Seară Italiană la Humanitas. „Lecţii americane” de Italo Calvino

În 19 aprilie 2019, Librăria Humanitas de la Cişmigiu a fost gazda unei reuşite Seri italiene în cadrul căreia a fost lansat­ă cartea Lecţii americane. Şase propuneri pentru noul mileniu de Italo Calvino în traducerea de excepţie a Oanei Boşca-Mălin, italienistă de renume şi actualmente vicedirector la Accademia di Romania din Roma. Al­ături de traducătoare, invitaţii serii au fost cunoscuta eseistă şi romancieră Ioana Pârvulescu, Alexandra Vrânceanu, conferenţiar al Facult­ăţii de Litere din cadrul Universităţii Bucureşti, şi Mircea Vasilescu, jurnalist şi profesor în cadrul aceleaşi facult­­ăţi.
Apreciind creativitatea şi extraordinara mobilitate intelectual­ă a lui Calvino, Mircea Vasilescu a vorbit despre contextul Lecţiilor americane, conferinţe pe care scriitorul italian urma s­ă le susţină în 1985la Universitatea Harvard în seria Norton Lectures. Cu 15 ani înainte de celebrarea noului mileniu şi cu mult înaintea inventării internetului, dotat cu o extraordinară capacitate vizionară, Calvino a vorbit despre viitor şi despre măsura în care literatura va mai putea evoca imagini în absenţă într-o lume dominat­ă de imagini prefabricate.

Doamna profesor Ioana Pârvulescu şi-a început intervenţia cu o observaţie extrem de pertinentă: odată citite, romanele lui Calvino nu pot fi date uitării deoarece acestea au toate calităţile enumerate de scriitor în Lecţiile sale narative. Bun­ăoar­ă, teoriile despre lejeritate, rapiditate şi vizibilitate sunt bine ilustrate în scena morţii mamei din Baronul din copaci, scenă pe care Ioana Pârvulescu o citează integral şi pe care o consideră una din cele mai frumoase secvenţe din literatura universală. Dat fiind că Lecţiile americane sunt deopotrivă un volum pentru specialişti, „o armatură teoretică” util­ă celor care se ocup­ă de literatură dar şi o „deschidere către poveste”, scriitoarea se opreşte asupra câtorva poveşti cu tâlc din capitolul Rapiditatea pentru ca mai apoi s­ă facă referiri la opere româneşti (Pâlnia şi Stamate de Urmuz şi Poemele într-un vers ale lui Ion Pillat) care ar fi putut fi incluse în sus-numitul capitol.

Discursul Alexandrei Vrânceanu l-a continuat pe acela al antevorbitoarei sale şi a fost conceput „în stil calvinian” în jurul a cinci idei: Lecţiile americane sunt privite ca o invitaţie la lectură într-o lume în care se citeşte tot mai puţin, ca încercare de a structura în mod logic şi plăcut literatura universală în jurul unor concepte, ca o explicaţie a modului în care se genereaz­ă ficţiunea şi a felului în care Calvino însuşi îşi generează textul şi, nu în ultimul rând, ca încercare delegitimare. Profesor de literatură universală, Alexandra Vrânceanu precizează c­ă Italo Calvino a făcut parte din grupul OuLiPo (Ouvroir de Littérature Potentielle) care a promovat o anumită viziune postmodernă asupra literaturii, iar Lecțiile americane sunt extrem de utile și pentru a înţelege postmodernitatea palimpsestică care iubeşte jocurile şi regulile jocului creativ.

Oana Boşca-M­ălin a prezentat punctul de vedere al traducătorului care a trudit dar s-a şi bucurat de experienţa de a traduce o carte de eseistică şi de teorie literară, ceea ce a presupus o colaborare neîntreruptă cu redactorul Vlad Russo, căutări în biblioteci, discuţii cu colegii latinişti, germanişti, anglişti în căutarea textelor deja traduse, descoperirea fondului Calvino existent la Universitatea La Sapienza. Unul din scriitorii italieni cei mai cunoscuţi în lume, iubit şi tradus în România încă din anii ’70, Calvino îşi prezintă arta poetică publicului român de-abia acum şi acest lucru se datorează acestei minunate traduceri semnată de Oana Boşca-Mălin.

.

Patricia Bălăreanu
(nr. 5, mai 2019, anul IX)