce nu poţi şti sigur, nici prieten fiindu-i, e cum se simte cu adevărat când rămâne cu el însuşi, dar poţi bănui citind: înfricoşătoarea periferie a prezentului mă ţine / cu mintea legată ca un câine de gard (periferice I); ce nu poţi şti sigur şi nici nu poţi bănui e cum se simte el în patria asta, despre care, de altfel, spune multe lucruri măsurate şi de bun simţ, sau cum trăieşte el pe… muchia de «cuţit identitar cu două tăişuri»”.



Scriitura „migrantă” din Italia: Livia Claudia Bazu, versuri inedite

Publicăm un grupaj de versuri inedite ale poetei Livia Claudia Bazu (n. 1978), emigrată în Italia în 1990. Face parte din „Compagnia delle Poete Migranti” – înfiinţată în 2009 de poeta italo-franceză Mia Lecomte – împreună cu alte douăzeci de poete de diferite naţiuni care scriu în italiană. Temele compoziţiilor sale sunt legate de convingerea că întâlnirea între culturi diferite supune adevărurile şi modalităţile acceptate şi uzuale ale fiecăreia unor probe în urma cărora acestea îşi arată mai clar semnificaţia.



Leo Butnaru: „Cuvintele se schimbă concomitent cu anotimpurile”

„Uneori/ precum totdeauna de fapt/ când traduc din poezia lumii/ mă gândesc naiv că/ şi libera circulație a poeziei/ ar putea modifica oarecum/ starea de spirit din vămi – mereu/ apăsătoare/ pentru bietul ins cu paşaportul în mână;/ ar putea modifica contextual/ lipsei de text – muțenia înfiorată din/ vămi...”. Sub titlul Cuvintele se schimbă concomitent cu anotimpurile, publicăm un grupaj de versuri semnate de Leo Butnaru, poet, prozator, istoric literar, eseist și traducător. Versurile sunt extrase din volumul Poeme din secolele XX-XXI (Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2011).



Viorel Boldiş: «Sunt musafir în alte limbi»

„Sunt musafir în alte limbi / căci doar în limba mea mă regăsesc”. Publicăm un grupaj de versuri edite şi inedite de Viorel Boldiş, unul dintre scriitorii români italofoni cei mai reprezentativi, care trăieşte în Italia din 1995, la Cellatica, în provincia Brescia. A câştigat mai multe premii şi a publicat volume de poezie atât în limba italiană, cât şi în română. Participă la varii întâlniri şi dezbateri pe tema imigraţiei şi a literaturii, iar în 2011 i-a fost atribuită Diploma de excelență pentru merite culturale, de către Departamentul românilor de pretutindeni al Parlamentului României.



Ruxandra Cesereanu: Versuri în ediţie bilingvă

Propunem, în ediţie bilingvă, un grupaj de versuri ale poetei Ruxandra Cesereanu, în principal din volumul Coma (Editura Vinea, Bucureşti, 2008), „un soi de cugetări lirice de tipul rubayatelor lui Omar Khayyam, a căror menire este să-l facă pe cititor să-şi pună întrebări”. (Tudorel Urian) Traducerea în limba italiană semnată de Giovanni Magliocco este inedită. „am încercat să nu vorbesc despre moarte/ să nu o am în măruntaie/ să nu o preschimb într-o materie ultragiată/ să nu greşesc faţă de ea/ viaţa mea a fost cu franjuri obişnuiţi".



Ruxandra Cesereanu: „Veneţia cu vene violete”, acum şi în italiană

A apărut recent, în ediție bilingvă, volumul de poezie Venezia dalle vene viola. Lettere di una cortigiana de Ruxandra Cesereanu (Aracne 2015, îngrijit şi cu o introducere de Giovanni Magliocco, postfaţă de Ilona Manuela Duţă), pe care îl prezentăm printr-un interviu realizat de Cristina Gogianu cu traducătorul Giovanni Magliocco: „E aproape incredibil cum o poetă româncă a avut această sensibilitate aparte de a percepe ceea ce și pentru mine este esența însăși a acestui oraș, dar pe care anterior mi se întâmplase extrem de rar s-o regăsesc în alte texte”.



