O Seară Italiană dedicată Veneţiei din secolul lui Casanova

Pe data de 18 martie 2016, la librăria Humanitas Kretzulescu din Bucureşti a avut loc cea de-a 39-a ediţie a Serilor Italiene. Pornind de la volumul Povestea vieţii mele de Giacomo Casanova – republicat, în traducerea lui Radu Albala, la Editura Nemira – dezbaterea Veneţia în secolul lui Casanova şi-a propus să aducă în atenţia publicului atât viaţa personajului de legendă, Casanova, cât şi farmecul personajului colectiv, oraşul Veneţia.

Seara a fost deschisă cu proiecţia unui scurt film de artă realizat de unul dintre cei trei invitaţi, Marius Constantinescu, cunoscut realizator TV, traducător şi jurnalist. Intitulat Gustav Was Here (aluzie la protagonistul celebrei nuvele Moarte la Veneţia de Thomas Mann), filmul lui Marius Constantinescu a prezentat o Veneţie monocromă, depopulată, lipsită de mulţimea de turişti, tocmai pentru a invita la introspecţie, la o interpretare personală, departe de clişee, la o „Veneţie-stare spirituală” aşa cum a comentat filmul autorul.

Intervenţia Smarandei Bratu Elian, doctor în filologie, membru al Uniunii Scriitorilor, cunoscut italienist şi traducător, a început prin explicarea genului de memorialistică pe care îl practică Giacomo Casanova, o memorialistică tipică secolului al XVIII-lea veneţian, de fină observaţie a detaliului şi neierarhizare a evenimentelor; apoi a continuat cu prezentarea lui Casanova, tipul ideal al aventurierului şi al veneţianului secolului al XVIII-lea. Scriitor, poet, matematician, abate  predicator, filosof, violonist, diplomat, trişor, escroc, spion, etc. Casanova a cutreierat întreaga Europă, a cunoscut şi a încântat mari personalităţile vremii – precum Voltaire, J.J. Rousseau, Frederic cel Mare al Prusiei, Ecaterina cea Mare a Rusiei – însă în memoria colectivă a rămas cunoscut ca un perfect seducător, un Don Juan rafinat, care ştie să cucerească şi să iubească femeia cu tandreţe.

Casanova este ilustrarea unei civilizaţii aflate în declin, Veneţia secolului al XVIII-lea. Despre aceasta a vorbit cel de-al treilea invitat al serii, Ovidiu Cristea, doctor în istorie, director al Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” din Bucureşti şi specialist în istoria Veneţiei. Încă din Evul Mediu se scrie mult şi din diferite perspective despre Veneţia, precum cea a istoriei politice şi militare, a presei din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, a culturii, a spionajului. Însă, după aproape o mie de ani de istorie în care oraşul căpătase o faimă răsunătoare, secolul al XVIII-lea aduce cu sine o decădere economică şi politică care atrage moravuri corupte şi o lipsă de idealuri şi de responsabilitate.

Un alt aspect care nu putea fi evitat în dezbatere l-a reprezentat masca veneţiană. Aşa cum a relatat Marius Constantinescu, în secolul al XVIII-lea, binecunoscuta mască veneţiană folosită în timpul carnavalului devine un accesoriu cotidian şi generalizat. Deşi este menită să ascundă chipul celui care o poartă şi să-i ofere doritul anonimat, masca ilustrează totuşi statutul social şi stabileşte ierarhii. Printre cele mai cunoscute tipuri de măşti se numără bauta (masca aristocraţilor, albă, completată de o pelerină neagră şi un tricorn) şi moretta (mască mică, de culoare neagră, folosită doar de femei).

Dar declinul din secolul al XVIII-lea care va conduce în 1797 la dispariţia Republicii Veneţiene, incapabilă să reziste trupelor lui Napoleon, este compensat de o nemaiîntâlnită înflorire culturală. Despre aceasta a vorbit Smaranda Bratu Elian, ilustrând cu imagini şi scurte secvenţe de film pictura, muzica, teatrul, cafenelele, cazinourile şi turismul cultural din Veneţia acelei vremi, capitală a plăcerilor pentru o Europă aflată în plin Iluminism.

Seara, deosebit de reuşită, s-a încheiat cu tradiţionalul dialog cu publicul, în acordurile vesele ale muzicii veneţiene din vremea lui Casanova.   

 

Patricia Voicu
(nr. 4, aprilie 2016, anul VI)