La aniversară: a zecea ediție a Colocviului Internațional de Italienistică de la Craiova

S-a încheiat de curând a zecea ediție a Colocviului Internațional de Italienistică organizat ca întotdeauna de și la Universitatea din Craiova: participare numeroasă, internațională, referate și discuții interesante, convivialitate, prietenie, planuri de viitor. Acum un an revista noastră a prezentat pe larg concepția și importanța acestui colocviu precum și meritul deosebit care le revine organizatorilor. Iar anul acesta iată că revista noastră a fost cea prezentată în plenul colocviului, iar interesul participanților ne face să sperăm la extinderea colaborărilor și a publicului cititor și în afara celor două țări. O asemenea ediție aniversară permite, cred, o rememorare și un bilanț. Iar calea cea mai bună de a le avea este o discuție cu coordonatoarea și sufletul colocviului, dna Profesoară Elena Pîrvu.

Stimată Doamnă Profesoară, dragă Elena, voi începe mulțumindu-ți pentru ceea ce faci pentru italienistica din România, pentru organizarea impecabilă a atâtor colocvii și pentru cordialitatea pe care o insuflați participanților. Dar să începem cu începutul: cum s-a născut colocviul pe care îl coordonezi?

Eram șefa catedrei de Limbi moderne (catedra care cuprindea specializările italiană, germană, spaniolă, rusă, adică limbile străine studiate la Facultatea de Litere a Universității din Craiova ca specializare a doua). Specializarea latină – și ea studiată ca a doua specializare, dar făcând parte din altă catedră – începuse să organizeze o serie de simpozioane, iar colegii de la italiană și-au dorit să organizăm și noi un simpozion. I-am tot rugat să mai amânăm până mă dumiresc cum să ne putem organiza. Momentul s-a ivit pe 2 noiembrie 2009, când ambasadorul Italiei de atunci, Mario Cospito, a venit în prima sa vizită la Craiova pentru învestirea oficială în funcție a titularului viceconsulatului italian onorific din Craiova, domnul Marco Oletti. L-am abordat pe domnul ambasador înfățișându-i intenția noastră și o primă schiță a proiectului. Excelența sa a fost încântat de idee pe care i-a transmis-o și proaspătului viceconsul, domnul Marco Oletti, care și-a arătat pe loc disponibilitatea de a ne ajuta. Pe la sfârșitul lui ianuarie 2010 aveam deja un plan de organizare, dar ne lipsea tema și titlul. Colegii mi-au propus mai multe, toate însă cu tematică literară… Eu, care predam nu literatură ci limbă italiană, semantică și istoria limbii italiene, îmi doream ceva care să cuprindă atât limba cât și literatura italiană. Profesorul, maestrul, și eminentul lingvist Francesco Bruni de la Universitatea Ca’ Foscari din Veneția îmi propusese un titlu, dar aveam nevoie de timp pentru organizare. Între timp, însă, iată că profesorul de literatură italiană Alfredo Luzi de la Universitatea din Macerata, pe care îl reîntâlnisem în noiembrie 2009 la Colocviul Internaţional de Italienistică Fortuna labilis studia perennia de la București, organizat de tine, ne-a propus un simpozion Giorgio Bassani, dat fiind că în 2010 se împlineau 10 ani de la moartea marelui scriitor ferrarez. Atunci am hotărât să începem și am și fixat perioada simpozionului: 14-15 aprilie 2010. Totul s-a accelerat. La acest prim simpozion, organizat de Catedra de Limbi clasice și moderne, rezultată în urma reorganizării Facultății de Litere, am avut 30 de participanți: 10 străini, 20 români. A fost ceva de vis, deși totul a fost din scurt! La inaugurarea simpozionului a participat și ambasadorul Mario Cospito, care a venit la Craiova special pentru acest eveniment. Ca urmare, am prins curaj și, în perioada 18-19 octombrie 2010, în Săptămâna Limbii Italiene în lume, am organizat și al doilea simpozion, pe tema propusă de domnul profesor Francesco Bruni, de la Universitatea Ca’ Foscari din Veneția. De data aceasta am avut 49 de participanți: 29 români, 20 străini. Restul a venit de la sine: căci cum mulți colegi întrebau dacă va urma o nouă ediție, noi n-am putut spune nu.  

Știu bine că ești capul și inima proiectului, dar ai și o echipă care te susține. Este numeroasă?

La ultimele trei ediții ale simpozionului nostru am folosit același comitet de organizare. Suntem câteva persoane, fiecare dintre noi știe cu ce se ocupă, prin urmare lucrurile se desfășoară normal, fără aere și fără eschivări.

Îmi aduc aminte cu plăcere că mai mulți ani la rând ne-am bucurat de participarea și cordialitatea domnului viceconsul Marco Oletti, prezent la lucrări și comesean fermecător în momentele de convivialitate. În ce perioadă exact te-ai bucurat de ajutorul său și în ce anume a constat el?

