Contact nemijlocit sau spații expoziționale alternative? Anchetă de Luciana Tămaș

Creatorii înțeleg intim legitățile interioare ale timpului pe care îl trăiesc și mecanismele care le guvernează – iar unii dintre ei aleg, conștient, să le contrazică. Tocmai de aceea, de-a lungul istoriei artei, au apărut modalități de evadare din diferitele contexte și de anticipare ale altora noi – văzute adesea ca forme de avangardă. Aceste căi evazive erau, de fapt, procese de igienizare sau, poate, de transformare a preceptelor specifice unei anumite conjuncturi în șantierul pe care se edificau noile norme, fie ele ideologice, lingvistice ori comportamentale. Jocurile de putere ale avangardelor, care negau, sfidător, tot ce se putea nega și aveau adeseori cinismul unor arme de distrugere, erau, totodată, modalități de răfuială. Astfel, pentru cele mai radicale manifestări ale avangardei, „igienizarea” mai putea fi văzută ca o tentativă de re-articulare și avea drept scop zădărnicirea oricărei structuri contextuale compromise (amintesc, în acest sens, felul în care dadaiștii au transformat distrugerea – „tabula rasa” – în principiul călăuzitor al activității lor).
Aproape un secol mai târziu, mediul virtual a modificat aceste criterii și a impus un cadru cultural mult accelerat și amplificat. În forma lor augmentată, noile avangarde (păstrând, totuși, nostalgia brutalității vechilor) acceptă compromisurile rezonabile, fără a socoti că acestea ar fi forme de trădare sau de capitulare – evident, când vorbesc despre „avangardă”, mă refer cu predilecție la diseminarea virtuală a artei, expunerea online nefiind acceptată cu adevărat ca mijloc legitim nici în acești ani. Recent, a apărut și concurența diferiților algoritmi care, tot prin mediul virtual, își calchiază proiecțiile („tehnologia încetează să mai fie un instrument și începe să fie muza”) – asta, dacă dăm crezare organizatorilor celei de-a șaptea ediții a The Wrong Biennale 2025/2026, în cadrul căreia, alături de Lola Belecciu și Kiraly Gabriela, coordonez pavilionul pe care l-am numit „Symptomatic/Asymptomatic (Volume 2)”.
thewrong.org/2025-26, https://www.flickr.com/photos/203680091@N05/, thewrong.org/SymptomaticAsymptomatic2

La fel ca în urmă cu doi ani, când am propus o anchetă asemănătoare, sunt onorată să pot prezenta opiniile și creațiile unor tineri artiști de la Liceul de Artă „Aurel Popp” din Satu Mare, viziunea lor proaspătă asupra a ceea ce artele au ajuns a fi. Tot ca atunci, opiniile elevilor sunt puse față în față cu acelea ale dascălilor, în tentativa de a elucida două chestiuni:

1. Care este diferența fundamentală dintre expunerea virtuală și aceea din muzeu?

2. Este expunerea în muzeu superioară celei online – sau reprezintă doar o formă diferită de prezentare a unui obiect plastic?

Bálint Stefánia

1. Diferențele dintre expozițiile virtuale și cele fizice pot fi nenumărate, cele online sunt accesibile oricând, însă nu garantează  aceeași experiență pe care o avem atunci când în fața noastră este o lucrare reală, a cărei observare în condiții specifice de lumină, în mărime reală și cu o cromatică fidelă oferă efecte și trăiri distincte.

2. Sunt de părere că o expoziție fizică, unde lucrările de artă autentice se află la doar câțiva metri distanță, este mai valoroasă decât o expoziție virtuală. Este o experiență diferită să poți vedea pe viu culorile și tușele, modulările, o experiență completă, față de analiza unei imagini pe un monitor în căminul nostru. Cu toate acestea, ambele au valorile și părțile lor frumoase.

Lola Belecciu (artistă, profesoară)

1. Muzeul este un spațiu consacrat de expunere a artei, care legitimează activitatea artistului. Însă, nu pot să nu mă întreb, mai este muzeul spațiul cel mai potrivit expunerii artei în contextul prezentului? Nu știu în ce măsură poate găzdui structura muzeală numărul și tipurile de noi manifestări asociate artei. E posibil ca anumite tipologii artistice să necesite spații expoziționale alternative, în timp ce altele să impună existența unui contact nemijlocit. Nu cred că putem vorbi neapărat de o diferență fundamentală între cele două tipuri de expunere, ci mai degrabă de găsirea spațiului adecvat pentru fiecare creație în parte.

