„Orașul cu salcâmi”, romanul lui Mihail Sebastian, tradus în italiană

Vă propunem o noutate în peisajul editorial italian, un volum prezentat în avanpremieră la Salonul Internațional de Carte de la Torino, ediţia 2023. Editura Besa Muci a avut curajul să parieze anul acesta pe publicarea Orașului cu salcâmi de Mihail Sebastian, un bildungsroman apărut în România în anii ’30, și care se bucură astăzi de prima ediție în limba italiană, în traducerea Alinei Monica Țurlea, prin programul TPS (Translation and Publication Support Programme) al Institutului Cultural Român din Bucureşti.
„Am primit aplauze din toate părțile pentru decizia noastră de a-l publica pe Mihail Sebastian și această carte constituie unul dintre cele mai reprezentative exemple ale stilului său literar”, ne-a declarat Matteo Sabato, coordonator editorial la Besa Muci.
Mihail Sebastian, pseudonim literar al lui Iosif Hechter (Brăila, 1907 - București, 1945) a fost un scriitor și un publicist român de origine ebraică. Au fost deja traduse în limba italiană unele din operele sale precum romanul Accidentul (L’incidente, 1946), comedia Ultima oră (Ultima edizione,1955),  si jurnalul De două mii de ani (Da duemila anni, 2018). Chiar dacă în România este foarte cunoscut și îndrăgit de către cititori, în Italia Mihail Sebastian nu a avut încă parte de o promovare adecvată, asemeni mentorului său Nae Ionescu sau prietenului Mircea Eliade. Prin publicarea în premieră a Orașului cu salcâmi, volumul este prezent în librăriile italiene din luna iunie.
Este vorba despre un roman clasic al literaturii române interbelice, care reconstruiește o mare frescă a burgheziei de provincie din secolul trecut, dar povestea sa este și astăzi actuală. Am cerut părerea lui Matteo Sabato nu numai ca editor, ci și ca educator pentru cititori, și chiar secretar național al asociației Ibby Italia (International Board on Books for Young People): „Romanul este mult mai viu decât ne putem imagina: suntem creați din povești, avem nevoie de povești. Atunci când aceste povești au capacitatea de a explora complexitatea realității și de a ne-o restitui prin diverse puncte de vedere, cititorul nu poate să rămână impasibil, nici în rău nici în bine, și lectura îl va schimba, chiar dacă în mod imperceptibil, acționând în interiorul lui. În acest sens romanul este unul dintre genurile narative care au această putere, puterea ancestrală a poveștilor, de a nu ne lăsa indiferenți, puterea de a scrijeli în profunzime în percepția noastră asupra poveștii (a noastră și cea globală). În cazul romanului nostru, marile întrebări ale Adrianei, protagonista lui Mihail Sebastian, sunt întrebări universale care însoțesc sfârșitul copilăriei, trecerea la viața adultă, transformările care marchează adolescența în mod dramatic: sunt dubii, temeri, anxietăți, dorințe, vise – aspecte care caracterizează tinerii din toate timpurile şi de oriunde și, de aceea, marchează cititorul din oricare epocă. În afara contextului specific în care ia naștere orice poveste, în ciuda fundalului narativ în care evoluează personajele, atunci când iese la iveală latura umană,  într-un fel sau altul, va fi mereu cineva care se va recunoaște în acel protagonist și acest fapt îl va apropia sau îl va îndepărta de el, se va agăța de protagonist sau va lupta cu el. Iată de ce cred în general în valoarea romanului, și în Orașul cu salcâmi în mod special, așa cum sunt convins de importanța clasicilor în formarea cititorilor de astăzi.”
Mihail Sebastian intră astfel în seria de autori români prezenți deja în catalogul editurii Besa Muci. La categoria de cărți pentru tineri, au fost deja publicate: Fram, ursul polar al lui Cezar Petrescu și Poveștile românești de Petre Ispirescu. În schimb, din categoria autorilor de literatură pentru adulți au fost publicate operele lui Vasile Andru, Eugen Uricaru și Ardian-Christian Kycyku. Pe viitor editura va continua în această direcție și îşi va îmbogăți ulterior catalogul cu alți autori români și cu propuneri noi. Besa Muci este un brand editorial recunoscut pentru atenția deosebită pe care o oferă spațiului Balcanic și contextului multietnic mediteranean. Operele sunt traduse integral din limbile originale.


Orașul cu salcâmi se bucură de traducerea realizată de o specialista româncă, Alina Monica Țurlea. Născută în România în 1979, a obținut licența la Universitatea Sapienza din Roma și un master la Paris. A tradus deja din limba română autori precum Liviu Rebreanu și Petre Ispirescu. De asemenea, este poetă premiată și publicistă. Am avut plăcerea să o intervievăm pentru a vă putea povesti totul despre această ediție inedită a lui Mihail Sebastian.

