Excepțională prezență italiană la Festivalul Internaţional de Poezie de la București

S-a încheiat de curând cea de-a 13-a ediție a Festivalului Internațional de Poezie de la București (FIPB) din 11-17 septembrie 2023. Festivalul, care a crescut an de an, a devenit cel mai important eveniment de acest fel din România și unul dintre cele mai urmărite din Europa. Organizată de Primăria Municipiului București prin Muzeul Național al Literaturii Române, cu sprijinul prețios al Ministerului Culturii din România și cu contribuția a 37 de instituții (15 ambasade, 7 institute culturale străine, biblioteci, librării, muzee) și cu un număr impresionant de parteneri media, această ultimă ediție a cunoscut o amploare fără precedent. Tema de anul acesta a dorit să-și problematizeze propriul motto, repectiv maxima ciceroniană inter arma silent musae? (căreia i-a adăugt semnul interogtiv), adică și-a propus scopul ambițios de a afirma necesitatea și forța poeziei și, în general, a literaturii, de a inspira artele și libertatea de exprimare în acest moment când războiul răsună la granița României și a Europei. Cei 170 de poeți din 27 de țări de pe patru continente, cărora li s-au alăturat sute de cititori de poezie, au animat, în 14 spații prestigioase ale capitalei României, peste 50 de evenimente pe teme și în formate diferite precum (citez din program): „întâlniri cu poeți, traducători și editori, lecturi publice, dezbateri, mese rotunde, dialoguri, maratoane sau spectacole de poezie, spectacole de teatru, proiecții de filme și concerte, expoziții și evenimente dedicate profesioniștilor – un program amplu și dens, construit în ultima jumătate a anului de către echipa Muzeului Național al Literaturii Române împreună cu partenerii proiectului: un exercițiu de estetică relațională a artelor, un spațiu de întâlnire și reflecție, unde se pot împărtăși noi perspective, unde scrierea, însoțită de jazz, de viziuni picturale, de spectacole teatrale sau cinematografice, este celebrată ca artă”. Zeci de evenimente, unele desfășurate simultan în spații diferite. Și nu pot să trec sub tăcere numele celor doi magicieni care au pus în mișcare acest mecanism complex și generos: Ioan Cristescu, directorul Muzeului Național al Literaturii Române, inițiatorul și directorul Festivalului, care a transformat acest muzeu într-un generator de evenimente și cultură, și poetul Dinu Flămând, director artistic al Festivalului și moderator plurilingv al tuturor întâlnirilor cu poeți de limbi romanice, care, cunoscut în întreaga lume, atrage de ani de zile la festival importanți poeți străini. Aș adăuga că evenimentele enumerate, fiecare desfășurat în fața unui public neașteptat de numeros, au fost completate de două proiecte, în opinia mea, de mare relevanță și oportunitate pentru difuzarea poeziei către publicul larg și, în special, către tineri: Târgul Naţional de Carte de Poezie, care a reunit un număr mare de volume de poezie apărute recent în România, volume de obicei puţin prezente în librării unde stau împrăştiate sau puse la colț; și întâlnirea unor poeți cu elevi din diverse licee bucureștene, întâlnire care, dacă este bine pregătită, poate educa mai mult ca orice altceva  spre lectură, spre poezie, și poate dezvolta sensibilitatea și apetitul tinerilor – tineri care în general citesc puțin și scriu pe telefoanele mobile – de a cunoaște și folosi limba în toată bogăția ei. Nu vreau să uit nici de excepționala (și deloc ușor de implementat) initiativă a organizatorilor de a proiecta pe marele ecran, în spatele vorbitorilor, traducerea în română și engleză a tuturor poezilor citite de invitații străini. Închei această introducere generică cu o reverență față de toți cei care au făcut posibilă o asemenea breșă culturală în spelba noastră cotidianitate.

Participarea Italiei la Festival a început chiar de la ceremonia de deschidere, desfășurată în sala elegantă a Bibliotecii Universitare din București, cu discursul scurt, clar și punctual al Laurei Napolitano, Directoarea Institutului Italian de Cultură din București. Cuvântul său a evidențiat capacitatea poeziei, și a culturii în general, de a construi punți între popoare, de a defini, prin dialog, nu doar identitatea ci și diversitatea lor. Dar prezența italiană a avut un protagonist, un mare poet italian contemporan, Milo De Angelis.
Invitat de organizatorii Festivalului și de Institutul Italian de Cultură din București, Milo De Angelis, autor a nouă volume de versuri, traduse în mai multe limbi din multe țări, inclusiv din România, a participat la șase evenimente ale Festivalului dedicate lui. Chiar la festivitatea de deschidere a Festivalului, în seara zilei de 11 septembrie, i-a fost decernat prestigiosul premiu de poezie „Tudor Arghezi”, cu o aleasă laudatio rostită de Dinu Flamand, în aplauzele publicului. A doua zi, marți 12 septembrie, în frumoasa grădină a Muzeului Național al Literaturii Române – acum loc tradițional de lecturi de poezie – publicul, numeros ca întotdeauna, a asistat la o dublă lansare: antologia bilingvă de poezii de Milo de Angelis In apnea / În apnee, de-abia apărută în cunoscuta colecție Biblioteca Italiana a editurii Humanitas din București, în traducerea Aurorei Firța-Marin și a Danei Barangea, și volumul bilingv de poezie al lui Dinu Flămând, Om cu vâslă pe umăr / Uomo con remo in spalla, publicat recent la editura Raffaelli din Rimini, în traducerea subsemnatei. Pe lângă autori, la prezentare au fost prezenți cele trei traducătoare precum și editorul Walter Raffaelli, mare cunoscător al poeziei internaționale contemporane: cele două volume și autorii lor au fost prezentate publicului de către traducătoare, după care au avut loc discuții asupra asemănării poeticilor celor doi, apoi lecturi din cele două volume de versuri, citite în limba proprie de autori, iar apoi și în traducere. Marea surpriză a fost lectura în italiană a unora dintre poeziile din volumul lui Dinu Flămând, realizată de Walter Raffaelli cu un talent și o artă nebănuite. Pentru mine, care participam, (dar poate nu doar pentru mine) a fost o seară magică.