Dan Dănilă: „Încep să-mi crească tuleiele rădăcinilor”

Încep să-mi crească tuleiele rădăcinilor este titlul grupajului de versuri pe care ni-l propune Dan Dănilă, poet, traducător şi artist plastic. Din 1990 trăieşte în Germania, la Leonberg, lângă Stuttgart. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, al EXIL-P.E.N. din Germania şi al Asociaţiei internaţionale a scriitorilor şi artiştilor români LiterArt XXI. Poeziile fac parte din volumul Atlantida există, apărut de curând la Editura Limes din Cluj-Napoca.



Dinu Flămând, în întâmpinarea lui Sinisgalli

Leonardo Sinisgalli (1908-1981), poet, prozator, critic de artă, geniu al publicității pentru giganții industriei italiene, a fost probabil personalitatea secolului XX care s-a apropiat cel mai mult de marele său tiz din Renaștere. Aproape necunoscut în România și până de curând aproape uitat în Italia, Sinisgalli revine acum în atenție. Editura Mondadori îi pregătește o ediție masivă în celebra colecție I Meridiani. Dinu Flămând, care pregătește un prim și important volum Sinisgalli pentru cititorii români, i-a dedicat o poezie inspirată de o experiență reală pe când traducea poeziile lui Sinisgalli.



Şerban Foarţă: «Mozaic veneţian»

„Eu am parcurs oraşul de apă, care e/ plin de gondole, graţie doar unui presse-papiers:/ un mozaic de marmur, nemai-, acum, integru,/ dar drag, cu florăria din perimetru-i negru,/ pe care, lăudându-l, – la rându-le, şi Dogii/ au parte de elogii”. Prezentăm un splendid «mozaic veneţian» semnat Şerban Foarţă, cu versuri în română, italiană şi franceză. Uniunea Scriitorilor din România, filiala Timişoara, şi Fundaţia Pax i-au decernat cunoscutului poet premiul de poezie „Petre Stoica”, ediţia 2010, „pentru admirabila şi constanta arheologie blândă în slujba poeziei” (Cornel Ungureanu).



Anni-Lorei Mainka: „Visele doamnei Pachet”

Publicăm un grupaj de versuri ale poetei Anni-Lorei Mainka din Köln şi extrase din volumul recent apărut Visele doamnei Pachet (Editura Brumar, 2013). Versurile sunt introduse de Gabriela Mocănaşu: O partitură răscolitor-odihnitoare ne invită să trăim răspunsurile noastre la întrebările ce atârnă pe „margini de aer”. Suntem atraşi în poem, cititorii devin ei înşişi versuri, se scrie despre mine, despre tine, despre noi. Ni se pun la dispoziţie valize, chei, „agrafe nasturi respiraţii unghii”, „gust amar de rodie necoaptă”, ni se cere să devenim empatici, să ştergem praful cu „pielea nopţilor”.



Victoria Milescu: „Mereu arunc ceva din mine pentru a rămâne întreagă”

„Ce linişte, ce seninătate să fii iar nimeni/ ce fericire să nu mai porţi nume/ prin anotimpuri ce nu/ figurează în calendar, să treci/ neadulat, necontestat, liber/ să nu fii nici bun, nici rău/ nici prea mult, nici prea puţin”. Sub titlul Mereu arunc ceva din mine pentru a rămâne întreagă, publicăm un grupaj de versuri semnate de poeta şi traducătoarea Victoria Milescu. Poemele pe care le propunem cititorilor noştri sunt extrase din volumul Fenomenele fără cauză apărut în colecţia „Opera omnia – poeţi contemporanei”, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2011.



