„În trecerea noastră”, expoziţie Daniela Voicilă Drăgulescu

În trecerea noastră, expoziția temporară a artistei Daniela Voicilă Drăgulescu care s-a încheiat acum câteva săptămâni, a avut loc în perioada 17 ianuarie – 14 februarie la Galeria de Artă a Universității de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu din București, și am avut plăcerea să o vizitez.
M-a întâmpinat la intrarea în expoziție, pe un perete, un înger multimaterial cu aripi lungi care, mergând în jos, au pierdut din volum și material pentru a se transforma în texturi dense fluturătoare.
Alături de figura cerească se ivesc o serie de măști în basorelief care, prin diferite expresii, marchează fazele schimbătoare ale vieții omului.
După ce le-am privit „în față”, rând pe rând, mă întorc cu privirea la îngerul de dinainte și de data aceasta, dintr-o perspectivă întâmplătoare, îmi apare deodată figura cerească, cu masca feței sale și fluctuația aripilor lui, cu niște trăsături fantomatice și mă duce cu gândul la lumea teatrului și la îngerii și demonii care ne însoțesc mereu și care din când în când suntem și devenim.

Privesc lucrările Danielei și ele mă privesc pe mine... în timp ce sunt prinsă in acest dialog imaginar dintre mine si spiritele muzeului vin să-mi ureze bun venit la expoziția Daniela și Bogdan.
Expoziția personală a Danielei Voicilă Drăgulescu adună setul remarcabil al lucrărilor sale, rezultat al reflecțiilor și dialogurilor cu soțul ei Bogdan în perioada de carantină pe care Covid19 ne-a obligat să o trăim. Daniela are un background de scenograf și în lucrările ei există de fapt o constantă referire la teatru; și nu este teatrul o comparație cu viața noastră?
Expoziția tratează diferite teme și portretizează diferite personaje care au captat interesul Danielei în timpul călătoriilor sale, în special în cele din afara haosului orașului unde a reușit să surprindă momente din viața rurală. Astfel, personajele înfățișate de Daniela provin din locuri îndepărtate și reprezintă sentimente, precum dragostea și prietenia; amintiri, pictate pe pânză ca „Flash Back”, vise, nu doar cele trandafirii, ci și cele sparte, îngeri care se pot transforma în demoni și în bărbați și femei care; pentru a-l parafraza pe De Crescenzo, nu pot trăi decât în ​​unirea lor.
Mă opresc asupra acestui citat al scriitorului napolitan care a murit în 2019 pentru că Daniela decide să nu-și însoțească lucrările cu legende care să ofere vizitatorului o strângere de mână cu ceea ce reprezintă pentru artist, ci alege citate din autorii literaturii mondiale pentru a-l însoți să experimenteze expoziția și să și-o o facă proprie.
În special, am recunoscut în lema românească și am tradus literalmente citatul unui cunoscut autor italian și al compatriotului meu, Luciano De Crescenzo: „Noi suntem îngeri cu o singură aripă, nu putem zbura decât îmbrățișați”, luat din cartea sa „Așa a vorbit Bellavista” din 1977.

Expoziția Danielei, care se intitulează În trecerea noastră, a reprezentat pentru mine un loc de locuit, o călătorie în introspecție prin picturile și sculpturile ei. Am retrăit și visat alături de Daniela câteva amintiri din copilărie și dragoste, mi-am retrăit visele rupte, dorințele și temerile mele.
Daniela a folosit cu măiestrie atât tehnicile plastice, cât și cele picturale, precum un bun scenograf știe să facă pentru a crea fundaluri și scene. În special, m-a frapat tehnica de pictură a Danielei, care folosește vopseaua de lemn pe hârtie, în toate nuanțele ei, cu retușuri acrilice pentru părțile în lumină.
Expoziția mi-a permis să devin, ca vizitator, însuși protagonistul drumului expozițional împreună cu lucrările și, prin flashback-urile Danielei, am retrăit câteva dintre emoțiile care m-au însoțit în viața.
În fundul sălii, un fundal de teatru, unde pe scenă apar sculpturi din lemn și fier; astfel se încheie itinerarul expozițional, cu o reflecție ulterioară; nu este viată noastră însăși un teatru,  un scenariu în continuă evoluție?  
Pentru a relua cuvintele scriitorului și criticului Andrei Pleșu, cu care Daniela însoțește afișul expoziției sale: „Identitatea unui om este o variabilă, un grafic care se dezvoltă în timp”.

Mariateresa Savastano
(nr. 4, aprilie 2022, anul XII)