Pe 13 septembrie, a treia zi a Festivalului, la librăria Cărturești – reputat loc de întâlniri literare – o altă seară magică: dialogul dintre Ana Blandiana (marea doamnă a poeziei românești, care nu are nevoie de prezentare), Milo De Angelis și Bruno Mazzoni, cel mai mare românist la ora actuală, în jurul volumului Anei Blandiana, Variațiuni pe o temă dată, dedicat memoriei soțului ei, Romulus Rusan, apărut în traducerea lui Bruno Mazzoni la editura Donzelli din Roma în 2023 (prezentat apoi şi la cea de-a XXII-a ediție a festivalului „I Dialoghi di Trani” din Italia, din 21-24 septembrie 2023, România fiind ţară invitată, sub egida Institutului Cultural Român din Bucureşti). Dincolo de dialogul despre poetica acestei etape creatoare a Anei Blandiana, cei doi poeți nu numai că au citit din propriile poezii în limba lor, dar s-au oferit cu amabilitate să citească în limba proprie traducerile din celălalt poet, astfel încât publicul a avut surpriza de a asculta două voci inconfundabile și două interpretări unice ale poeziei. Și pentru că gentilețea și grația Anei Blandiana sunt binecunoscute tuturor, vreau să adaug doar că și Milo De Angelis, ființă solitară și taciturnă, în tot acest timp s-a deschis față de noi, care îl ascultam „în apnee”, cu o generozitate, disponibilitate și afecțiune excepționale și neașteptate.

În zilele următoare, Milo De Angelis a fost invitat să citească din poeziile sale și să dialogheze cu elevii a trei licee din București unde se studiază intensiv limba italiană: Colegiul Național „Ion Neculce”, Liceul Teoretic „Dante Alighieri” și Liceul Lingvistic Italian „Aldo Moro”: mai bine pregătită și deci mai utilă, întâlnirea de la „Neculce”, unde elevii, deja informați despre poezia autorului, au urmărit lectura și dialogul cu mai multă atenție și mai mare profit, insuficient pregătită și prost gestionată întâlnirea de la „Dante”, dar excelentă întâlnirea organizată de liceul „Aldo Moro”, unde dialogul poetului cu elevii și profesorii a fost consistent, lectura poezilor primită cu sensibilitate și empatie. În opinia mea, astfel de întâlniri cu tinerii ar putea și ar trebui să fie cel mai mare rod al Festivalului de Poezie de la București, al oricărui festival de poezie. Deoarece contactul direct cu un poet și cu poezia sa, la vârsta în care un tânăr își definește personalitatea, sensibilitatea și își orientează opțiunile culturale și limba, deschide, pe de o parte, orizonturi și posibilități neexplorate tânărului aflat în proces de formare, iar pe de altă parte, poeziei îi garantează viitorul. Vreau să spun că dintre toate evenimentele organizate în jurul prezenței lui Milo De Angelis, cele mai productive și cu bătaie mai lungă ar fi fost tocmai aceste întâlniri – firește, acolo unde importanța lor a fost înțeleasă și s-a acţionat în consecință. Faptul că semnificația unei astfel de întâlniri nu a fost mereu și pretutindeni înțeleasă trebuie să fie o lecție: pentru organizatorii Festivalului, care, copleșiți de mărimea mecanismului pe care l-au pus în mișcare, nu au anunțat suficient și cu atât mai puțin au urmărit aceste întâlniri prețioase; pentru conducerea și profesorii liceelor ​​care, în interesul noii generații, ar trebui să acorde o atenție deosebită unor astfel de evenimente; pentru noi toți, cei care acordăm atenție Festivalului și colaborăm într-un fel sau altul la el, cărora le spun: această experiență trebuie repetată, fără îndoială, doar că trebuie pregătită și organizată astfel încât să producă rezultate pe termen lung.
Închei cu o promisiune: având în vedere că o consecință impotantă a prezenței poetului Milo De Angelis la Festival este existența astăzi a unei cărți de poezii ale sale în limba română, în numărul următor al revistei noastre intenționez să o prezint cititorilor noștri și să le ofer câteva poezii în traducere.

Smaranda Bratu Elian
(nr. 10, octombrie 2023, anul XIII)