Manuela Pană, versuri inedite. Scriitura „migrantă” din Italia

„Uneori sunt întrebată ce mă face să scriu în italiană sau în română. Sincer, nu ştiu, nu aleg cum să o fac, nici nu îmi pun problema despre ce se întâmplă în adânc, să-mi îndemne condeiul spre o limbă sau alta. Am început să scriu acum câţiva ani, în italiană, locuind aici de douăzeci de ani. A avea limba maternă românească nu implică în mod necesar să mă împart în două. Pentru mine este o coabitare plăcută. Experienţa de adopţie nu înseamnă doar durere, ci şi un drum nou pentru a creşte interior”. Publicăm un grupaj de poezii inedite semnate de Manuela Pană.



George Popescu: „Un abc ca un aleluia în penitenţa franciscană”

„Cabana de bronz/ a poemului în care nici o tăcere nu-i de ajuns./ «Sunt fericit», a zis, lăsându-şi împovăraţii ochi/ în huma prea repede deschisă. «O singură apă»,/ a zis, «şi o singură punte». Pe tăişul proaspăt/ al vântului un om îşi retează ultima legătura/ cu cerul.// Famelic dans./ Revoltătoare iubire precum/ cerneala de pe care hârtia refuză să plece./ Un abc ca un aleluia în penitenţa franciscană,/ aici, în Assisi, unde ochiul meu putrezeşte/ în oglinda făgăduinţei”. Publicăm un grupaj de versuri scrise de poetul George Popescu în timpul unei călătorii la Assisi şi Perugia.



Radmila Popovici: „Îmi prind ochii în palme”

Poeta Radmila Popovici va vizita Italia în luna februarie a acestui an pentru a promova volumul de versuri în limba italiană Unica, Editura Unu Chișinău 2019, în traducerea Danielei Barda. Prezentările vor avea loc la Milano și Padova între 21 şi 23 februarie și vor fi organizate cu ajutorul diasporei moldovenilor din Italia, de Asociația Culturală „Busuiocul” condusă de Lilia Tusa. În dialogul cu Irina Niculescu poeta ne spune povestea volumului Unica, dezvăluindu-ne cum a cunoscut-o pe traducătoarea Daniela Barda și cum a decurs colaborarea pentru traducerea poeziilor.



Dieter Schlesak inedit: O pagină din jurnalul poetic

„Pentru Dieter Schlesak, cărţile sunt călătorii şi reîntoarceri: un vehicul în exil. Retras într-o înaltă serenitate la vila sa din Toscana (exilul este generator de voluptăţi şi spaţii noi, adânci), Dieter Schlesak scrie un soi de jurnal poetic zilnic, o producţie continuă şi puternic structurată stilistic, care se coagulează în jurul aceloraşi aventuri exploratorii ale sinelui". Publicăm, cu o introducere de Horia Dulvac, câteva din poemele inedite scrise în germană şi traduse de poetul Dan Dănilă, reunite sub titlul, de o remarcabilă consistenţă metafizică, Căci cel ce nu a devenit formă / nu va mai fi.



Constantin Severin, povestea unui poem premiat în Italia

Poemul Improvizaţii pe cifraj armonic. In memoriam Igor Stravinsky de Constantin Severin a fost premiat la ediţia 2011 a concursului internaţional de poezie din cadrul Bienalei de Pictură, Sculptură, Fotografie şi Poezie „Messina Città d’Arte”, fondată de artistul vizual şi scriitorul Biagio Cardia, cu următoarea motivaţie: „O serie de drumuri simbolice, dintr-un tărâm atât imaginar cât şi real, în care urmele trecutului sunt amestecate cu cele materiale ale lumii contemporane, desenează şi dezvoltă un scenariu de momente luminoase şi întunecate, ca într-o dramă muzicală".



„Rătăcit în geografia labilă a singurătății”. Versuri de Igor Ursenco

Publicăm un grupaj de versuri semnate de Igor Ursenco, poet, prozator, scenarist şi traducător originar din Republica Moldova: „Rătăcit în geografia labilă/ a singurătății, riști să te poticnești chiar de Nudul/ frumuseții perfect/ descărnate. Nu poți decît să accepți/ condamnarea/ pe viață lîngă Femeia fără nicio/ religie zilnică și orgasmuri/ simulate pe numărul de telefon conectat/ direct la Purgatoriu. Azi ai ajuns și tu Finalmente/ în cohorta progresivă a poeților naivi/ pe care a reușit să-i ademenească deja/ cu farmecele ei irezistibile”.



