Cu Daniele Mencarelli, un dialog asupra frumuseții

Câștigător al premiului Strega Giovani 2020, Daniele Mencarelli revine în librărie cu un nou roman, Sempre tornare (Te întorci mereu). Publicat de Mondadori, este un imn dedicat frumuseții, umanității, tinereții, necunoscutului, speranței. Până și printre pliseurile urâțeniei, Daniele, protagonistul de șaptesprezece ani al acestei aventuri, ne permite să întrezărim fâșii de frumusețe, de minunăție, de speranță. Întâlnirile cu frumusețea sunt la fel de multe precum călătoriile cu autostopul pe care Daniele le face ca să ajungă la Roma, pornind de pe litoralul din Romagna.
Nu are bani la el. Nici documente. Are doar iluzia că poate să exploreze lumea fără griji, să se rupă de rădăcini și, neînvins, să meargă singur prin viață.
Și va merge prin viață, Daniele. La un moment dat, chiar fără valiză, cu febră și cu nesiguranța celui care se apropie de destinație dar se simte încă departe din cauza spațiului și a timpului acumulat în urma lui, devenit o creatură care-i mistuie energiile.
Despre cum a fost să scrie o poveste cu un adolescent nemaifiind adolescent, despre ce se ascunde în frumusețe și despre ce se întâmplă când vrei să te rupi de rădăcini, despre toate acestea am discutat cu Daniele Mencarelli.

Să fii adult înseamnă să știi să mediezi, să trăiești în zona de gri a vieții, pentru că lumea nu e ori albă ori neagă. Așa apar adulții văzuți din prisma unui adolescent. Tu scrii romanul când ești adult. Un joc de oglinzi. Cum a fost să te pui în pielea unui adolescent? Care au fost greutățile întâmpinate?

Adolescența aduce cu sine un fel de duel, o luptă pentru a găsi zona gri a marilor subiecte. Acest duel, pentru mine, nu s-a sfârșit niciodată. Încă îl mai am în mine. Să înțeleg natura profundă a lucrurilor este o chestiune la care mai cuget încă, întrucât un răspuns îl exclude pe altul. Ori suntem fiii celui care ne-a creat ori suntem fiii haosului. Pe de altă parte, zona de gri ne ajută să supraviețuim. Din punctul de vedere al scrisului, greutatea a fost cea de a regăsi o anumită naivitate lingvistică.

Spui la un moment dat: „Nefericirea te îmbătrânește”. Cum putem fugi de îmbătrânirea cauzată de nefericire? Daniele, protagonistul, a găsit soluția?

Primul martor pe care îl întâlnește Daniele este Enrico, tânărul pediatru. Din această perspectivă, nefericirea apare când ne aliniem cu visurile altora. Așadar, soluția ca să nu îmbătrânești de nefericire este să faci ceea ce îţi dorești.
Părinții mei sunt muncitori neobosiţi. Când le-am spus că vreau să mă fac poet, aveam vreo 18 ani, tata m-a întrebat: poţi trăi din asta? Iată, ca să nu îmbătrânim prematur trebuie să facem ceea ce ne place, să menținem dialogul cu propria noastră pasiune.

„Înăuntrul frumuseții locuiește cineva”: și fraza asta îți aparține…

Frumusețea îl conectează pe Daniele la celelalte două romane. Aici îl regăsim tânăr, încă nu a reușit să împărtășească cu ceilalți ceea ce are în suflet. Dialogul îl poartă cu natura, la propriu, și cu animalele. Frumusețea e un indiciu care ne duce altundeva, pentru că frumusețea nu are explicație. Merge dincolo de frumusețea estetică, care are o anumită valență morală, privește oarecum binele și răul. Tânăr fiind, Daniele nu posedă deocamdată cuvintele potrivite, dar le va găsi în celelalte două romane.

Altă temă a romanului este cea a rădăcinilor. Te poți rupe de ele? Cu ce preț?

Personal, am avut norocul de a avea o anumită liniaritate între mine însumi și propriile origini. Când protagonistul întoarce spatele originilor sale, nimerește în mijlocul unor oameni noi, are parte de noi întâlniri.
Mai mult decât de rădăcini, eu aș vorbi de ‘casă’. E un cuvânt cu un farmec deosebit. Spre exemplu, mulți oameni ajunși în Italia din Africa, care au traversat mări şi deșerturi, încă mai au în suflet dorința de a-şi reconstrui casa. Da, casa e locul unde te întorci.
Tema originii am înfruntat-o și într-o poezie pe care i-am dedicat-o unui fotbalist pe care l-am cunoscut. Vorbeam acolo despre el ca de un tânăr devorat de propriile origini. Căci se poate întâmpla şi acest lucru: originile pot devora ceea ce se naște din ele.