Serile Italiene de la Humanitas. Seara 51 i-a fost dedicată lui Galileo Galilei

Nici nu am pășit bine în noul an, că Serile italiene și-au și reluat activitatea și deja binecunoscutele dezbateri culturale. Cartea care a prilejuit cel dintâi eveniment – desfășurat pe 7 ianuarie 2019 la Librăria Cărturești, Café Verona – este, fără doar și poate, o carte eveniment, pentru că Anunțul stelar (Sidereus Nuncius) al lui Galileo Galilei a schimbat imaginea universului și modul nostru de a-l privi, punând bazele științei moderne. Inițiativa și traducerea volumului – apărut la editura Humanitas, în colecția bilingvă „Biblioteca italiană” – îi aparțin prof. Gheorghe Stratan, fizician și istoric al științelor, cel care a ilustrat publicului și o parte din expoziția internațională galileiană, organizată și prezentată de el însuși în 2009 – Anul Internațional al Astronomiei –, când s-au serbat 400 de ani de la primele observații astronomice făcute de Galilei cu telescopul.

Lansarea volumului s-a bucurat de prezența a trei invitați, dar și a traducătorului, cu toții personalități de marcă, fiecare dovedind cum domeniul pe care-l reprezintă și-l revendică în felul său pe Galilei ca reper fundamental, indiferent că vorbim despre astronomie, fizică sau filozofie.

Cea care a deschis seara a fost Magda Stavinschi, cercetător onorific și fost director al Institutului Astronomic al Academiei Române, cel mai cunoscut astronom român, de curând premiată de Academia Română pentru contribuțiile sale. Pentru a doua oară invitată a Serilor italiene, ea a vorbit despre importanța apariției în România a lucrării Sidereus Nuncius, operă care a revoluționat modul în care se desfășoară cercetarea naturii, dar și imaginea omenirii despre univers. Magda Stavinschi a subliniat cotitura pe care Anunțul stelar a produs-o în istoria cunoașterii, dar și felul cum a dus la nașterea științei moderne și a metodei specifice de cercetare. Începând cu Galilei, cercetarea pleacă de la observația directă a fenomenelor naturale iar ulterior, după verificarea lor prin experiment, aceste observații sunt exprimate în legi. Galilei a fost cel care a impus ideea că natura are legi proprii și că datoria omului de știință este să le descopere și să le formuleze.

Astronomului i-a urmat fizicianul, prin vocea academicianului Nicolae Victor Zamfir, Director General al Institutului de Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei” și coordonatorul proiectului ELI – cunoscut sub numele mai popular de „laserul de la Măgurele”. El a vorbit despre rolul hotărâtor pe care l-a jucat în dezvoltarea fizicii micul opuscul galileian, care poate fi considerat, fără riscul vreunei exagerări, primul articol științific din lume: pe de o parte, prin chiar demersul său, prin metoda de observație și studiu aplicată, iar pe de altă parte, prin limbajul abordat – Galilei alege latina pentru a-și redacta cartea, lingua franca a acelor vremuri, dovadă a dorinței sale de a-și populariza cât mai repede concluziile și descoperirile, în sensul de a le face degrabă cunoscute în rândul publicului specializat al vremii, indiferent unde s-ar fi aflat acesta. În plus, fără Galilei și inovațiile aduse domeniului opticii, nici laserul de la Măgurele nu ar exista acum.

