|
|
O Seară Italiană dedicată clasicilor repovestiți
Serile Italiene, prin subiectele dezbătute lunar, au prezentat întotdeauna faţete ale literaturii italiene care suscită interesul adulţilor pasionaţi de lectură. Cea mai recentă dintre întâlniri, care a avut loc în 24 februarie 2016, s-a axat, însă, pe un domeniu atipic: literatura pentru copii si clasicii repovestiți, pornind de la Logodnicii. Repovestire de Umberto Eco după romanul lui Alessandro Manzoni, în traducerea Dianei Calangea, un volum care face parte din colecţia Save the Story a editurii Curtea Veche. Invitaţii şi publicul prezent la Librăria Humanitas Kretzulescu urmau să vadă ce mai citesc copiii.
George Arion a deschis seara referindu-se la evenimentul trist care a avut loc de curând – dispariţia subită a lui Umberto Eco – pentru care nu au existat şi nu există cuvinte potrivite. Umberto Eco a avut un impact irevocabil asupra culturii universale şi operele sale vor continua să inspire şi să intrige.
De această dată, organizatorii serii au propus un nou model al acestor întâlniri şi prezentatorul serii a început în forţă, punându-le invitaţilor întrebările la care toţi organizatorii aşteptau de mult un răspuns. Dezbaterea a pornit cu invitata Smaranda Nicolau (reprezentant al Asociaţiei Curtea Veche, manager de proiect), care a avut misiunea grea de a ne explica cui i se adresează colecţia Save the Story. Colecţia a apărut din necesitatea de a crea un program de lectură care să îi îndemne pe copii să citească, un obicei adesea ignorat, în special în cazul copiilor defavorizaţi. În anul 2013, cu sprijinul Casei Regale, a putut fi lansat un program pilot, care cuprinde în prezent câteva zeci de titluri.
De la publicul-ţintă al colecţiei, discuţia a trecut la avantajele şi dezavantajele repovestirilor prin intervenţia Oanei Boşca-Mălin (lector doctor la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Universitatea din Bucureşti, traducător şi specialist în literatura italiană contemporană). Au fost prezentate diversele tipuri de rescrieri ale clasicilor literaturii universale care se înregistrează în literatura italiană contemporană, de la repovestirile pentru copii, până la așa-zisele traduceri în italiana contemporană, trecând prin reinterpretările de autor. A rezultat limpede, din discuție, că diverşii autori italieni contemporani sunt mai degrabă interesaţi de prezentarea unei viziuni proprii a operelor reinterpretate, decât de simpla rezumare şi repovestire.
Punctul de vedere al unui psiholog, Maria Iordănescu (psiholog, pedagog social şi consilier psihologic pentru copii şi adolescenţi, trainer pe probleme de educaţie a copiilor şi adolescenţilor) ne-a dezvăluit că preţul plătit pentru unele dintre repovestiri este chiar stilul cărţii originale şi răbdarea necesară tălmăcirii unei „cărţi mari”. Cititul este un obicei care se formează şi se dezvoltă şi repovestirile nu pot substitui originalul. Însă, cazul lui Alessandro Manzoni repovestit de Umberto Eco este unul fericit, întrucât Eco ne oferă aici un manual despre cum poate fi predat un roman, punând întrebări pentru copii la care tot el le furnizează răspunsurile.
A patra invitată a serii, Doina Ruşti (scriitoare şi scenaristă, membră a Uniunii Scriitorilor din România, este şi doctor în filologie, profesor universitar la Facultatea de Arte din cadrul Universităţii „Hyperion” din Bucureşti), a continuat dezbaterea prin prezentarea importanţei poveştii versus cea a stilului. În Logodnicii, Umberto Eco nu uită niciodată stilul originalului, stabilind o legătură cu Alessandro Manzoni. El salvează etapele şi structura narativă din volumul original, demonstrând că numai cărţile cu poveşti şi personaje „tari” sunt cele care merită rescrise.
Această seară italiană a dovedit că este fundamental să ne gândim la ceea ce le dăm de citit copiilor şi că îndemnul la lectură este o preocupare reală a societăţii contemporane. Umberto Eco însuşi a ales repovestirea unui roman clasic pentru a ne îmbia pe toţi să ne bucurăm de cărţi.
Renata Stoica
(nr. 3, martie 2016, anul VI)
| |