Puteți să ne descrieți procesul personal și profesional de evoluție de la stadiul de cititoare la cel de traducătoare a romanului Orașul cu salcâmi?

Atunci când mă gândesc la romanul Orașul cu salcâmi, îmi vine în minte o amintire din timpul liceului. Trăiam în România, într-un orășel din regiunea Moldovei, și, într-o bună zi, am decis că era momentul să-mi ascult vocea lăuntrică și să-mi hrănesc pasiunea tăinuită de ani buni, aceea pentru limba italiană. Și așa s-a întâmplat că, împreună cu un volum serios de gramatică italiană, am cumpărat și romanul lui Sebastian. După cum vedeți, a fost destinat ca dragostea mea necondiționată pentru limba italiană să întâlnească emoția neprevăzută pe care opera lui Sebastian a trezit-o și pe care, îmi aduc bine aminte, am citit-o pe nerăsuflate. M-a fermecat. Timp de mulți ani m-am dedicat studiului limbii italiene, apoi m-am transferat în Orașul Etern, și aspirația de a „stăpâni” o altă lume, cultură și alte obiceiuri, m-a cucerit mai mult decât orice altceva. Doream să fiu în miezul lucrurilor, să mă cufund total și inevitabil în această lume.
De ceva ani încoace pasiunea mea a devenit profesie, devotament și responsabilitate, pentru că este fundamental să urmezi cursuri de formare. Nimic nu mi-a fost posibil fără studiul aprofundat al limbii italiene, al literaturii și al lingvisticii, precum și al teoriei traducerii. Am avut marele noroc de a traduce autori pe care i-am ales, de care m-am înflăcărat mai întâi ca cititoare, apoi ca traducătoare, autori ca Rebreanu, Ispirescu, Sebastian. Am avut ocazia să gust din dubla plăcere a cuvântului, plăcerea născută din lectură și aceea care crește în timpul procesului de traducere, atunci când analizez, interpretez, extrag, descompun, descopăr, observ cu atenție acea urzeală a limbii care îmi capturează interesul, și mai ales curiozitatea intelectuală. Sunt convinsă că limba, care pentru mine e lăcaș de studiu și cercetare, de îmbogățire și de îmbunătățire permanentă, trebuie folosită cu mare grijă, cu o anumită rigoare, cu respectul cuvenit și cu sensibilitatea potrivită, trebuie contemplată ca și cum ar fi peisajul cel mai frumos pe care l-am întâlnit, o experiență surprinzătoare și inedită. Pe lângă toate acestea, un traducător este în primul rând un cititor, antrenat în poveste, în text, în lumea autorului plăsmuită din cuvinte, pe care traducătorul trebuie să le demonteze și să le remonteze cu chibzuială și cu care trebuie să creeze aceleași imagini precum originalul într-o limbă nouă, limba destinatarilor. Și eu am fost antrenată atât de mult de finețea și sentimentalismul acestei opere a lui Mihail Sebastian, încât am decis să o transmit unei noi culturi, în inimile unor noi cititori. Fără îndoială, orice traducere pentru mine înseamnă să rezolv o nouă enigmă, să întreprind o călătorie din care inevitabil m-aș întoarce îmbogățită, dar mai întâi este nevoie de o scufundare în profunzimile romanului pentru a reda mai bine magia originalului.

Putem afirma că Orașul cu salcâmi este un roman de maturizare, după părerea dumneavoastră este o lectură accesibilă pentru adolescenții de astăzi?

Romanul a fost introdus de editura Besa Muci în colecția principală Passage. Prin urmare cartea este accesibilă nu numai adolescenților și altor segmente de vârstă, ci și tuturor celor care riscă să uite plăcerea unei lecturi. Cred că această operă se încadrează în normele apreciate de adolescenți, este un roman de tip young adult care reușește să captureze interesul tinerilor cu teme actuale, precum valoarea prieteniei, plăcerea lecturii, muzica, debutul neliniștilor adolescentei, primele iubiri etc. Precum un acuarelist al frământărilor sufletești, în acest roman Sebastian povestește dragostea, inimile zbuciumate, provincialismul, periferia, fundalul social al epocii, angoasele unor personaje ca Buță, sensibilitatea, delicatețea și imperfecțiunea protagonistei, Adriana, intrigată și fascinată de Gelu, chinuită de primele aventuri sentimentale, și pentru care, împreună cu înflorirea salcâmilor, nimic nu mai este ca înainte. Este un roman educativ concentrat pe introspecție, în care protagonista se lasă purtată de emoții și condiționată de lumea exterioară, iar, în cele din urmă, ajunge la autocunoaștere mulțumită unui proces de creștere și maturizare. În paginile acestui volum Mihail Sebastian îmbină acuitatea sensibilă și complicitatea psihologică pentru a captura legăturile care se creează între tinerii de familie bună din burghezia românească în anii ’20.