Gilda Vălcan: „Fiecare din noi are câţiva îngeri de povară”

Sub titlul Fiecare dintre noi are cîţiva îngeri de povară, publicăm un grupaj de versuri inedite ale poetei Gilda Vălcan. Cartea sa de poeme Pe linia spatelui tău (Editura Universităţii de Vest din Timişoara, 2002), a fost distinsă cu premiul pentru debut al filialei din Timişoara a Uniunii Scriitorilor. A publicat, de asemenea, volumul de versuri intitulat Cu uşile întredeschise (Editura Marineasa, Timişoara, 2011). Poemele prezentate vor face parte dintr-o nouă carte, Femeia de sticlă, care va apărea în curând la Editura Marineasa din Timişoara.



Andrei Zanca: „La un gând depărtare”. Versuri inedite

Sub titlul La un gând depărtare, publicăm un grupaj de versuri semnate de Andrei Zanca, poet și traducător român care trăieşte în Germania, la Heilbronn: „o văd şi azi pe Buna mea aplecată deasupra oalelor/ îi zăresc fiecare gest. şi fiecare gest era sacru./ şi nu bucate gustam, ci iubire blândeţe şi pace/ ea surâzând/ privindu-mă cu o bucurie însoţită / de mici tresăriri în colţul buzelor / prin care îmi urmărea/ fiecare îmbucătură/ încât, abia azi înţeleg adânca ei pricepere/ cum mult mai târziu am înţeles deplin/ rugămintea unei femei: aş vrea să te cunosc...”



„Ne înfrăţim în transparenţele noastre”. Versuri de Michel Bénard

Sub titlul Ne înfrăţim în transparenţele noastre, am reunit o serie de poeme semnate de Michel Bénard, poet, eseist, critic literar şi pictor, vicepreşedinte al Societăţii poeţilor şi artiştilor din Franţa. Poemele sunt extrase din volumul bilingv Le regard du miroir / Privirea din oglindă, apărut în 2011 la Editura Artpress din Timişoara, în traducerea poetei Manolita Dragomir-Filimonescu, cu postfaţa criticului Adrian Dinu Rachieru. „Paginile în filigran ale cărţii noastre/ Se ridică spre spaţiul nostru ceresc,/ Cuvintele alianţei se vor grava/ Pe piatra albă a templului”.



Rome Deguergue: două poeme în patru limbi

În noiembrie a fost lansat la Timişoara un volum de poezii multilingv, semnat de poeta franceză Rome Deguergue şi intitulat …de pluies & de saisons… (… despre ploi şi anotimpuri…), Editura Artpress, Timişoara 2012. Este o culegere de geo-poezie tradusă în 14 limbi ale lumii. Publicăm două dintre poeme, Banc d'Arguin. Arcachon şi Circulation. Fixation, în originalul francez şi în alte trei limbi: franceză, română (traducere de Manolita Dragomir-Filimonescu), italiană (traducere de Concetta Cavallini), maghiară (traducere de Maria Pongracz Popescu).



Rome Deguergue: „Pământul este un cuvânt”. Geo-poezie

După ce a peregrinat timp de două decenii în Europa, Arabia, Iran, Statele Unite, Rome Deguergue s-a aşezat în Aquitania adolescenţei sale, ca să se consacre scrisului în limba franceză (datorie şi putere a memoriei, geo-poezie), traducerilor şi creaţiei Atelierelor în aer liber ADAPA, adresate publicului tânăr din licee şi universităţi din Franţa, Belgia, Italia, Polonia, România şi destinate a folosi cuvinte migratoare capabile să dialogheze cu celelalte limbi ale lumii. Traducere de Manolita Dragomir-Filimonescu.



Revistă online editată de
Asociaţia Orizonturi Culturale Italo-Române.

Promovează dialogul intercultural,
cu un interes predilect
pentru traducerea literară
ca operă de mediere.