„Freamătul culorilor”. Expoziția tânărului artist Andrei Pennazio la Timişoara

Semnalăm expoziția tânărului artist Andrei Pennazio intitulată Freamătul culorilor şi deschisă în perioada 26 octombrie – 8 noiembrie 2022 la  Centrul Reformat Noul Mileniu – Sala Rotundă, din Spl. Morarilor nr. 1b, Timișoara.  
„Mă inspir de la unii pictori italieni din renașterea artistică, îmi place perioada cubismului. Dintre pictorii români îmi plac: Baba, Grigorescu, Tonitza, Bancilă, Aman… Pe lângă pictură îmi place să citesc, să ascult muzică clasică şi să fac sport”, ne-a spus tânărul expozant.
Andrei Pennazio s-a născut pe 14 septembrie 2005 la Alba, provincia Cuneo, Italia. Mama sa este româncă, iar tatăl italian. Locuiește în Iași și este elev în anul al III-lea la Colegiul de Artă „Octav Băncilă” din Iași. Este membru al Asociaţiei Italienilor din România, Ro. As. It. Dacă este întrebat de când pictează, Andrei răspunde: „Pictez de când mă știu”.


La vârsta de 6 ani, în 2011, desenul lui a fost premiat la concursul anual „Befana” Ferrero S.P.A. din Alba, Italia. La vârsta de 8 ani şi jumătate a participat la prima sa expoziţie de grup, organizată la Casa Armatei din Iaşi de Şcoala Primară „Junior” din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, unde era elev.
Prima sa expoziţie personală a avut-o la vârsta de 10 ani, în Italia, în satul natal Lequio Berria, provincia Cuneo, după care au urmat alte expoziţii personale la: Oneşti (Biblioteca „C.A. Rosetti”), Bacău (Galeria de artă ”Sara Good Art”), Roman (Galeria „Wall of Art”), Galaţi (Teatrul Naţional de Operă şi Operetă „Nae Leonard”), Fălticeni (Muzeul de Artă „Ion Irimescu”), Piatra Neamţ (Muzeul de Istorie şi arheologie, în cadrul manifestării culturale: Noaptea Muzeelor ), Cluj (Centrul de Cultură Italian), Iaşi (Hotel Internaţional – cu ocazia recepţiei dată în onoarea Ambasadorului Italiei la Bucureşti), Bucureşti (Institutul Italian de Cultură şi Ambasada Italiei la Bucureşti – cu ocazia sărbătoririi Zilei Naţionale a Italiei), Chişinău (Biblioteca „Ştefan cel Mare”), Ningbo, în China, unde a participat la evenimentul cultural „2018 Central Eastern European Countries Culture & Art Exibition” reprezentând România, în Franţa, la Lille, unde a reprezentat, de asemenea, România în cadrul Festivalului Pankultura, şi la Valenciennes, la Conservatorul „Eugène Bozza”, Iași la Palatul Culturii.
A participat la numeroase expoziții de grup în țară și străinătate: Spania (Madrid), Italia (Veneția), Bulgaria (Vidin), Roman (Muzeul de Artă), Botoșani (Galeriile ,,Stefan Luchian”), Cluj (Galeria Cluj Art), Galeria (Wall of Art), Pitești (Centrul Cultural Municipal), București (Galeria Elite Prof Art Gallery), Muzeul Național de Artă Cotroceni, Constanța (Muzeul Național al Marinei Militare) si la Florenţa în perioada 20-30 aprilie 2022, în expoziţia cu titlul „Racconti e metafore” la Z.A.P.(Zona Aromatica Protetta).

„Pictura sa recompune un univers fluid, care te duce cu gândul la heracliticul Panta Rhei. Andrei nu se mulţumeşte să constate metamorfozele vieţii şi să le fixeze în culori şi simboluri, ci vrea să le înţeleagă sensul tainic. E vorba despre o disponibilitate juvenilă, până la un punct, dar mai apoi iscoditoare şi precoce, temeinică, pentru reflecţie. Eşti liber, pare să ne spună tânărul, în măsura în care îţi asumi libertatea şi crezi în ea. Este libertatea dintâi, cu care ne-a înzestrat Creatorul, la Facerea lumii. Dar şi libertatea creatorului din lume, care perpetuează cunoaşterea încercând să descifreze misterul. Poate un tânăr de vârsta lui să caute răspunsul la această întrebare gravă? Poate, dacă mintea este iscoditoare şi nu se limitează la comodele locuri comune”. (Prof. univ. dr. Mihai Dorin – istoric si publicist)