2. Valoarea expunerii muzeale o identific, în primul rând, cu o mărturie istorică a artei perioadelor precedente, actuale și (poate) viitoare, cu importante valențe educative. Dar atunci când circumstanțele ne împiedică să vizităm un anumit muzeu sau (de ce nu?) totalitatea muzeelor, expunerea virtuală a expozițiilor pe care acestea le găzduiesc devine un instrument educativ la fel de eficient. Bineînțeles, vizitarea fizică a unui muzeu implică și o latură socială, dar și autenticitatea unei experiențe directe; cu toate acestea nici accesibilitatea mediului virtual nu poate fi neglijată (mai ales dacă avem în vedere tehnologia actuală și experiențele în spațiul realității virtuale). 

Boc Ștefania

1. Diferența principală este că în muzeu vezi opera „pe viu”, îi simți dimensiunea, culorile reale și atmosfera, pe când online, o vezi doar printr-o imagine, fără aceeași intensitate.

2. Expunerea în muzeu nu e neapărat mai bună, ci doar diferită: îți oferă o trăire directă, iar cea online e mai comodă și accesibilă. Fiecare are farmecul ei.

Cristina Filip (artistă, profesoară)

1. În muzeu, ai contact real cu obiectul: îi vezi textura, dimensiunea, materialul, lumina reală. Experiența e fizică și spațială.
În mediul virtual, vezi doar o reprezentare digitală: utilă, accesibilă, dar filtrată prin ecran și fără materialitate. Practic: muzeul = experiență directă; online = experiență mediată.

2. Nu neapărat „superioară”, dar e altceva. Muzeul îți dă autenticitatea și relația reală cu lucrarea. Online-ul îți oferă acces rapid, detalii, informație, comparare.
Ca designer, aș spune că sunt două moduri diferite de a livra același conținut: unul fizic, altul digital — fiecare bun pentru scopul lui.

Fűzi Nikolett

1. Diferența constă în calitate și în efectul pe care îl generează. Nu e indiferent dacă vezi o lucrare digitală imprimată pe hârtie sau o sculptură într-o poză. Ambele își au locul lor, unde trezesc simțiri în om.

2. Din punctul meu de vedere, depinde de lucrare. Aș prefera să văd o statuie în format fizic, să o pot admira din toate unghiurile, și o lucrare digitală sau un video în format digital, unde calitatea e superioară unei proiecții sau imprimări.

Király Gabriela (artistă, profesoară)

1. Diferența fundamentală dintre o expunere virtuală și una într-un muzeu tradițional stă în faptul că, într-un muzeu tradițional, există interacțiunea fizică cu obiectul expus, o prezență reală, o liniște profundă și o încărcare emoțională, care este oferită de contactul cu exponatele văzute la mărimea lor reală și studierea texturilor de pe suprafețele lor. Expunerea virtuală, însă, are ca avantaj accesibilitatea imediată și oricând, informații bogate și acces global.

2. Expunerea în muzeu poate fi superioară ca experiență celei online, însă are dezavantajul accesibilității și, astfel, devine limitată publicului.

Ghiarfaș Theodora

1. Diferența fundamentală dintre expunerea virtuală și aceea din muzeu este simțul privitorului și artistului. Deși ambele medii sunt la fel de valide când vorbim de expunerea unei lucrări, amândouă au diferențe-cheie. O expoziție muzeală are obiecte fizice, tangibile și o atmosferă socială, în timp ce o expoziție virtuală este o reprezentare digitală cu accesibilitate globală și interactivă, dar căreia îi lipsește experiența senzorială și socială completă.

