Street Art la Timişoara. În dialog cu Corina Nani

„Interesul Street Art-ului ca subiect, precum şi succesul popular și media, constă în faptul că practica lui reflectă dinamica diferitelor moduri în care publicul înțelege cultura vizuală și viața urbană”.
Cu artista vizuală Corina Nani (n. 1978), lector la Facultatea de Arte şi Design a Universităţii de Vest din Timişoara, discutăm despre un domeniu atipic, Street Art, şi un interesant proiect în desfăşurare, „Virtual FISART 2020 - Street Art From Home”, care propune/provoacă diverși artiști din lume să-și imagineze cum va arăta orașul ca galerie de artă. Timişoara ocupă actualmente primul loc în țară prin numărul mare de lucrări existente deja în spaţiul urban.
Din 2011, Corina Nani coordonează Festivalul Internațional de Street Art din Timișoara (FISART), cel mai reprezentativ festival de Street Art din România, fiind interesată de regenerarea şi revitalizarea urbană prin artă, despre care ne vorbeşte în interviul realizat de Afrodita Carmen Cionchin.



Street Art la Timişoara. Cum ai făcut această alegere?

Am fost dintotdeauna atrasă de dinamica orașului, de viața urbană. De aici și dorința de cercetare și de exprimare în spațiul public. Fiecare perete, clădire are o poveste de spus, un trecut aparte în istorie, fiind unice în felul lor. M-au atras şi codurile vizuale ale străzilor ce reflectă diferite idealuri/mesaje, artiștii sub masca anonimatului transmiţând percepțiilor lor despre lume. Şi, pornind de la pasiunea pentru fotografie a lui Sergio Morariu (președintele Fundației EnduRoMania), care a surprins în imagini numeroase lucrări de artă în spațiul public, în 2011 s-a născut evenimentul FISART (Festivalul Internațional de Street Art Timișoara), care a dobândit valoare artistică și a devenit cunoscut pe plan internațional datorită unor artiști de renume din diferite ţări. Timișoara este o scenă unde posibilitățile de exprimare artistică sunt nelimitate și niciodată definitive, iar FISART, cel mai reprezentativ festival de Street Art din România, a transformat în doar câțiva ani oraşul de pe Bega într-un muzeu al artei stradale, reunind diverse abordări şi stiluri. În concluzie, spre deosebire de alte orașe, ocupăm momentan primul loc în țară prin numărul mare de lucrări existente deja în spaţiul urban.

Cum este percepută această formă de artă și ce impact are?

Această formă de artă – Street Art – a fost mulți ani considerată nelegitimă și nedemnă pe piața artei, fiind mai asemănătoare cu delincvența decât cu creația. Într-un cuvânt, generează reacții diferite din partea publicului și a autorităților locale. Pe de o parte, sunt condamnate actele de vandalism, iar pe de altă parte este încurajată această formă de artă cu obiectivul de îmbogățire atât culturală cât și estetică a orașului. Această dublă valență explică succesul popular și media al Street Art-ului: fiind figurat și accesibil, ajunge la un public reticent la presupusul ermetism al artei contemporane și „curge” ușor cu fluxul de imagini care alimentează rețelele sociale.

Care este, aşadar, publicul?

Interesul Street Art-ului ca subiect constă în faptul că practica lui reflectă dinamica diferitelor moduri în care publicul înțelege cultura vizuală și viața urbană. Fiind creat la scară mare și în locuri vizibile, este posibil ca acești pereți să aibă mai mulți privitori, într-o singură zi, decât picturile tuturor galeriilor și muzeelor din Timișoara într-un an. Street Art (FISART) atrage publicul larg, nu doar pe cei interesați de Street Art sau de artă în general. Din acest motiv, încerc să îndrept atenția asupra unor aspecte artistice, lăsând, de exemplu, la o parte proiecte cu o latură mult prea conceptuală sau minimalistă, care ar putea fi neclare publicului larg. Public care, de altfel, vorbește mult despre Street Art, face poze, își alege favoritul…

Frumos versus urât în arta contemporană: cum vezi problema ca artist?

Interesantă întrebare, de fapt, o invitație la o dezbatere asupra relației frumos-urât, așa o percep. Frumosul versus urâtul, două elemente opuse ale subconștientului, ce se derulează mereu în fața noastră ca niște scenarii structurate, devin substanță artistică. Pentru mine este un traseu spontan, adică o reacție spontană la traseu e mersul în cerc unde nu poți să știi sigur ce ți se pare frumos sau urât, uneori în fugă după senzaţii amplificate într-un labirint codificat, sau intensificate poetic. Consider că cel mai frumos lucru e zâmbetul de copil, iar la polul opus se află viziunea coșmarului… Este o relație ce se completează reciproc, o simbioză ce declanșează acel exercițiu captivant al observării, reprezentării, analizei, interpretării.

Ce proiecte ai în această perioadă?

„Virtual Fisart 2020 - Street Art From Home”, un proiect în desfăşurare. Pentru mine, în cadrul proiectului FISART fotografia a fost, este și va fi întotdeauna o componentă importantă pentru planificarea, realizarea și documentarea lucrărilor de artă în spațiul public în contextul esteticii urbane. O să mă întrebați de ce. Răspunsul meu este simplu: pentru că fotografiile realizate fac parte integrantă din procesul de planificare a diverselor lucrări în contextul arhitectural / urbanistic și sunt singurele moduri în care vom putea vedea și înțelege această artă în viitor, dar mai ales pentru că fotografia rămâne neschimbată, pe când opera se va altera cu timpul sau chiar va dispărea definitiv. Prin acest proiect propun/provoc diverși artiști din lume să-și imagineze cum va arăta orașul ca galerie de artă. Trebuie doar să integrați virtual lucrările pe suprafețele clădirilor din Timișoara, folosind metodele de prelucrare electronică pe care le preferaţi. Suprafețele clădirilor din Timișoara care se pretează pentru o astfel de prelucrare virtuală sunt puse la dispoziție prin intermediul unei multitudini de imagini în format digital.


















Interviu realizat de Afrodita Carmen Cionchin
(nr. 2, februarie 2021, anul XI)