Arta timişoreană la Salonul Anual 2019. Interviu cu artista Daniela Constantin, preşedinte UAPT

Salonul Anual al Artelor Vizuale Timişoara 2019, cu noutăţile pe care acesta le aduce, proiectele filialei timişorene a Uniunii Artiştilor Plastici din România pentru anul 2020, precum şi realitatea artistică timişoreană actuală şi tendinţele ei, din perspectiva dinamicii principalilor actanţi din sector, sunt câteva din temele de interes pe care vi le propunem în interviul cu artista Daniela Constantin, profesor la Facultatea de Arte şi Design din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara şi preşedinte al UAPT.


Doamnă Daniela Constantin, ce noutăţi aduce Salonul Anual al Artelor Vizuale de la Muzeul de Artă din Timişoara, ediţia 2019, deschis până în 12 februarie 2020?

Profesionalism, eleganţă, rafinament şi revenirea artiştilor timişoreni de renume naţional şi internaţional la participarea cu lucrări reprezentative la Salonul Anual al Artelor Vizuale 2019. De asemenea, un parteneriat foarte bun cu conducerea Muzeului de Artă Timişoara care, pentru prima dată în ultimii 20 de ani, ne oferă spre expunere sălile de la etajul al II-lea (sala Barocă) şi, în completare, sălile de la parter şi subsol (aripa Mercy). Cu ocazia Salonului din acest an, am anunţat că cel de anul viitor va fi unul al excelenţei cu o jurizare foarte pretenţioasă şi profesională, având în vedere faptul că vom intra cu acest eveniment al artelor vizuale în anul 2021 când Timişoara va deţine titlul de Capitală Culturală Europeană.

Care este bilanţul primului an la conducerea UAPT?

Consider că avem un bilanţ de sfârşit de an, bun. Parte din ceea ce am promis în proiectul de candidatură pentru preşedinte, am îndeplinit. Am moştenit o filială cu foarte mari probleme financiare, chiar în prag de faliment, datorând o sumă foarte mare la ANAF, alta la DFMT, altele la diferiţi furnizori şi la UAPR (cotizaţii nevirate). Datoriile s-au cumulat din pricina unei administraţii manageriale slabe, încremenite. UAPT a avut în ultimii ani o istorie leneşă, ceea ce i-a adus un renume nu tocmai favorabil în faţa autorităţilor din oraşul de pe Bega şi a conducerii UAPR.
Ca bilanţ pe plan financiar, după un an reuşim să încheiem cu zero datorii la ANAF şi la DFMT şi să ne achităm la o parte din furnizorii restanţi, datorită evenimentului „SOS, salvaţi statutul artistului vizual”. În urma acestui eveniment, prin donaţia de lucrări de artă vizuală a unei părţi destul de mari dintre artiştii membrii UAPT şi chiar din ţară, cu sprijinul mediului de afaceri şi al iubitorilor de artă vizuală care au investit în creaţia artiştilor, filiala şi-a putut acoperi datoriile şi am reuşit astfel să ne înscriem în Registrul entităţilor/unităţilor de cult, putând primi sponsorizări, ceea ce s-a şi întâmplat la sfârşitul anului când am avut parte de o primă sponsorizare de la firma Smithfield.
O altă activitate promisă şi realizată a fost redeschiderea Galeriei de Artă din Parc (sediul UAPT), care a fost inaugurată în decembrie 2019 în cadrul evenimentelor de comemorare a 30 de ani de la Revoluţia din 1989, cu o expoziţie de fotografie intitulată „Timişoara 30”, prezentând fotografii martori ai Revoluţiei din 1989 din Timişoara. Evenimentul a fost organizat împreună cu Asociaţia „Altar 1989 Timişoara”. Tot cu această ocazie am redeschis şi Biblioteca Filialei UAPT cu un fond de carte care aparţine Filialei Timişoara, dar care a fost abandonat şi marginalizat timp de douăzeci de ani. Biblioteca se află în acelaşi spaţiu al galeriei şi toate aceste acţiuni au putut fi întreprinse datorită donaţiilor pe care le-au făcut o parte din membrii UAPT în vederea reabilitării sediului şi a imaginii noastre.

Ce proiecte aveţi pentru 2020?

