„De familia”: o Seară Italiană dedicată lui Leon Battista Alberti şi Renaşterii

Pe data de 8 decembrie 2015 a avut loc ultima ediţie a „Serilor italiene” din anul 2015, găzduită de librăria Humanitas Kretzulescu. La această întâlnire, recurenţă fericită, am participat la o dezbatere ce avea ca punct de plecare un volum de excepţie al unui autor şi el excepţional: este vorba de prima tălmăcire şi publicare în România, în cunoscuta colecţie bilingvă „Biblioteca Italiană” a editurii Humanitas, a unei opere nu doar celebre dar şi fondatoare a Renaşterii, anume De familia / Despre familie de Leon Battista Alberti. Deoarece autorul ei a fost scriitor, arhitect, pictor, sculptor, teoretician al artelor,  matematician, muzician, şi nu doar un exemplu perfect de „uomo universale” al Renaşterii dar şi un deschizător de drumuri în toate aceste domenii, tematica propusă spre dezbatere invitaţilor şi publicului a fost „Renaşterea şi omul universal la cumpăna dintre teorie şi practică”.   
  
Primii doi invitaţi, Corina Anton (doctor în filologie, lector la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine din cadrul Universităţii din Bucureşti şi co-traducător al volumului) şi Hanna Derer (arhitect, profesor de istoria arhitecturii la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti) au prezentat personalitatea polivalentă a autorului şi creaţia sa îndeosebi în domeniul literar şi în cel al arhitecturii – cel care, mai mult decât celelalte, i-a asigurat  celebritatea. În privinţa activităţii arhitectului Alberti s-a insistat nu doar pe remarcabilele sale realizări, monumente reper ale Renaşterii, ci mai ales pe lucrările sale de teoretician, Alberti fiind cel care a pus bazele teoretice ale meseriei de arhitect şi ale statutului profesional al arhitectului, toate valabile până în zilele noastre.

Următorii doi invitaţi, Smaranda Bratu Elian (italienist, doctor în filologie, profesor al Universităţii din Bucureşti, co-traducătoare şi îngrijitoare a volumului) şi Vintilă Mihăilescu (specialist în antropologie şi psihologie, profesor la Facultatea de Sociologie din Bucureşti) s-au ocupat cu precădere de volum ca atare: de structurarea sa în patru dialoguri de tip teatral, de timpul şi spaţiul în care acestea se petrec şi de diferenţele dintre interlocutori. S-a subliniat ideea – sugerată de marele specialist Francesco Furlan care semnează prefaţa la volum – că această lucrare a lui Alberti se înscrie într-una dintre cele trei modalităţi expresive specifice lui (tratatul, dialogul, ludus), anume dialogul, singura metoda potrivită subiectelor care privesc convieţuirea socială. Deoarece domeniul nu permite certitudini absolute, ca ştiinţele exacte, singura cunoaştere posibilă fiind cea care rezultă din analiza şi confruntarea experienţelor individuale ale fiecăruia. Aşadar, niciunul dintre interlocutorii dialogurilor albertiene nu deţine adevărul, nici nu exprimă punctul de vedere al autorului. Concluzia devine astfel responsabilitatea cititorului, ca într-o „opera aperta” avant la lettre. Cum De familia este o încercare fără egal de a analiza funcţionarea vieţii sociale în toată bogăţia şi complexitatea sa plecând de la familie – fundamentul ordinii omeneşti laice, antropologul Vintilă Mihăilescu a făcut o paralelă între rânduiala familiei în Renaşterea italiană şi cea tradiţională şi arhaică a familiei ţărăneşti, în ambele funcţionând echilibrul de bază între „a fi” şi „a avea”, între „nevoie şi demnitate”. 

Toate aceste abordări, coroborate cu răspunsurile la întrebările şi comentariile publicului, au oferit o multitudine de interpretări care îndeamnă la lectura acestei opere fără egal. Seara, frumoasă şi instructivă cum ne doream, s-a încheiat cu urările de sărbători şi cu anunţul reluării Serilor după vacanţa şi sesiunea studenţilor.

Diana Ilie

(nr. 1, ianuarie 2016, anul VI)