2. Personal, nu cred că există o modalitate „superioară” a expunerii unei lucrări artistice. Ambele medii au diferite posibilități de a interacționa cu lumea artistică. Mediul online oferă posibilitatea de a accesa piesa mult mai ușor. De asemenea, există și diferite modalități creative de a expune o lucrare online, datorită erei noi a programării. Expunerea în mediul real oferă o combinație între clădire, lume și exponate, pe care nu o poți simți în lumea virtuală. Aici depinde de gusturile spectatorului și artistului. Unii preferă mediul online, deoarece oferă accesibilitate mai ușoară, iar alții îl preferă pe cel real, fiindcă poți privi lucrarea în culorile sale adevărate.

Gyapias Sandra

1. Din punctul meu de vedere, diferența fundamentală dintre expunerea virtuală și cea din muzeu ține de modalitatea de percepție și de relația directă cu obiectul artistic. Într-un muzeu, vizitatorul are o experiență directă, fizică, în care poate observa lucrarea în dimensiuni reale, textura etc. În schimb, expunerea virtuală prezintă lucrarea prin intermediul unui ecran. Deși poate include detalii mărite, descrieri interactive sau perspective imposibile în muzeu, experiența rămâne filtrată. Așadar, contactul direct este înlocuit de accesibilitate și interactivitate.

2. ⁠Expunerea în muzeu nu este neapărat „superioară”, ci reprezintă o experiență diferită, cu avantaje proprii. Expunerea în muzeu este superioară atunci când vorbim despre autenticitate, contact direct, percepția materialității și trăirea emoțională imediată. Nimic nu poate reproduce fidel prezența fizică a unei lucrări de artă. Iar expunerea online este valoroasă prin accesibilitate și comoditate.

Lepedus Ildikό (artistă, profesoară)

1. Întâlnirea specifică dintre publicul receptor și opera de artă este foarte variată în arta contemporană. Spațiile consacrate acestei întâlniri sunt și ele create sau alese specific operelor expuse. Creațiile plastice, tactile, sunt concepute într-un spațiu fizic și, în cele mai multe cazuri, sunt înzestrate cu o structură interioară care se poate „citi” în spațiile fizice alese de artist. Expunerea în muzee sau în spații asemănătoare reprezintă o invitație personală – într-un fel, intimă – în lumea creatorului. Răspunsul receptorului cu prezența lui fizică face parte din conceptul expozițional, oferă șansa împlinirii creatoare. 
Imitarea spațiului fizic, expunerea virtuală a lucrărilor plastice oferă o imagine informativă despre aceste lucrări, fără întâlnire, împărtășire personală – fără impact maxim. 
Expunerea virtuală, în cazul lucrărilor digitale sau al altor lucrări care nu necesită această prezență tactilă într-un spațiu bine definit, oferă același impact, dacă este în concordanță cu intenția creatorului.

2. Expunerea în muzeu sau spații asemănătoare a lucrărilor plastice în cele mai multe cazuri oferă o experiență completă, dacă expoziția este realizată în concordanță cu intenția artistică. Totuși, există lucrări care sunt concepute în așa fel, încât expunerea lor să fie compatibilă în mai multe medii – atât în cele virtuale, cât și în cele fizice. 
În cazul lucrărilor plastice tactile, impactul spațiului expozițional și prezența fizică a receptorului în acest spațiu ca parte a dialogului creator sunt absolut necesare și superioare unei atitudini pur informative realizate în spațiul online.

Miklό-Antal Annamaria (artistă, profesoară)

1. Părerea mea este că diferența fundamentală este experiența senzorială și tactilă, care este limitată sau inexistentă în mediul online, în timp ce aceea din muzeu oferă interacțiune directă cu obiectele fizice, o ambianță specifică și o senzație de prezență.

2. Expunerea într-un muzeu fizic și cea online reprezintă forme fundamental diferite de prezentare, fiecare cu avantajele distincte. Muzeul online oferă accesibilitate globală oricând, dar eu cred că expunerea în muzeu, totuși, este superioară celei online din motivele menționate mai sus.

Pop Miriam

1. Pentru mine, diferența esențială este că, în mediul virtual, vezi arta, dar nu o simți. Online, lucrările sunt ca niște imagini frumoase: clare, accesibile, dar fără profunzimea materială. În muzeu, însă, ești în aceeași încăpere cu opera; îi simți dimensiunea, lumina, textura. Aceasta devine o întâlnire reală, nu doar o vizualizare.

