Vincenzo Bianchi, un spirit dedicat artei

Artistul italian Vincenzo Bianchi este prezent pe simezele din Craiova în expoziţia Dal gesto al segno, dal simbolo al potere, deschisă simultan în două spaţii diferite: Muzeul de Artă Craiova, în Sala Oglinzilor și la Rotondă, în perioada 28 iulie - 1 august 2021, cu lucrări de sculptură și grafică, şi Galeria Arta din Craiova, în perioada 28 iulie - 3 august 2021, cu lucrări de pictură, în care predomină tema măștii și a arlechinului. Expoziția curatoriată de Claudia Mandi este realizată în colaborare cu Asociația „Puterea Perfectului Simplu”.
Născut în 1939 la Fontana Liri (Frosinone, Italia), Vincenzo Bianchi a colaborat ca profesor de sculptură cu importante Academii de Artă din Italia: Academia de Artă din Urbino, Academia de Artă din Catanzaro, Academia de Artă din Frosinone. De asemenea, timp de 25 de ani și-a desfășurat activitatea ca profesor la Catedra de Sculptură a Academiei de Artă din Florenţa. A fost director al Academiei de Artă din Macerata.
Vincenzo Bianchi a colaborat cu numeroase muzee importante şi, de-a lungul carierei sale, a primit numeroase premii și recunoașteri internaționale. A fost propus pentru premiul Nobel pentru Pace de către Academia Internațională Mihai Eminescu, datorită tematicii evidente dedicate păcii și ideii de fraternitate între popoare.
Publicăm în continuare textul dedicat artistului italian de către Emilian Ștefârță, directorul Muzeului de Artă Craiova.


Vincenzo Bianchi este artistul imposibilei evaluări, al iluzoriei catalogări, ba chiar al futilei repertorizări. Artistul italian nu poate fi așezat pe o listă, analiza critică în cazul său este inutilă pierdere de vreme. Până și a-i tria ori ordona opera este zadarnică strădanie, la el totul este esențial, nimic nu este de neglijat. Ce este secundar ori minor, ce este gratuit ori fără rost este imposibil de decelat, din toate operele sale emană generozitatea, altruismul și noblețea unui suflet fecund.  
Atât de multe sunt căile pe care le-a urmat, zonele pe care le-a explorat, atât de multe sunt uneltele la care a apelat, atât de diametral opuse sunt formele de limbaj în care a ales să se exprime încât nu știi dacă este mai mult grafician decât sculptor, poet decât pictor, pentru că este din toate câte ceva, însă niciodată o singură postură decisivă ori definitorie. 
Vincenzo Bianchi nu a putut să își reprime tentația de a se exprima omnidirecțional, de a fi omniexpresiv. Pasionat în egală măsură de zonele de graniță ale tehnologiei precum arta digitală ori tehnica laser până la zona clasicizant renascentistă, le explorează pe toate cu energie ciclopică.
Nu îți este dat prea des să găsești întrupat într-o singură persoană atâta abundență, atâta prisosință. Vincenzo Bianchi este asemenea unui șofer ce conduce un bolid fără să atingă volanul sau frâna, urcă, coboară, virează, uneori își ia zborul, este când pasăre când antilopă, când vârf de munte sau țărm de mare, este jos și sus în același timp, reușește să fie grav și superficial cu aceeași candoare, spontan, firesc și natural până la capăt. Niciodată ironic, niciodată incisiv, bântuit de har ca de o năpastă, emană onestitate în tot ce face, simți cum își lasă ofrandă sufletul în fiecare pânză, desen ori sculptură.  
În trupul acestui creator se luptă mai multe făpturi, din păcate sau din fericire este doar o luptă fără învingători, atâta doar putem constata, cum una vremelnic o acoperă pe alta, pentru a ceda și ea locul alteia și tot așa într-o nesfârșită zbatere din care singurii câștigători suntem noi, cei de pe margine, noi ce înțelegem că noblețea actului de creație presupune sacrificiu, presupune jertfă, presupune încrâncenare și perseverență.
Vincenzo Bianchi, înainte de a fi artist, este un luptător stăpânit de o debordantă tenacitate. Niciuna din personalitățile pe care le întruchipează nu concepe ce înseamnă abandonul, nu imaginează a se declara vreodată învinse pentru că toate au un singur scop, a descoperi, a elabora, a inventa, a broda, în scris, în culoare, în volume, inefabilul, fabulosul, unicul, mirabilul. I se poate reproșa lui Vincenzo Bianchi lipsa de decizie, i se poate reproșa că nu a ales o singură vocație ori o singură cale? Poate că da. Dacă prolificitatea sa ar fi fost canalizată unidirecțional am fi avut cu siguranță un singur mare artist, așa avem mai mulți, dar care temători să nu se strivească unii pe alții au ales cu toții să împartă banca îngustă a posterității.  
Vincenzo Bianchi, acest sincer iubitor al României și al românilor, a vrut ca testamentul său artistic să îl semneze în preajma lui Brâncuși pe care l-a idolatrizat întreaga sa viață. Muzeul de Artă din Craiova are prilejul de a satisface visul unei vieți puse cu noblețe, altruism și generozitate în slujba Artelor. Vincenzo Bianchi, Muzeul de Artă din Craiova vă primește cu brațele deschise urându-vă bun venit!



Când măștile visează că sunt  îngeri     
Tempera pe hârtie, 50x71 cm


Când măștile visează că sunt  îngeri     
Tempera pe hârtie, 50x71 cm



Când măștile visează că sunt  îngeri     
Tempera pe hârtie, 50x71 cm



Când măștile visează că sunt  îngeri     
Tempera pe hârtie, 50x71 cm



Marșul liniștii        
Tempera pe hârtie, 50x40 cm




Portretul omului perfid    
Tempera pe hârtie, 54x44  cm




 Portretul omului perfid    
Tempera pe pânză, 54x44  cm
 



Mamă și fiu        
Pirogravură pe plasic metalizat, 20x17 cm




Mamă și fiu pe scaun     
Pirogravură pe plastic metalizat, 33x26 cm




Lupta păsărilor   
Tempera pe hârtie, 52/75 cm




Valiza emigrantului   
Sculptură obiect, lemn pictat, 35/54/9 cm




De la răsărit la apus   
Sculptură, sticlă şi rășină argintată, 58/48/8 cm



Omul mecanic   
Sculptură, stuc patinat, 68/117/238 cm




Emilian Ștefârță
(nr. 7-8, iulie-august 2021, anul XI)