Romanul a fost scris între anii 1929-1931, autorul era un tânăr de 24 de ani. El a reușit să descrie în cuvinte chestiuni grele pentru acele vremuri, precum transformarea din copilă în femeie, iubirile tipice adolescenților, sau pasiunea. A reușit cu un stil lipsit de vulgaritate, plin de poezie și cu mult rafinament. Credeți că stilul folosit de Sebastian poate fi astăzi desuet, sau prea romantic?

Aveți dreptate, Sebastian descrie cu așa o minuțiozitate transformările unei copile, că nu pot trece neobservate, lucru semnalat chiar din primul capitol, Întâiul sânge. Este vorba aici de o calitate excepțională de care e vrednic un mare scriitor. Recunosc la Mihail Sebastian talentul unei scrieri cu precădere originală. Spre exemplu, folosește multe adjective care la nivel narativ capătă rolul de o super-poveste.
Stilul lui Sebastian este alcătuit din suma unor alegeri lingvistice care îi compun romanul. Folosirea unui anume vocabular, aș spune cu înțeles ușor, tinderea către forme deosebite de expresivitate, adoptarea unui „ton” când melancolic, când puternic – toate aceste elemente completează tabloul stilistic al lui Sebastian. Romanul nu este desuet, pentru mine nu există cărți desuete, mai degrabă îl consider romantic, un concept un pic abandonat astăzi. Țin să subliniez că nu este vorba de un romance, nu are nimic din stereotipurile sau artificiile romanului de dragoste, Mihail Sebastian este un clasic al literaturii române, cu o voce clară și caracteristică, o bună ocazie pentru oricine ar dori să îi descopere operele, mai ales pentru tineri. Cu toate acestea, doresc să lansez o provocare: ce-ar fi să degustăm un pic de clasicism citind Orașul cu salcâmi și să descoperim că în acest roman se oglindește propriul suflet și că ne relatează povestea pe care avem nevoie s-o citim? Mi-aș dori nespus ca vorbele lui Italo Calvino să răsune mai tare ca niciodată acum când ne gândim la clasici și la acele cărți despre care de obicei se spune: „Tocmai recitesc...”

În final, o întrebare despre figura scriitorului: cât se cunoaște despre Mihail Sebastian în Italia?

Uneori descoperim lumea editorială oarecum mioapă, deoarece consideră neinteresante literaturile „minore”, literaturile care nu au capacitatea de a produce profit important. De obicei editurile investesc într-o capodoperă. În general, Mihail Sebastian este un autor puțin cunoscut în Italia, doar datorită jurnalului său și pentru piesele de teatru.
Activitatea traducătorilor vine ca să acopere aceste lacune și pot afirma cu convingere că putem găsi acum romanul Orașul cu salcâmi de Mihail Sebastian și în limba italiană, într-un raft cu cele mai frumoase povești de dragoste puse în centrul beletristicii. Și cred că această operă explorează ceea ce nu se vede la suprafață, inclusiv aspectele care ne-ar putea stânjeni. Nu este o transcriere îndulcită a unei iubiri, ci este un roman veșnic stimulant, deloc plictisitor, este imaginea purtătoare de cuvânt a unui mesaj interior.
Uneori editurile italiene optează doar pentru traducerile anumitor autori și, în general, au tendința să nu ia în considerare ampla operă literară care s-a scris în România, spre exemplu în prima jumătate a secolului al XIX-lea, și mă refer mai ales la clasicii literaturii române. Există puține edituri decise să promoveze autorii clasici români. Însă trebuie să recunosc faptul că în ultimii ani asistăm la o deșteptare a interesului, considerabilă aș spune, grație dedicării multor traducători, colaboratori activi, și grație eforturilor financiare din România, prin programul TPS – Translation and Publication Support Programme (Programul de susținere pentru traducere și publicare) – care are obiectivul de a facilita accesul la cultura românească pentru editurile străine și de a susține prezența autorilor români pe piața editorială internațională, finanțând costurile de traducere (și de publicare, după caz).
Putem să observăm acest lucru prin raportările cantitative în baza de date care cuprinde autorii români traduși, realizată de prof. Afrodita Cionchin, italienistă și directoare a revistei „Orizonturi culturale italo-române”, o compilație atentă și prețioasă de traduceri care conține o bibliografie exhaustivă a operelor literare românești editate în limba italiană din 1903 pană astăzi, disponibilă online la acest link http://www.orizzonticulturali.it/it_database1_Scrittori-romeni-in-italiano.html. Astfel putem să ne dăm seama că programul TPS este un instrument important pentru susținerea literaturii și un excelent vector de cultură românească nu numai în Italia, ci în toată lumea.

Cristian Luca, Alina-Monica Ţurlea, Matteo Sabato, Salonul de la Torino, 2023

Prezentare şi interviu de Irina Niculescu
(nr. 7-8, iulie-august 2023, anul XIII)