2. Expunerea în muzeu nu este neapărat „superioară”, ci pur și simplu diferită. Muzeul oferă contact direct cu lucrările, o relație fizică și emoțională mai puternică. Expunerea online, în schimb, deschide arta către mai mulți oameni și o face accesibilă oriunde.

Potra Sara Maria

1. Din moment ce se promovează din ce în ce mai mult expunerea conținutului original online și vizitele la muzeu se fac doar ocazional (de exemplu Noaptea Muzeelor), mulți tind să graviteze înspre a afirma că expunerea pe internet ar fi superioară. 
Aș spune că depinde mai mult de context. În ambele extreme, se găsesc atât avantaje, cât și dezavantaje. Spre exemplu, expunerea pe internet ne garantează că lucrările noastre vor ajunge să fie văzute de orice utilizator de dispozitiv cu acces la internet și, bineînțeles, un ecran.
Totodată, există riscul (sau mai degrabă garanția) că tot conținutul artistic pe care îl expunem pe internet va fi folosit, fără consimțământul creatorului, pentru a antrena programe AI.
Când vorbim de vizite la muzeu, ne putem gândi la plăcerea de a ne plimba și de a admira lucrările expuse pe simeze. În acest fel se pot observa detalii legate de tehnica artistului, iar în cazul în care expoziția este parte a unui vernisaj, și artistul spune câteva cuvinte. Din păcate, însă, nu mulți mai vizitează muzeele, deoarece le este mai accesibil totul printr-un ecran de dispozitiv, iar arta expusă în muzeu ar fi accesibilă pentru rezidenții orașului în care se află muzeul sau cei dispuși să călătorească până acolo.

2. Cred că metoda considerată superioară în acest context este aceea care aduce mai multe „vizionări” și aprecieri ale artei expuse. Aici voi lua calea evidentă și voi spune că internetul, odată cu apariția rețelelor de socializare, este o metodă mai bună de promovare și expunere a artei. În zilele noastre, tot ce există în format fizic se poate scana și transpune online cu ușurință. Totuși, pentru ca mai multe persoane cu influență alături de publicul larg să poată aprecia conținutul, este nevoie de promovarea adecvată a creatorului și a operei sale.

Râpa Csilla (artistă, profesoară)

1. Trăirea directă a artei, în mijlocul creațiilor unor artiști, este o experiență profundă și intensă. Atunci când pășim într-un muzeu, suntem cuprinși de atmosfera locului, de vibrația lucrărilor și de energia spațiului. Privind o pictură sau o sculptură în realitate, simțim, parcă, prezența artistului, îi descoperim lumea interioară și ne lăsăm purtați într-un dialog tăcut, dar plin de emoție.
În contrast, expozițiile virtuale oferă o altă perspectivă. Calitatea imaginilor este adesea impresionantă, iar tehnologia 3D permite explorarea operelor din unghiuri multiple. Accesibilitatea este un avantaj major – putem vizita galerii din întreaga lume, fără să părăsim confortul propriei case. Cu toate acestea, dincolo de performanța tehnică, lipsește acea conexiune emoțională profundă. Experiența devine mai sobră, mai distantă, aproape sterilă.

2. Cred că „Arta” nu înseamnă doar vizualizare, ci și simțire. Iar în fața unei lucrări reale, simțurile noastre sunt stimulate într-un mod pe care niciun ecran nu-l poate reproduce. Expozițiile virtuale sunt, fără îndoială, o soluție modernă și eficientă, dar ele nu pot înlocui magia întâlnirii directe cu arta.

Révész Csaba (artist, profesor)

1. Având în vedere că este vorba de aprecierea artei, de un impact care trebuie să îl aibă opera artistică asupra celui care o privește, diferența este cea de „impact”, de „efect”. Nu va avea același impact și nu va lăsa aceeași amprentă fotografia unei lucrări, chiar dacă este o imagine 3D sau un clip video, comparativ cu impactul care îl are faptul de a sta în mod real în fața aceleiași lucrări. Atmosfera unei expoziții reale aduce cu ea efecte și senzații specifice.

