Expoziţie-eveniment: Reprezentări feminine în arta românească

Expoziția „Reprezentări feminine în arta românească”, deschisă la Muzeul Național Cotroceni în perioada 17 februarie – 3 aprilie 2022, propune perspective multiple de reprezentare, înțelegere și interpretare a artei românești din secolul XX până în secolul XXI, care pot fi urmărite atât din punctul de vedere al artistului, al colecționarului, cât și al tematicilor selecției curatoriale. Expoziția etalează curatorial lucrări mai puțin cunoscute sau rar expuse din colecția Muzeului Național Cotroceni, dar și din 29 de colecții private de artă românească, cu peste 160 de lucrări de artă.
Organizată în Spațiile Medievale ale Muzeului Național Cotroceni, expoziția este compusă din câteva subteme dispuse fiecare în spațiile sălilor dedicate. Selecția curatorială s-a oprit de această dată la subteme care au devenit de-a lungul timpului, după caz, chiar motive plastice pentru artiștii români: viața la țară, viața la oraș, portrete de femei, maternitate, nuduri.


Ipostazele oferite de reprezentarea portretelor feminine parcurg o panoramă care surprinde portrete ale unor personalități feminine istorice precum Elena Cuza, Regina Elisabeta, Regina Maria, autoportrete (ale unor artiste precum Maria Ciurdea Steurer, Rodica Anca Marinescu, Marilena Murariu), ori clasificări portretistice pe tipologii umane precum: țărăncuța, florăreasa, chivuța, ghicitoarea, hangița, călugărița, prințesa, balerina, colectivista. Între portrete semnalăm operele „Hangița” de Nicolae Grigorescu, clasată în categoria Tezaur a Patrimoniului Naţional Cultural, adjudecată în 2019 cu suma de 40.000 de euro, care a participat la expozițiile retrospective Nicolae Grigorescu de la Muzeul de Artă al R.P.R., București, 1957, iar apoi de la Muzeul de Artă al R.S.R., București, 1984-1985, dar și „Frumoasa rucăreancă”, adjudecată cu 57.500 de euro în 2020. Dintr-un punct de vedere cronologic, expoziția cuprinde reprezentări portretistice de femei începând cu Mișu Popp „reprezentant al academismului românesc” [1] și încheind cu Robert Lőrincz, un tânăr artist exponent al Școlii de pictură de la Cluj.

Tematica nudului feminin în arta românească [2] cuprinde o partitură întreagă de subteme care, după caz, transpun realitatea, atingând uneori interpretări erotice. Coordonatele pe care a evoluat reprezentarea nudului feminin sunt ilustrate expozițional în ipostaze începând cu studiul mai apropiat de anatomia artistică (Alexandru Moscu), crochiul rapid de situație (Iulian Olariu), continuând cu modelul/muza ori partenera de viață în atelier în postură intimă, de odihnă ori relaxare (Emanoil Panaitescu Bardasare, Nicolae Vermont, Ion Theodorescu-Sion, Frederic Storck, Nicolae Tonitza, Gheorghe Petrașcu, Boris Caragea, Stelian Popescu Ghimpați, Apostol Mănciulescu, Gheorghe Vânătoru, Dimitrie Berea, Vasile Ștefan, Vasile Parizescu, Horia Bernea, Rodica Anca Marinescu, Marieta Beșu, odalisca (Maria Bacaloglu Ionescu), nudul în peisaj sau pe plajă (Gore Mircescu, Victor Ciobanu, Lucian Liciu), apoi cu situații compoziționale precum spălatul/scăldatul (Vasile Ștefan), sau alegorice (Frederic Storck, Dinu Rădulescu, Doina Botez).