„Mă bucur că am putut să devin martor direct al evoluției unui tânăr creator în plină afirmare. Andrei Pennazio este un exemplu grăitor a ceea ce întâmplă când rațiunea întâlnește vigoarea și pasiunea pentru pictură. O întâlnire fertilă atât din punct de vedere estetic, cât și la nivel cromatic, ceea ce puțini tineri reușesc într-un răstimp atât de scurt”. (Armad Steriadi, critic de artă)

„Pictura lui Andrei este liberă de dogme și poate fi tradusă că fiind plină de bucurie și culoare, o descriere a eului său interior, a reflecției sale asupra lumii, în primul rând a misterului creației și a nevoii perpetue de a progresa pe calea cunoașterii, conștientizare a tempus fugit . Pictura sa, la prima vedere, poate fi considerată abstractă, dar regăsim intensitatea artiștilor din Transavanguardia, Enzo Cucchi (în tabloul Musica Ebbra), Francesco Clemente; o pictură bogată în simbolism, plină de forță evocatoare, fără că acesta să se traducă totuși în abdicarea de la regulile canonice privind compoziția și echilibrul formelor și culorii”. (Jacopo Chiostri, critic de artă)

„Pictura lui Andrei este liberă de dogme și poate fi tradusă că fiind plină de bucurie și culoare, o descriere a eului său interior, a reflecției sale asupra lumii, în primul rând a misterului creației și a nevoii perpetue de a progresa pe calea cunoașterii, conștientizare a tempus fugit . Pictura sa, la prima vedere, poate fi considerată abstractă, dar regăsim intensitatea artiștilor din transavanguardia, Enzo Cucchi (în tabloul Musica Ebbra), Francesco Clemente; o pictură bogată în simbolism, plină de forță evocatoare, fără că acesta să se traducă totuși în abdicarea de la regulile canonice privind compoziția și echilibrul formelor și culorii”. (Jacopo Chiostri, critic de artă)
„Pictura lui Andrei Pennazio poate și merită să fie receptată ca o expresie a sensului înalt al libertății de a contempla complexitatea și frumusețea existenței, pe care tânărul artist italian și român, în egală măsură, o proiectează în compozițiile sale, cel mai adesea cvasiabstracte, dar păstrătoare ale unui limbaj simbolic ingenuu și complex, în ceea ce privește integrarea în țesutul compozițional, cromatic și expresiv al pânzelor sale. Proiecții sintetizate ale unor experiențe trăite, compozițiile lui Andrei dezvoltă o narativitate captivantă, sinonimă celei neoexpresioniștilor italieni din Transavanguardia, Enzo Cucchi și Francesco Clemente. Pânzele lui Andrei, însă, nu au discurs militant inteligibil, care să fie supus eroziunii modelor și timpului.
Fără să propun o supradimensionare a personalității și picturii lui Andrei Pennazio, elev al Colegiului Național de Artă «Octav Băncilă» din Iași, pot să remarc prezența pe scena artistică a Iașului contemporan a unui artist cu un potențial impresionant deja. Ni se oferă bucuria de a-l îndruma, încuraja, provoca și promova spre un orizont mereu mai înalt și deschis al Cunoașterii prin Artă”. (Conf. univ. dr. Cristian Ungureanu, Prorector, UNAGE, Iaşi)

„Există în materie-spaţiu o undă care poartă în sine, coerent şi decis, noţiunea de influenţă. Acum o sută de ani, Henrich Wolffin îl definea astfel pe Rafael: «Aducea cu sine un talent care era personal – talentul de a prelua posibilitatea intimă de transformare». Aceste cuvinte mi-au venit în minte atunci când i-am văzut lucrările tânărului artist Andrei Penazzio. Eliberarea de dogmatismul formal, inerent oricărui studiu pre şi post universitar, îi oferă lui Andrei şansa de a-şi găsi un traseu propriu, în care fiecare lucrare transmite ceva din ‘viul’ artistic al sufletului său. Există talente cultivate şi talente înnăscute, la fel cum există dorinţa de crea ca parte a fiinţei sau ca urmare a unui capriciu tranzitoriu. Nu este greu de descifrat de ce parte a baricadei se află creaţia lui Andrei Penazzio, iar influenţa nu se traduce în mimetism, ci în asimilare, în decantare atât a noţiunilor practice, cât mai ales a unui mod de a trata arta, cu seriozitate şi fervoare”. (Maria Bilasevschi, critic de artă)

Univers (2022)




Mantia (2020)




Sfânta Treime (2018)




Natură statică (2019)

(nr. 11, noiembrie 2022, anul XII)