Editura italiană Nottetempo şi literatura română. În dialog cu Andrea Gessner

Editura Nottetempo ia viață în 2002, înființată de Ginevra Bompiani și Roberta Einaudi. La cârma acestei minunate bijuterii ale lumii editoriale italiene se află în prezent Andrea Gessner, fiul Robertei Einaudi. Catalogul editurii Nottetempo include volume de ficţiune și eseistică remarcabile, punând accentul pe subiecte foarte importante ca, de exemplu, chestiunea ambientală. De curând a fost inaugurată colecția „Terra”, în care a fost publicat eseul lui Leonardo Caffo, Quattro capanne o della semplicità, editura realizând cu acest prilej proiectul construirii unei colibe în mijlocul naturii, concepută de arhitectul Azzurra Muzzonigro. Pentru că o viață mai simplă chiar este posibilă.
Editura Nottetempo este, cum spuneam, o bijuterie, cu puține titluri publicate pe an, cu alegeri curajoase și contracurentului. Spre exemplu, în 2010, în traducerea lui Roberto Merlo, a publicat romanul Gabrielei Adamașteanu, Întâlnirea. Despre legătura cu România, despre ceea ce caută editura Nottetempo la scriitori ei și despre alte subiecte de interes, am discutat cu Andrea Gessner.

Acum zece ani, Nottetempo publica romanul Gabrielei Adamașteanu. De unde se naște interesul editurii față de literatura română?

Este o legătură în primul rând personală. Am vizitat România cu ani în urmă și a fost o experiență extraordinară, în care am descoperit un popor minunat. Se întâmpla acum douăzeci de ani. Am găsit o lume caracterizată de simplitate; pentru mine, o simplitate fericită. Un popor primitor, pe de o parte, și o natură fantastică, pe de altă parte: aceasta a fost România călătoriei mele.
Apoi, mare mi-a fost uimirea când, citind ziarul, mi-am dat seama că înțelegeam limba. Acest lucru m-a fascinat foarte mult. Călătoria trebuia să continue, de la Constanța trebuia să mergem spre Istambul, dar s-a întrerupt. Era 11 septembrie 2001, aşa că ne-am întors în Italia.
Legătura mea ca editor, în schimb, se datorează scriitoarei Gabriela Adamașteanu. Voiam să-i facem cunoscută cartea în rândul publicului italian, dar s-a dovedit a fi o operațiune foarte grea. Moda impune traduceri din SUA și transformă inițiativele care se abat de la ea, făcându-le foarte complicate. Cu Gabriela Adamașteanu am rămas în contact, ba chiar am avut ocazia de a o întâlni la Veneţia acum câțiva ani.
Pe de altă parte însă, e foarte interesant cum România s-a demonstrat a fi o țară foarte primitoare față de literatura italiană. O anecdotă: în 2009 am publicat cartea lui Giulio Einaudi, o nouă ediție, un omagiu la zece ani de la moartea lui; România a fost singura țară care a publicat traducerea cărții.
Nottetempo este în continuare atentă la ceea ce se întâmplă în România, deși propunerea volumelor în traducere rămâne, totuși, destul de complicată.

Covid-19 a pus în genunchi multe edituri. Cum a răspuns Nottetempo acestei încercări?

Am redus puţin titlurile, mai exact noile apariții. Am făcut acest lucru chiar dacă 2019, pentru noi, a fost un an în creștere față de cel precedent. Poate, fără Covid-19, am fi putut obține rezultate și mai entuziasmante.
Din punctul meu de vedere, din cauza pandemiei au avut de suferit cărțile de ocazie ale jurnaliștilor, cele dedicate subiectelor de actualitate. În timpul lockdown-ului, s-a înregistrat o creștere a vânzărilor online, pentru a se reduce imediat după redeschiderea librăriilor. Nu s-a trecut în mod definitiv la ebook.

Cui trebuie să i se adreseze un scriitor aspirant care ar vrea să publice la Nottetempo? Este de preferat ca textul să ajungă la editură printr-o agenție literară?

Mai întâi, scriitorii aspiranți trebuie să consulte colecțiile noastre și să înțeleagă bine ce fel de cărți publicăm. Apoi, dacă ceea ce au scris este în linie cu publicațiile noastre, pot să ne trimită o propunere la adresa nottetempo@edizioninottetempo.it. În ceea ce privește agenția literară, e un instrument foarte bun, mai ales pentru că poate îndruma scriitorul înspre editura potrivită, agentul fiind un bun cunoscător al lumii editoriale.
Nu publicăm multe cărți și ne place să fim editori, nu tipografi. Ba mai mult, ne place ca autorii noștri să se simtă acasă. Suntem casa cărților lor, așadar, suntem casa scriitorului. Ceea ce căutăm într-un autor este un stil, o voce unică, originală. Nu vrem o voce în falset, cum spunea Ginevra Bompiani. Nu vrem o literatură de consolare. De exemplu, am publicat scriitori precum Naomi Alderman, și vrem povești care să aibă un impact în viața cititorului și când spun asta, ca să dau un alt exemplu, mă gândesc la cartea Evei Baltasar.

Nottetempo a dedicat o colecție Terrei, o intitulează chiar așa, „Terra”, pecetluind în mod definitiv implicarea editurii și în problema mediului. Colecţia conține deja trei eseuri, cel mai recent fiind Quattro capanne de Leonardo Caffo. Nu doar literatură: volumul își încrucişează destinul cu un proiect material, mă refer la construirea unei colibe. Despre ce este vorba?

Sunt genul de om căruia îi place să şi facă lucrurile, nu doar să le gândească. Nottetempo are o colecție dedicată „eseurilor care propun cititorului perspective noi și radicale asupra lumii vii și a pământului pe care locuim”, ca să cităm nota introductivă a colecţiei „Terra”. De la teorie, am vrut să trecem la fapte și să înțelegem ce înseamnă să construiești o colibă, dar și să locuiești în ea. Proiectul a prins viață în toamnă și am putut să-l inaugurăm în septembrie. Este un spațiu în care te poți reconecta cu tine însuți și cu natura. Se află în pădure, lângă lacul Como, iar senzația este de libertate, o senzație nemaipomenită. Am și dormit acolo. După ce am depășit primul impact al zgomotele naturii pe timpul nopții, am avut șansa unei experiențe deosebite. Realizarea proiectului aparține arhitectului Azzurra Muzzonigro și colaboratorilor săi, Emanuele Braga și Margherita Gistri.