Din punct de vedre administrativ, ne dorim reabilitarea clădirii în care se află sediul UAPT, care este într-o stare deplorabilă, ruşinoasă, şi a spaţiului verde care înconjoară clădirea, pentru schimbarea imaginii existente, care trebuie să ne aducă respectul şi vizibilitatea instituţiei.
În aceeaşi măsură ne dorim reabilitarea Galeriei de Artă Helios, dar pentru aceasta avem nevoie directă de sprijinul Primăriei Municipiului Timişoara, deoarece avem împreună un contract care nu ne permite să facem nimic fără aprobarea lor, acest spaţiu fiind al Primăriei, însă de peste 50 de ani în administrarea UAPT prin Galeria de Artă Helios. Noi sperăm în deschiderea spre cultura artelor vizuale pe care am simţit-o în ultimul an din partea conducerii Primăriei, întrucât Galeria de Artă Helios reprezintă cartea de vizită a membrilor UAPT, a artelor vizuale, fiind singura galerie de artă din centrul oraşului Timişoara. Să nu uităm că suntem în prag de Capitală Culturală Europeană în 2021 şi vom fi vizitaţi de foarte mulţi turişti, întreaga atenţie europeană şi nu numai va fi pe Timişoara, iar noi nu putem să rămânem cu vitrine şi un interior conform anilor 1970.
Pe plan artistic, ne dorim să organizăm expoziţii cu vizibilitate naţională şi internaţională, să încheiem parteneriate cu asociaţii omoloage din ţările vecine, mai ales că Serbia ne este partener în Capitala Culturală Europeană. Îmi doresc o expoziţie cu artişti din diaspora, pentru că de la noi au plecat mulţi colegi care şi-au continuat activitatea artistică în ţările în care s-au stabilit şi cred că ar răspunde pozitiv la o asemenea invitaţie. Toate acestea înseamnă foarte multă muncă, finanţări mari, dar nu cred că este imposibil să le realizam. Fără aceste activităţi culturale pe planul artelor vizuale, Timişoara rămâne doar un oraş cu performanţe economice, comerciale şi prezentări ale tradiţiilor şi folclorului.

Cum contribuie artiştii şi filiala la proiectul Timişoara Capitală Culturală Europeană 2021?

Până acum UAPT nu a participat cu proiecte în cadrul Asociaţiei Capitală Culturală Europeană, pe de-o parte din cauza datoriilor pe care le-a avut şi, pe de altă parte, pentru că nu a fost încheiat un protocol de colaborare între cele două asociaţii. Vom avea un dialog cu conducerea ACCE 2021 şi sper să stabilim de comun acord un program care să implice direct UAPT-ul prin membrii săi. Desigur că ne rezumăm la activitate expoziţională, workshop-uri, întâlniri cu artiştii şi găzduirea evenimentelor artistice în spaţiile noastre. În proiectele pe care le-a lansat până acum ACCE 2021, au participat artişti membrii ai filialei noastre, dar au fost participări personale, nu prin UAPT. Acestea vor fi aspectele pe care le văd puse în discuţie în prima etapă. De asemenea, Galeria Helios fiind singurul spaţiu expoziţional de impact din centrul oraşului, acest lucru trebuie exploatat la maxim, aşa că revin la acest subiect atrăgând din nou atenţia că avem nevoie de ajutorul Primăriei în reabilitarea spaţiului, ori de sprijinul mediului de afaceri dacă îşi apleacă interesul spre cultura artelor vizuale. Oricum, cei care o vor face vor rămâne în istoria oraşului având în vedere marele eveniment la care Timişoara va trebui să facă faţă, în faţa Europei.

Cum vedeţi realitatea artistică timişoreană a momentului în variile sale forme instituţionale şi în dinamica lor?

Există o unitate tacită pe care o vedem doar în momentul lansării evenimentelor. O mare relaţionare între galeriile, fundaţiile, asociaţiile din oraş, sinceră să fiu nu am simţit-o, ba chiar deranjează foarte mult aspectul că nu există o consiliere între organizatorii de evenimente de artă vizuală privind orarul vernisajelor. Suprapunerea a două, trei sau chiar patru vernisaje în aceeaşi zi a săptămânii şi la aceeaşi oră a devenit „o practică artistică în Timişoara” şi nimeni nu ia atitudine în a face o ordonare în acest sens, iar publicul iubitor de artă migrează de la un eveniment la altul, ratând părţi din fiecare.
Strict în ceea ce priveşte relaţiile instituţionale, pot spune că există parteneriate, protocoale de colaborare între instituţiile de stat şi între instituţiile de stat cu cele private, dar care se rezumă de regulă la găzduirea evenimentului.
Însă, ceea ce mi se pare grav este că la nivel de oraş nu văd o colaborare între marile domenii ale artelor: teatru, operă, arte vizuale, muzică, literatură. Fiecare deschide porţile pentru publicul său şi se mulţumeşte cu segmentul său. Chiar Festivalul artelor este un exemplu în acest sens segmentat. Eu consider că întrebarea dumneavoastră se referă şi la o interferenţă a artelor, nu adunarea lor într-o piaţetă,  pentru că abia atunci am putea aduce în discuţie o dinamică a lor, pe când felul segmentat al domeniilor artistice aşează graniţe. Şi asta ţine tot de o mare investiţie, şi anume o investiţie supremă prin educaţia prin pluridisciplinaritatea evenimentului artistic.

Care ar fi interesul pentru artă al mediului privat?

Privind zona privată, o surpriză foarte plăcută în acest sens, de când m-am implicat în manageriatul UAPT, a fost deschiderea spre cultură pe care am simţit-o din partea mediului de afaceri în susţinerea artelor vizuale. Spuneam la una dintre întrebările anterioare că am primit, în urma cererii, o sponsorizare la sfârşit de an, dar surpriza a fost că am primit la început de an două oferte de sponsorizare fără cerere, ceea ce înseamnă că lucrurile încep să se deblocheze şi iau o direcţie a normalului. Îmi doresc să înţeleagă cât mai mulţi investitori din mediul de afaceri că, investind în artă, investesc în educaţia estetică ce îi înnobilează. În acest fel vom putea ţine fruntea sus în 2021. Sunt optimistă!
 