Între subtemele reprezentărilor feminine identificate mai sus, atât ca preferințe ale colecționarilor, dar totodată și ca bogăție a reprezentărilor de artă, se distinge cea grupată expozițional în sala dedicată vieții la țară. Aspectele lumii rurale, țărănești, reprezintă o generoasă temă, cuprinzând la rândul ei diverse aspecte compoziționale, de la activități domestice, uneori intimiste, dintr-o gospodărie (la oglindă, torsul, cusutul și spălatul rufelor) la evenimente precum șezătoarea, hora, nunta sau târgul, la aspectele portului popular specific, toate putând fi conectate nu doar artistic ci și etnografic la specificul anotimpurilor, al zonelor geografice ale țării sau diferitelor ritualuri și tradiții populare, care le dau uneori și o însemnătate simbolică axiologică. Totodată se pot urmări, după caz, trecând prin perioada începutului de secol XX, interbelică, postbelică și contemporană, dinamicile acestor reprezentări artistice ale lumii rurale în transformare și modurile în care acestea au suferit influențe sau inflexiuni venite din ale câmpuri culturale, sociale, ideologice sau politice.

În pandant cu sala dedicată tematic vieții la țară, urmează cumva firesc viața la oraș. Scenele urbane cu reprezentări feminine surprind cel mai adesea activități de lectură, de meditație, siestă, croșetat, privit meditativ de la balcon sau pe fereastră (Puia Hortensia Masichievici), cântatul la vioară (Georgeta Grabovschi), sau cititul (Th. Aman). Cadrele compoziționale sunt adesea unele de interior, domestic, urban, care surprinde alături de reprezentările feminine un număr de elemente precum: cărți, flori în ghivece sau glastre, instrumente muzicale, evantaie, oglinzi, completate uneori de apariția unor animale de companie și în fundal a unor lucrări de artă.

O ultimă sală tematică cuprinsă în această expoziție a reprezentărilor feminine în arta românească este cea a maternității. Dragostea maternă și noua viața născută ca fruct al iubirii și fecundității apare în reprezentările prezente în expoziție ale artiștilor Arthur Verona, Puia Hortensia Masichievici, Gheorghe Tudor (1882 -1944), Maria Jarda (n. 1981).

În această expoziție și catalog [3] se pot astfel observa atât diversitatea reprezentărilor celor 96 de artiști români care acoperă prin activitatea lor atât secol XX cat și secolul XXI, cât și preferințele colecționarilor de artă românească pentru anumiți artiști, dar și reprezentări ale acestora în funcție de perioadă și stilurile abordate.

Putem remarca cu prilejul expoziției „Reprezentări feminine în arta românească din colecții private ale membrilor Societății Colecționarilor de Artă din România și din colecția Muzeului Național Cotroceni” că tematicile acestor reprezentări feminine surprind o multitudine de tipuri și înțelegeri ale frumuseții, care au fost și sunt privilegiate atât în creațiile artiștilor dar și în căutările colecționarilor, iar exemplele oferite de această selecție ar putea deveni desigur oricând subiecte curatoriale expoziționale și de cercetare de sine stătătoare.
Între lucrările prezentate în expoziție și catalog se pot distinge abordările stilistice extraordinare, unele devenite stiluri personale ce pot fi identificate ușor chiar și fără consultarea semnăturii artiștilor. De asemenea, pentru câteva cazuri de reprezentări artistice putem semnala chiar depășirea cadrului tematic propus pentru transformarea sa în pretexte de exprimare artistică.

Astfel, considerăm că „Reprezentări feminine în arta românească din colecții private ale membrilor Societății Colecționarilor de Artă din România și din colecția Muzeului Național Cotroceni” se poate transforma, în funcție de interesele privitorului, într-un pretext de interpretare personală sau chiar în mai multe eșantioane de cercetare interdisciplinară pe corpuri de lucrări, care pot genera astfel noi perspective de înțelegere.
Doresc să adaug mulțumiri doamnei Viorica Ursuleanu, președinte SCAR, domnilor Puiu P.K. Patzelt și Armand Voicu, vicepreședinți SCAR și lui Dan Țălnaru, Serviciul Programe Culturale și Educaționale, Muzeul Național Cotroceni, pentru efortul și participarea dumnealor la organizarea acestei expoziții și a catalogului acesteia.

Foto credite: Muzeul Național Cotroceni


Cosmin Năsui
(nr. 3, martie 2022, anul XII)