Woman, All Too Woman: 35 artiste din Europa Centrală și de Est expun 120 de lucrări la Timişoara

Cu braţul său puternic și masculin, Muzeul de Artă Timișoara a deschis porțile unei expoziţii mult așteptate, Woman, All Too Woman, pe 15 august 2018. În interiorul său bine calibrat și simetric, 120 de lucrări ale 35 de artiste extraordinare vor fi găzduite până în 15 octombrie. Publicul poate vedea astfel laolaltă opere – pictură, sculptură, fotografie, instalație, obiect – ale celor mai importante artiste din mai multe țări europene, cu precădere din Europa Centrală și de Est: Marina Abramović, Aura Bălănescu, Josѐpha Blanchet, Elena Bobi Dumitrescu, Alina Cioară, Andra Ciocoiu, Dana Constantin, Suzana Fântânariu, Andreea Hereșanu, Emilia Jagica, Aurora Kiraly, Adriana Lucaciu, Andreea Medar, Liliana Mercioiu Popa, Jelena Micic, Doina Mihăilescu, Silvia Moldovan, Ada Muntean, Ana Maria Negara, Simona Nuţiu Gradoux, Carmen Nicolau, Marilena Preda Sânc, Florica Prevenda, Kristina Rațiu Demuth, Axenia Roşca, Linda Saskia Menczel, Eva Maria Schartmüller, Diana Serghiuţă, Alina Ondine Slimovschi, Oana Stoian, Nada Stojici, Minodora Tulcan, Agnes Varnai, Simona Vilău, Victoria Zidaru.

De la rolul pasiv de obiect de reprezentare și sursă de inspirație la cel activ de artist capabil să se exprime cu originalitate, în lumina propriei sensibilităţi specifice, femeia își asumă rolul de protagonist absolut. Avem aici o expresie impecabilă a psihicului feminin și „obsesiilor” sale ascunse, expoziția fiind menită să încalce dictatele codului artistic oficial, cu scopul de a depăși barierele ignoranței, conformismului și omologării, asupra cărora privirea comună s-a abținut întotdeauna să se oprească.
Focalizând lectura itinerariului expoziției – ca şi cum am sincroniza canalele radio – cu prudența amestecată cu suspiciunea celui care este atent să nu fie surprins sau lovit, dintr-o dată totul devine atât de clar încât este aproape invaziv. Timpul-spațiu este distanța dintre intenție și efect. Se pot astfel explora experiențele spațio-temporale și limitele percepției printr-o „altă" imagine a lumii, unde eşti obligat să spui „da" sau „nu"!
Este o căutare frenetică a tot ceea ce în educația represivă a reprezentat interdicție, capriciu și îndărătnicie, după ce secole la rând a fost retrogradată la marginea din stânga, pentru ca acum profilul femeii să iasă din întuneric, neglijând privirea și judecata spectatorului. Aceasta înseamnă a deveni conștienți de propriile fantome care nu sunt altceva decât reflectarea miturilor create de societate.
Woman, All Too Woman este o expoziție cu adevărat cuprinzătoare și acaparatoare, introduce vizitatorul în contextul artistic aşa cum lumea se deschide spre explorarea fotografilor. Dar cum se poate descrie această lume minunată și tot fantasticul cuprins în ea, fără minciună? Efectul este exact ca atunci când ne gândim la mai multe amintiri, toate în același timp. Personaje care privesc în afara tabloului, știind că sunt supravegheate, dar cu ochii pierduţi în altă parte, păsări colorate uitând de mediul ostil în care sunt poziționate, tulpini orgolioase, Reticulum (cu forma de sferă aplatizată), precum prestomacul rumegătoarelor, o procesiune parietală de gândaci într-o poziție de paradă, care îşi întorc privirea pătrunzătoare către spectator. Bărbați hărțuiţi, voluptate, inițiativă și impetuozitate îşi găsesc o manifestare vizibilă în corpurile androgine, alese ca receptori ai unei naturi impulsive, vibrante și chinuite. O Ariană implantată în corpul Minotaurului, o mumie care prezintă un fel de laringe pe stomac, zone sexuale expuse sau în mod deliberat acoperite într-o notă erotică deloc implicită. Instalația video pare să marcheze momentul unei întâlniri puternic emoționale între artist și vizitator. O forță de atracție primitivă care vine din recunoașterea faptului că publicul și performerul nu sunt doar complementari, ci aproape inseparabili.
Există întotdeauna o diferență între ceea ce vrem să se știe despre noi și ceea ce este inevitabil să se afle despre noi: arta este o interpretare a ceea ce nu cunoaştem, dar despre care dorim să-i convingem pe alții. Nu suntem o „periferie a Europei", această mare expoziție ne-a demonstrat-o. Connoisseur de mare calibru, curatoarea expoziției, Andreea Foanene, a știut să circumstanțieze spaţiul, conştientă că se adresează unui public avizat. Strategia sa este foarte inspirată, oferind vizitatorului instrumentele necesare pentru a-l face să „citească în filigran” operele acestei prețioase expoziții, sublimă distilare a cunoașterii feminine.

Enrico Cannata


Adriana Lucaciu, instalaţie in situ Dana Constantin şi Minodora Tulcan

Dana Constantin şi Minodora Tulcan Instalaţia artistei Jelena Micic

Instalaţie Florica Prevenda şi obiect Victoria Zidaru Josepha Blanchet, foto

Opera video de Josepha Blanchet Marina Abramovic, video şi instalaţie

Oana Stoian Simona Nutiu Gradoux, instalaţie in situ

Suzana Fantanariu, instalaţie in situ Victoria Zidaru, instalaţie in situ



Foto: Dana Moica

(nr. 10, octombrie 2018, anul VIII)