„Timpul Ceaiului cu miere”, o expoziție de Angelica Chici la Socolari

Este timpul libertății. Pentru artista Angelica Chici, volumul devine suportul exprimării unei expresivități neîngrădite, a forței cromatice, compoziționale și conceptuale. Cunoscută ca pictor și iconograf român, ea lucrează ceramică de mai mulți ani. A învățat tainele transformării pământului în obiect de la Iulia Dinescu și a fost încurajată să expună de artiști și prieteni, printre care Marta Jakobovits.

Expoziţia de la galeria URMA din Socolari, care a avut loc în perioada 28.09-12.10.2019, a purtat titlul de „Timpul ceaiului cu miere”. Ce se ascunde însă dincolo de formele create de artistă și conectate în expoziție? Pentru început pot să spun că libertatea gestului prin care Angelica lucrează ceramică este un pas evolutiv alături de pictura pe care aceasta o practică. Dacă în prezența penelului artista este influențată de canoane bizantine, de forme estetizante sau de proporții ideale, în ceramică toate acestea sunt numai conținute de obiectele elaborate. Această conținere a unor structuri estetice nu semnifică, însă, expunerea lor, ci desemnarea unui nucleu valoric semnificant care stă la bazele unei energii statice și statornice de natură maternă, gravă și puternică, pe care obiectele create de Angelica Chici o poartă.

În dialog cu pământul, artista devine liberă. Această necondiționare valorică se vede, se simte, se înțelege. Obiecte și familii de obiecte născute din acumulări de gânduri și sentimente sunt expuse într-un spațiu intim, protector, profesionist. Galeria URMA din Socolari a fost concepută de artistul Tajó cu scopul de a expune lucrări personale, de a avea un spațiu în care obiectele create să se detașeze de influența atelierului și să exerseze o voce proprie. Această galerie s-a deschis acum publicului pentru prima dată cu o expoziție elaborată de altcineva decât inițiatorul său. „Timpul Ceaiului cu miere” este creat de o femeie artist.

Angelica Chici a dorit această expoziție în galeria URMA. Pentru ea, contextul în care expune este foarte important. Pentru că ea știe că mediul expozițional devine parte din lucrare și, implicit, din felul în care percepem o lucrare. Pentru Angelica expoziția este un rezultat, nu un scop în sine. Lucrările ei vorbesc despre un timp rotund, despre fragment și despre tot, despre puterea din noi de a recunoaște și de a marca momentul care face diferența în viața noastră. Acela este momentul creației. Există timp și timpuri, iar pământul este martor al acestei mișcări cronologice, ciclice, organice.

Artista folosește lutul ca personaj principal în creația expusă. Colorat cu glazuri rafinate și transparente, desenat cu instrumente ascuțite sau moi, împuns, răpus, modelat, tăiat, completat, cercetat, explorat, simțit, LUTUL este în final copt. Prin coacere, el pierde maleabilitatea adolescentină și dobândește tărie, statornicie, putere.

Odată obținută, ceramica Angelicăi Chici este așezată alături de LEMN. Într-un context simbolic și simbiotic complex, pământul copt reflectă și refractă expresivitate pură alături de lemnul uscat. Potențiale vehicule ale apei și vieții, atât lutul cât și lemnul, devin părți ale unor ansambluri creative care păstrează energia nașterii și vizează atributele nemuririi.