Universul avangardist al lui Ştefan Bertalan, reprezentat la Muzeul de Artă din Timişoara

Expoziţia Ştefan Bertalan: Timişoara şi avangarda artelor europene a deschis anul expoziţional 2016 la Muzeul de Artă din Timişoara. Inaugurată în 28 ianuarie 2016 în Sala Baroc, expoziţia conţine toate lucrările maestrului Bertalan deţinute în colecţiile din depozitele Muzeului, pe simezele celor patru săli de la etajul doi aflându-se pictura lui Bertalan, instalaţiile create, contribuţia lui la şcoala de artă şi arhitectură din Timişoara şi din România, fotografiile realizate de maestru. Fiecare din cele patru săli ale expoziţiei conţine panouri cu texte, prezentând tema fiecărei săli.

Ştefan Bertalan s-a născut în anul 1930, în localitatea hunedoreană Răcăştia (azi cartier al Hunedoarei). Între 1940-1947 a urmat Colegiul „BethlenGábor” din localitatea Aiud. Între 1953-1956 a studiat la secţia de pictură a Institutului de Arte Plastice Ion Andreescu din Cluj-Napoca, sub îndrumarea prof. Tibor Kádár şi Aurel Ciupe. Între 1958-1961 a obţinut bursa pentru merite artistice „Ion Andreescu”, între 1962-1970 fiind profesor la Liceul de Arte din Timişoara. Între 1965-1969 este co-fondator al Grupului 1 1 1, grup compus din trei individualităţi, Ştefan Bertalan, Roman Coroşman şi Constantin Flondor, grup ce şi-a propus să păstreze, prin artă, identitatea şi personalitatea umană, într-o vreme în care regimul politico-ideologic impus României după cel de-al doilea război mondial a dorit contopirea tuturor păstrători de EU, într-un tot, „NOI”, lipsit de strălucirea şi vigoarea individual-umanistă.
În anul 1968, Ştefan Bertalan participă la expoziţia de referinţă a Grupului 1 1 1 de la Sala Kalinderu din Bucureşti, cu lucrarea intitulată Demonul lui Maxwell. Un an mai târziu participă la Bienala de Artă Constructivă Elemente + Prinzipien, din oraşul vest-german  Nürnberg, unde expune lucrările Comportamentul negrului şi Identitatea plastică II. În acelaşi an a participat la expoziţia de Artă Constructivă organizată la Sonja Henje Gallery din Oslo.
Între 1970-1981, Ştefan Bertalan este profesor la Facultatea de Arhitectură a Politehnicii din Timişoara, în aceeaşi perioadă devenind co-fondator al grupului SIGMA din care au mai făcut parte Constantin Flondor, Lucian Codreanu, Radu Elisei, Ion Gaita şi Doru Tulcan.
În 1977 a participat la Salonul Anual de Artă al timişorenilor, unde a expus lucrarea Conopida, iar în 1978 participă la Expoziţia Studiul 1, Galeriile Bastion din Timişoara, unde expune lucrarea Fasolea boabe.
În 1981, familia maestrului Bertalan emigrează în Germania de Vest, lui Ştefan Bertalan interzicându-i-se să profeseze în învăţământul superior. În acelaşi an se retrage la Sibiu unde va continua să lucreze până în 1986, an în care va emigra în Germania de Vest.
După 1989, vizitează periodic Timişoara. În 1991 participă la expoziţia Creaţie şi sincronism European, iar în 2012 revine definitiv la Timişoara. În 30 decembrie 2014, Ştefan Bertalan a trecut întru eternitate, expoziţia inaugurată la sfârşitul lunii ianuarie în Muzeul de Artă din Timişoara reprezentând un moment al memoriei vieţii şi activităţii maestrului avangardei timişorene, central şi sud-est europene.

