O nouă Seară Italiană la Humanitas: tentaţia fericirii în viziunea lui Lorenzo Marone

Miercuri, 21 octombrie 2018, în ciuda vremii câinoase, Librăria Humanitas Cişmigiu a fost plină de cititori dornici să participe la o Seară italiană de excepţie pentru a face cunoştinţă cu tânărul scriitor Lorenzo Marone şi al său roman Tentaţia de a fi fericit. Apărută în 2015, câştigătoare a numeroase premii literare şi tradusă în peste 15 limbi, cartea lui Marone a fost publicată la noi în excelenta traducere a Gabrielei Lungu de editura Humanitas, în colecţia Raftul Denisei; şi, tocmai de aceea, gazda şi moderatorul serii a fost doamna Denisa Comănescu, director Humanitas Fiction.

Întâmpinându-ne cu ceai cald şi cu turtă dulce şi aromată, doamna Denisa Comănescu şi invitaţii săi, Marina Constantinescu, critic teatral, cinematografic și literar, director artistic al Festivalului Naţional de Teatru, binecunoscutul senior editor Vlad Russo şi renumita italienistă Smaranda Bratu Elian, coordonatoarea serilor italiene, ne-au făcut pe toţi cei prezenţi să uităm de vreme şi de vremuri şi ne-au vorbit despre tentativa protagonistului Cesare Annunziata de a atinge fericirea.

Bătrân şi cinic, personajul principal al lui Marone trăieşte într-un cartier colinar din Napoli şi, după ce timp de peste şaptezeci de ani a încercat să stea departe de oameni, de proprii copii şi de orice fel de gest de afecţiune, se trezeşte dintr-o dată năpădit de amintirile bine închise în debara şi de durerea semenilor. Aceasta din urmă e întruchipată de Emma, vecina de palier, care îl scoate din propriul confort, şi de al cărei vis bătrânul începe să aibă grijă, pentru că îşi dă seama cu amărăciune că ea este o tânără abuzată de soţ şi care nu mai are curaj să viseze.

Toţi invitaţii serii au căzut de acord că titlul romanului, ales cu artă, este una din cheile care au garantat succesul internațional al cărţii, dar că succesul ține și de o seamă de alte calități naratologice, precum structurarea în capitole aparent autonome și cu titluri inspirate, dialogurile extrem de vii și autentice și mai ales caracterizarea bine nuanțată a personajelor. Smaranda Bratu Elian, de pildă, a precizat că ritmul alert şi dibăcia cu care Marone a ştiut să construiască capitole scurte reprezintă un îndemn spre lectură, un imbold în plus să citim cartea dintr-o răsuflare. În intervenţia sa, doamna profesor a mai subliniat şi discrepanţa dintre vârsta scriitorului şi vârsta personajului construit de acesta, deoarece „nu-i deloc uşor pentru un tânăr să facă o radiografie a bătrâneţii”. Marina Constantinescu a apreciat, în schimb, valoarea cinematografică a scenelor bine decupate care te invită parcă să le filmezi, motiv pentru care cartea a și fost ecranizată în 2017 în regia lui Gianni Amelio.

In privinţa personajului principal, părerile au fost unanime: este un dezabuzat, un cârcotaş, un refractar care nu îşi mai recunoaşte în oglindă trupul îmbătrânit, dar care le vorbeşte totuși celor din jur despre curaj şi despre şansa de a alege, de a te salva de tine însuţi în momentul în care auzi lângă ureche un clinchet de clopoţel ce te împinge să acţionezi, de a nu te lăsa cuprins de putreziciune, de a deschide când visele bat la uşa ta. Şi, deşi la începutul cărţii Annunziata e convins că viaţa lui e ratată, că pentru el e prea târziu să recupereze timpul pierdut într-o normalitate anostă, în urma întâlnirii cu misterioasa Emma, acţionează, îşi demonstrează sieşi că are curaj şi nu se lasă zdrobit de durere, ba chiar are forţa să zâmbească, să facă un bilanţ al micilor plăceri zilnice care, însumate în ani și conștientizate, îl conving că, privită în felul potrivit, viața își dezvăluie mereu latențele ei de fericire. Romanul lui Marone este nu doar o radiografie a unei vieți privite dinspre sfârșit spre început, ci este mai ales o invitație la descoperirea fericirii latente existente în viața fiecăruia dintre noi, dacă dăm curs tentației de a o căuta.

Patricia Bălăreanu
(nr. 12, decembrie 2018, anul VIII)