2. După părerea mea, expunerea în muzeu este net superioară celei online; chiar dacă ajunge aceeași informație la cel care privește lucrările, nu are același efect. Nu este vorba despre o carte pe care o citești, unde e important să citești informația. Este vorba despre o lucrare de artă care lasă o impresie, reprezintă o trăire.

Szabo Kinga

1. Consider că diferența dintre expoziția virtuală și cea din muzeu constă în senzația pe care o oferă. În timp ce expoziția virtuală are un caracter mai degrabă informativ și poate fi parcursă repede, ajungând la un public numeros, în cadrul expozițiilor din muzee poți vedea față în față o operă care te impresionează, ascunde detalii și dezvăluie texturi și simțiri ce nu pot fi materializate în mediul virtual.  

2. Cele două tipuri de expoziții poartă mesaje distincte; și dacă arta este atât de complexă și ramificată, de ce nu ar putea fi și modalitățile de expunere diferite? Oamenii sunt diferiți și la fel sunt și așteptările lor; personal, consider că ambele tipuri de expunere sunt utile, cea virtuală este mereu accesibilă și la îndemână, pe când în muzeu se poate analiza temeinic tehnica și textura unei creații; în plus, deplasarea către o expoziție poate fi și ea o experiență.

Todor Elisa

1.  Diferența este că expunerea virtuală oferă o percepție filtrată prin ecran, unde culorile și detaliile pot fi alterate, pe când în muzeu trăiesc lucrarea direct, cu dimensiunea, textura și lumina ei reală.

2. Da, expunerea în muzeu este superioară celei online, deoarece oferă un contact autentic cu lucrarea, în timp ce varianta virtuală rămâne doar o prezentare accesibilă, dar mai puțin intensă.

Varga Diana (artistă, profesoară)

1. Muzeele întruchipează viziuni despre ceea ce merită descoperit, valorifică opere consacrate și oferă unui public larg acces la patrimoniul cultural.
Referitor la expunerea în spațiul virtual, un aspect esențial este că vizionarea operelor de artă în mediul virtual diferă considerabil de experiența unei expoziții fizice. Spațiul digital nu poate reproduce impactul artistic al prezenței reale, deoarece, într-o vizită față în față, vizitatorul poate observa lucrările de aproape, are un contact mai direct cu lucrările, vede textura, dimensiunea reală, detaliile și poate resimți atmosfera locului. În plus, expozițiile virtuale elimină  componenta socială: nu mai există posibilitatea unui dialog spontan cu artiștii sau curatorii, alți vizitatori ai expoziției. Există însă și aspecte care pun în avantaj spațiul virtual – indiferent unde te afli în lume, poți vizita expoziția, muzeul, fără a fi nevoie să călătorești, poți ajunge la mai multe vizionări; totodată, permite vizitatorilor să parcurgă expoziția în ritmul lor propriu, să utilizeze elemente interactive pentru a afla mai multe despre operele de artă la un click distanță.

2. Consider că expunerea într-un muzeu este superioară; muzeul oferă un contact autentic cu originalul, iar virtualul oferă acces și informație, dar nu poate reproduce materialitatea și emoția vizualizării fizice. Într-o epocă în care informațiile și diversele moduri de a ne petrece timpul sunt accesibile la un singur click, interacțiunea directă rămâne esențială.



Vereș Victoria

1. Diferența fundamentală dintre expunerea virtuală și cea din muzeu este modul în care trăim experiența. Într-o expunere virtuală, vedem doar imagini pe ecran și totul este la distanță, fără contact direct cu obiectul. În muzeu, putem observa detalii reale, dimensiunile adevărate, culorile exacte și atmosfera spațiului. Cu alte cuvinte, expunerea virtuală este mai comodă și accesibilă, iar cea din muzeu este mai autentică și mai profundă.

2. Expunerea din muzeu nu este neapărat „superioară”, ci este doar o experiență diferită. Muzeul oferă contact direct cu opera și o trăire mai intensă, dar expunerea online este utilă pentru cei care nu pot ajunge fizic sau vor să descopere rapid informații. În realitate, cele două se completează: una pune accent pe prezență și emoție, cealaltă pe accesibilitate și rapiditate.

Anchetă realizată de Luciana Tămaş
(nr. 12, decembrie 2025, anul XV)