Ce mesaj aveţi, la final, pentru publicul iubitor de artă?

La nivel de oraş există un segment mic de public timişorean iubitor de artă, care este receptiv şi interesat de ceea ce se întâmplă pe plan artistic şi care a devenit destul de nişat pe direcţiile artistice vizuale care îi stârnesc interesul spre această zonă. Spun aceasta pentru că publicul la care mă refer este cam acelaşi şi îl vedem la toate vernisajele, la toate deschiderile de evenimente de artă vizuală. În ultima vreme însă am observat că iubitorii de artă s-au mai împărţit, au câştigat educaţie estetică şi şi-au ales direcţiile artistice de care sunt interesaţi, aspect bun din punctul meu de vedere. Este o evoluţie. Mesajul ar fi să rămână la fel de apropiaţi de lumea artistică şi să răspundă la provocările artiştilor, oricare ar fi ele, deoarece au numai de câştigat.
Eu m-aş adresa mai mult marelui public care nu intră în galerii, acelora care trec prin faţa galeriei şi se mulţumesc doar să privească prin vitrină sau deloc. Le transmit că a vizita o expoziţie într-o galerie de artă, a intra într-un muzeu, a-ţi face o cultură plastică se face prin educaţie. Dacă nu s-a întâmplat în copilărie, în familie, în şcoală, prin media, acest aspect devine foarte greu de reparat, dar nu este imposibil, trebuie doar să-ţi doreşti o educaţie în acest sens. Aici este marea diferenţă dintre publicul românesc şi cel din occident. În galeriile din Germania, Franţa, Olanda, Spania, Anglia etc., vezi familii cu copii mici, mari, că intră în galerii, sunt interesaţi de manifestările artistice, îşi dau seama că astfel deschiderile lor vor fi tot mai mari spre înţelegerea şi formarea unui gust estetic, fiind clar o educaţie care se face pe tot parcursul vieţii. Publicului timişorean care nu a reuşit să treacă pragul unui muzeu sau al unei galerii îi spun că nu este târziu niciodată pentru lărgirea orizontului prin educaţia estetică, prin arta vizuală. Dacă nu înţelegem anumite lucruri rămânem elementari şi simpli şi nu putem avea pretenţia integrării cu adevărat în Europa. Ne place sau nu ne place să acceptăm, dar mai avem un drum lung de parcurs în acest sens.    



Portret Daniela Constantin

Formarea artistică a Danielei Constantin are la bază Liceul de Arte Plastice din Târgu Mureş (1981) şi Institutul de Arte Plastice şi Decorative „Ion Andreescu”, Specializarea Pictură, Cluj-Napoca (1988). Stabilită în Timişoara din 1989, a optat în paralel cu cariera artistică pentru o carieră didactică universitară, angajată fiind la Facultatea de Arte şi Design din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara de douăzeci şi cinci de ani.  De asemenea, a fost implicată de la început în activitatea administrativă a facultăţii, îndeplinind funcţiile de director de Program Specializarea Pictură, director al Şcolii Masterale FAD, director al Centrului de Cercetare al Artelor Vizuale Contemporane, director al Departamentului Arte Vizuale, Expert evaluator ARACIS. În momentul de faţă face parte din Consiliul FAD şi din Senatul UVT.

Activitatea didactică fiind în domeniul artelor vizuale, aceasta a susţinut şi activitatea de creaţie a artistei Daniela Constantin. Astfel, pe plan artistic, începând din 1988 până în momentul de faţă a susţinut peste 20 de expoziţii personale şi peste 180 de participări la expoziţii de grup, colective, republicane, bienale, simpozioane, în ţară şi străinătate. Pe parcursul acestor ani, activitatea artistică i-a fost răsplătită prin premii şi distincţii, dintre care menţionăm Premiul UAPR pentru Pictură (Tineret), 1995; Premiul „Primus inter pares” la Salonul anual al artelor vizuale UAPT 2011; Diploma Distincţia Culturală pentru întreaga activitate oferită de Academia Română Filiala Timişoara, 2011; Premiul pentru Excelenţă la Salonul Naţional de Pictură, ediţia a III-a UAPR.

Salonul Anual al Artelor Vizuale Timişoara 2019

„Lumină italiană” de Sorin Scurtulescu
Premiul Salonului Anual al Artelor Vizuale „Primus Inter Pares”




„Andrada” de Denis Săvescu
Premiul Salonului Anual al Artelor Vizuale pentru Tineret




„Ad rozam per crucem” de Camil Mihaescu
Premiul  Agenției de turism Ultramarin Timișoara



„Laurul Martirilor” de Rafael Matias
Premiul „Gabriel Popa” oferit de fam. dr. Gerhard Modjesch

Interviu realizat de Afrodita Carmen Cionchin
(nr. 1, ianuarie 2020, anul X)