Celor două perspective aparținând științelor exacte li s-a adăugat cea a filozofiei, prin intervenția Danei Jalobeanu, conferențiar la Facultatea de Filozofie a Universității din București, doctor in filozofia științei și specialist în ceea ce numim generic „zorii modernității”. Ea ne-a propus un exercițiu de imaginație, întorcându-ne cu gândul la un ianuarie de acum mai bine de 400 de ani, când, cocoțat pe acoperișul casei sale, Galilei privește prin telescop și își notează cu acribie, aproape noapte de noapte, sateliții lui Jupiter și mișcările acestora. Întrucât noi suntem fii ai lumii noastre, familiarizați de-acum cu modelul heliocentric și cu tot ceea ce implică acesta, prin exercițiul său de întoarcere în timp, Dana Jalobeanu a vrut să ne pună preț de câteva minute în pielea celui care pentru prima dată vedea și înțelegea universul așa cum îl cunoaștem noi azi. Pe urmele acestui joc imaginativ, ea a vorbit despre implicațiile pe care micul tratat le-a avut asupra imaginii universului, care, din acel moment, se schimbă după aproximativ 2000 de ani de viziune aristotelico-ptolemaică, dar și despre concluziile pe care, pornind de la imaginile lunii observate prin telescop, Galilei le trage cu privire la natura aștrilor. Una dintre aceste concluzii, care a zguduit convingerile milenare ale umanității, privește asemănarea fundamentală a lunii cu Pământul, ceea ce pune capăt ideii de perfecțiune a corpurilor astrale. Și-a continuat discursul descriind importanța culturii artistice a lui Galilei, care i-a permis acestuia să realizeze desene precise și sugestive ale propriilor observații, insistând asupra diferențelor dintre desenele acestuia și cele ale contemporanului său englez – care într-un anume sens l-a precedat –, Thomas Harriot. Întorcându-se la Sidereus Nuncius, Dana Jalobeanu a vorbit despre optima alcătuire a volumului românesc, ce beneficiază de un diversificat și bogat aparat critic, dar și de o prefață semnată de profesorul Franco Giudice de la Universitatea din Bergamo – renumit cunoscător al textelor fundamentale ale începuturilor științei moderne și îndeosebi al celor galileiene –, recomandând călduros citirea acestui volum-eveniment.

După intervențiile celor trei invitați, prof. Smaranda Bratu Elian – moderatoarea serii și îngrijitoarea colecției ce găzduiește și opusculul galileian – i-a dat cuvântul profesorului Gheorghe Stratan, cel căruia publicul român îi datorează accesul la acest clasic fundamental pentru gândirea și știința modernă. El a adus completări prețioase privitoare la instrumentele optice galileiene, la contextul istoric în care ele și-au făcut apariția, despre reacția oamenilor de știință și a autorităților vremii, inclusiv a celor religioase, dar și privitor la rolul fundamental al lui Galilei în impunerea teoriei copernicane a heliocentrismului.

La toate aceste informații s-au adăugat completările Smarandei Bratu Elian, privitoare îndeosebi la revoluția înfăptuită de opusculul galileian la nivel antropologic – omul se dovedește a fi nu ființa perfectă ieșită din mâinile creatorului, ci o ființă imperfectă, dar perfectibilă prin voință, rațiune și hărnicie, al cărei prototip uman, unul cu totul nou, devine omul de știință – și la legătura indisolubilă, care începe și este împământenită ca atare odată cu Galilei, dintre știință și tehnică, o legătură devenită în aceeași măsură fundamentală pentru progresul și dezvoltarea ambelor domenii.

La finalul serii, cuvântul i-a aparținut – așa cum o cere tradiția Serilor italiene – publicului, prezent într-un număr impresionant, mai ales dacă ținem cont că ne aflam în primele zile ale anului, zile încă de sărbătoare și vacanță pentru cei mai mulți. Interesul pentru tema de dezbatere a serii – stârnit și de toate luările de cuvânt – a fost cu atât mai vizibil când s-a concretizat în noianul de întrebări venite dinspre cei prezenți în sală. S-au cerut detalii și clarificări, s-au făcut comentarii ori s-au lansat propuneri de reflecție, toate acestea prelungind evenimentul cu mult peste ora estimată inițial. Or, într-o lume a divertismentului facil și a informației manevrate cu superficialitate, o astfel de reacție din partea unui public de altfel vizibil eterogen nu poate fi decât dătătoare de speranță.