Cele patru săli ale expoziţiei cuprind trei mari secvenţe din activitatea lui Ştefan Bertalan: afilierea la grupul 1 1 1, Grupul SIGMA şi perioada post 1981. Expoziţia conţine lucrări din fiecare etapă din viaţa artistului, fotografii şi documente de epocă, alături de lucrările studenţilor de la Facultatea de Construcţii îndrumaţi de Bertalan.
În prima sală, pe lângă lucrările maestrului Ştefan Bertalan, găsim panouri cu texte în care sunt prezentate amintiri despre maestru din partea celor ce i-au fost apropiaţi, colegul său de grup, maestrul Constantin Flondor povestind cum a luat cunoştinţă cu „Bertzi”, iar fostul său student, actualmente preşedinte al Ordinului Arhitecților Timiș, Vlad Gaivoronski, evocă amintirile despre dascălul său. Prof. V. Neumann, director al Muzeului de Artă din Timişoara, prezintă, pe un alt panou din prima sală, un text ce are menirea de a introduce vizitatorul în universul artistic al lui Ştefan Betalan.
Cea de-a doua sală este dedicată grupului 1 1 1, grup în care Bertalan a fost co-fondator, expoziţiilor acestui grup susţinute la Sala Kalinderu din Bucureşti (1968), la Bienala de Artă Constructivă Elemente + Prinzipien, din oraşul vest-german  Nürnberg (1969) şi la expoziţia de Artă Constructivă  organizată la Sonja Henje Gallery din Oslo (1969).
Cea de-a treia sală a expoziţiei este dedicată grupului SIGMA, cel de-al doilea grup din care Ştefan Bertalan a făcut parte, fiind şi aici co-fondator, dar şi studenţilor lui Bertalan, simezele acestei săli păstrând lucrările discipolilor maestrului, Ioan Andreescu, Vlad Gaivoronski, Sebastian Schön şi Corneliu Vladimir Butnărescu. Sala ilustrează programa pedagogică a grupului SIGMA; prin această programă de studio, Liceul de Arte Plastice din Timişoara a devenit în acele vremuri singura instituţie de învăţământ preuniversitar din ţară unde a fost înfiinţată secţia de „Estetica formelor utile”.
Ultima sală a circuitului expoziţional prezintă anii petrecuţi de Ştefan Bertalan la Sibiu (1981-1986), ani în care aştepta plecarea în Germania de Vest, fiind sub oprimarea regimul totalitar din România acelor vremuri. În această sală este expusă lucrarea din anul 1991, Plutind, plecând şi autobiografia lui Bertalan, tot aici găsindu-se un text care redă istoricul înfiinţării grupului 1 1 1.
Prin această expoziţie, oraşul bănăţean arată vizitatorilor ce înseamnă cultura de anvergură, autentică, cultura care era în sincron, din punct de vedere artistic, cu ceea ce se petrecea în acele vremuri în Europa Occidentală.

Curatorul expoziţiei este muzeograful Marius Cornea. În vernisarea expoziţiei au luat cuvântul: preşedintele Ordinului Arhitecților, filiala Timiș, Vlad Gaivoronski, fost student şi apropiat, în ultimii ani ai vieţii lui Bertalan, de maestrul avangardist; directorul Muzeului de Artă, prof. Victor Neumann, maestrul Constantin Flondor, co-fondator al grupului 1 1 1, coleg al lui Ştefan Bertalan.
În discursul său de la inaugurarea expoziţiei, profesorul Constantin Flondor a rostit, printre altele: „Ştefan Bertalan este un continent, din care cauză, a-i defini, în plan orizontal, care este aria lui de întindere, care sunt graniţele în care se desfăşoară, este aproape imposibil, de asemenea şi în plan vertical, care este zborul lui spre înălţime, dar şi profunzimea de adâncime, de asemenea. Şi, din acelaşi motiv, probabil fiecare dintre noi avem un Bertalan al nostru. Există un Bertalan al colegilor, un Bertalan al membrilor celor două grupuri, 111, SIGMA, un Bertalan al criticilor de artă, un Bertalan al foştilor elevi şi un Bertalan al foştilor studenţi. Am observat, în ultima vreme, argumentele unor critici utilizând diverse motivaţii ideologice pentru a evidenţia doar opţiunea lui Bertzi pentru o cale intuitivă care dă glas doar suferinţelor, inadaptărilor, trăirilor personale. Nu pot adera la o asemenea departajare valorică din perioada lui constructivă, mai conceptuală şi drumul mărturisirilor şi frământărilor sale. Ambele drumuri sunt de luat în seamă. Fantastica şi forţa le domină pe amândouă. Poate, aici îşi are locul miracolul şi fascinaţia pe care tocmai o produce opera lui. Pentru mine Bertzi nu a fost întotdeauna Bertzi. Uneori îl numeam Bertalan. Firea lui era contradictorie, deseori incomodă. Când fierbinte, caldă, blândă, Bertzi. Când agresivă, dură, Bertalan. Îi asemănam prezenţa cu cea a focului. Atracţie şi teamă. E bine să-i fi în preajmă, dar nici prea departe şi nici mai aproape”.
Expoziţia cuprinde peste 70 de lucrări din patrimonial Muzeului de Artă, provenite din donaţiile pe care artistul le-a făcut instituţiei timişorene după îndepărtarea sa din cadrul Facultăţii de Construcţii, secţia Arhitectură, din cadrul Institutului Politehnic „Train Vuia” din Timişoara, ca urmare a deciziei familiei sale de a emigra în Germania.
În realizarea expoziţiei, echipa Muzeului a beneficiat de colaborarea familiei Tulcan (Doru şi Elena Minodora), a profesorului Constantin Flondor, ca şi de colaborarea Ordinului Arhitecţilor din România, filiala Timiş, prin preşedintele filialei, arh. prof. Vlad Gaivoronski şi arh. Oana Simionescu. A contribuit la realizarea expoziţiei şi Laboratorul Zonal de Restaurare şi Conservare din Timişoara.
Expoziţia poate fi vizitată la Muzeul de Artă din Timişoara până în 10 martie 2016, etajul doi, de marţi până duminică, între orele 10-18, cu ultima intrare la casieria Muzeului la ora 17:30.

Cornel Seracin