Tomasi di Lampedusa, protagonist al celei de a 40-a Seri Italiene

Vineri, 25 aprilie 2016, am avut plăcerea de a lua parte la o nouă seară italiană. Ceea ce a făcut-o una specială a fost atât faptul că discuţia s-a împletit pornind de la volumul Sirena şi alte povestiri al marelui scriitor italian Giuseppe Tomasi di Lampedusa, o adevărată piatră de temelie a literaturii italiene a secolului trecut, cât şi pentru faptul că a fost cea de-a 40-a ediţie şi ultima seară din anul acesta universitar. Volumul apărut zilele acestea la editura Humanitas Fiction în frumoasa traducere a Gabrielei Lungu cuprinde amintiri din copilărie şi două nuvele, împreună cu un fragment dintr-un roman neterminat, dar comentarea acestor scrieri nu putea să nu pornească de la capodopera autorului, Ghepardul, mai ales că multe pasaje (în special cele în care este descrisă casa principilor de la Donnafugata, grandioasă şi impunătoare, ulterior măcinată de vremuri) se regăsesc şi în memoriile publicate în recentul volum.

În urma vizionării unor episoade-cheie din filmul lui Luchino Visconti, Ghepardul, film la fel de celebru ca romanul însuşi, cuvântul a fost luat de unul dintre invitaţii serii noastre, doamna Irina Margareta Nistor, critic de film, confesându-ne în primă instanţă emoţia şi amintirile care i-au fost trezite de filmul şi de arta inegalabilă a regizorului. Ulterior, ne-a împărtăşit din cunoştinţele sale cinematografice printr-o scurtă radiografie a fragmentelor prezentate văzute prin prisma amintirilor din volum.

Teodor Baconschi, cel de-al doilea invitat al serii, ne-a introdus cu paşi mici în cultura siciliană, văzută ca o „chintesenţă, un mix de culturi, un epicentru al Mediteranei”, aşa cum este ilustrată şi de opera lui Tomasi di Lampedusa. Şi a pornit de la descrierea palatului în care autorul trăia în copilărie, comparat chiar cu Vaticanul, pentru a ajunge apoi la statutul nobilimii siciliene şi la dreptul ei de a privatiza sacrul şi profanul. Domnul Baconschi a demonstrat apoi că autorul zugrăveşte lumea aristocraţiei siciliene dinăuntrul ei: o societate care se stinge odată cu el, o civilizaţie pe care o priveşte cu nostalgie, o veghează şi o salvează prin opera lui. Pentru a-l defini pe omul Tomasi di Lampedusa, ne-a fost adusă la cunoştinţă şi apariţia, tot acum şi tot la editura Humanitas, în aceeaşi traducere, a unui epistolar al scriitorului italian, care, într-un anume fel, încheie ciclul de opere ale autorului.

Domnul Vlad Russo, ca redactor al cărţii, ne-a propus o interesantă paralelă între Ghepardul şi nuvelele din volum, văzute ca un laborator al romanului, şi ne-a purtat în universul Amintirilor din copilărie, unde fiecare personaj reprezintă o poveste şi o lume în sine. Amintind în linii mari de primele două nuvele, a făcut apoi o analiză a fragmentului de roman neterminat unde apare într-o altă lumină decât în Ghepardul antiteza dintre aristocraţia a cărei epocă apune şi noua clasă emergentă, burghezia terieră, regretând că autorul nu a apucat să desăvârşească o operă care se anunţa a fi o nouă „comedie umană”.

Seara s-a încheiat printr-o vie discuţie cu publicul, de unde au reieşit interpretări şi comparaţii cu alte opere din marea literatură europeană, discuţie care ne-a invitat pe toţi la reflecţie şi ne-a transmis farmecul crepuscular al universului lui Tomasi di Lampedusa.

Georgiana Nuţu

(nr. 5, mai 2016, anul VI)