Domnul Marco Oletti ne-a ajutat financiar timp de șapte ediții, adică până în septembrie 2015. Și trebuie menționat că a făcut-o din banii domniei sale, pentru că viceconsulatele onorifice nu dispun de bugete. În plus, prezența sa constantă la atâtea ediții a constituit nu doar un ajutor, ci și o încurajare și o certitudine. Din păcate în 2014, mai multe viceconsulate, printre care și cel de la Craiova, au fost desființate. La ultima ediție în care ne-am bucurat de sprijinul său, cea din 2015,  am avut 76 de participanți, dintre care 52 din străinătate. Ulterior domnul Marco Oletti s-a implicat în activități care îl țin mai mult în Italia. Dar noi am învățat să ne descurcăm singuri.   

Ai primit sprijin, adică ajutor real dar și încurajare, și din partea Institutului Italian de Cultură din București?

Da. Institutul Italian de Cultură a suportat integral publicarea actelor colocviului din 2012 (Elena Pîrvu [a cura di], Discorso, identità e cultura nella lingua e nella letteratura italiana. Atti del Convegno Internazionale di Studi di Craiova, 21-22 settembre 2012, Editura Universitaria, Craiova, 2013, 463 p.). Din păcate, însă, în anul imediat următor, directorul Institutuluui Italian de Cultură, domnul Ezio Peraro, prezent la deschiderea simpozionului „Discorso e cultura nella lingua e nella letteratura italiana, 20-21 septembrie 2013”, ne-a anunțat, cu scuzele de rigoare, că Institutul Italian de Cultură nu va mai sponsoriza alte volume. Pentru publicarea actelor – acțiune necesară și esențială a oricărui colocviu care se respectă – un modest, dar prețios ajutor am primit de la Societatea Dante Alighieri – Sediul Central din Roma care a contribuit cu câte 500 de euro la editarea volumelor de acte ale colocviului ținut în 2011 (Elena Pîrvu [a cura di], L’italiano nel mondo, a 150 anni dall’Unità d’Italia.Atti del Convegno Internazionale di Studi di Craiova, 16-17 settembre 2011, Editura Universitaria, Craiova, 2013, 502 p.), și, mai recent, ale celui din 2016 (Elena Pîrvu [a cura di], Il tempo e lo spazio nella lingua e nella letteratura italiana. Atti dell’VIII Convegno internazionale di italianistica dell’Università di Craiova, 16-17 settembre 2016, Franco Cesati Editore, Firenze, 2018, 642 p.)

Mă bucur că ai adus vorba despre actele colocviilor voastre. Ele au crescut cantitativ și calitativ, așa încât acum, de când apar la editura Cesati, ele sunt de o eleganță și o acuratețe care ar face cinste oricărei universități europene. În ce moment și pe ce cale a început colaborarea cu editura Cesati?

Imediat după simpozionul Bassani, editorul Franco Cesati, la propunerea domnilor profesori Francesco Bruni și Alfredo Luzi, mi-a scris și s-a oferit să publice actele Bassani la o sumă foarte acceptabilă la acea dată. Logic că am acceptat propunerea. Am reluat apoi colaborarea cu Franco Cesati Editore în 2013 – îmi face plăcere să mărturisesc acest lucru, tot la propunerea domnului Franco Cesati, dat fiind că noua grilă de promovare avantaja – și avantajează – ceea ce este publicat în străinătate, la care se adaugă vizibilitatea. Franco Cesati Editore este o editură care se respectă: verifică tot ce publică, are referenții săi, paginează excelent și are o vizibilitate internațională de invidiat. Acum această colaborare este constantă și, cum bine spui, profesionalismul și eleganța caracterizează întreaga noastră serie de acte. În plus, calitatea acestor volume ne-a atras o recunoaștere internațională. Spre exemplu, ca să mă refer doar la unul dintre volume, actele colocviului Bassani figurează în peste 80 de biblioteci universitare din lume, în Biblioteca Congresului American și în bibliografia a două concursuri universitare din străinătate, la Université Aix-Marseille în anul universitar 2014-2015, precum și la Paris Sorbonne 2014.

De la un timp, colocviul se organizează în colaborare cu Universitatea pentru Străini din Perugia. Când a început această colaborare și pe ce paliere se desfășoară ea?

Pe colega și draga prietenă Francesca Malagnini, profesor la Università per Stranieri di Perugia, o cunosc din 2002: am întâlnit-o la Universitatea Ca’ Foscari din Veneția. La simpozionul nostru din 2015 a participat cu o conferință plenară. În 2014, dacă nu greșesc, semnaserăm un contract de colaborare între Universitatea pentru Străini din Perugia și Universitatea din Craiova și un contract Erasmus, drept care începuserăm să avem relații mai strânse și constante cu această universitate. Astfel s-a făcut că din 2016 Universitatea pentru Străini din Perugia a devenit coorganizator al simpozioanelor de italienistică de la Universitatea din Craiova. Am organizat deja împreună 3 ediții, iar acum lucrăm împreună la organizarea ediției a XI-a, din septembrie 2019. Împreună stabilim tema, desfășurarea și condițiile cerute participanților și, firește, asigurăm o bună răspândire a lor printre italieniștii de pretutindeni.

O asemenea organizare nu e lipsită de peripeții și de necazuri. Te-a necăjit ceva anume în această lungă experiență?

Nu pot spune că m-a necăjit ceva anume. Când începi un proiect știi bine că te vei lovi de tot felul de lucruri. În mare nu am de ce să mă plâng. De necăjit mă pot necăji însă lucruri mărunte și de neevitat: de exemplu, faptul că un domn mi-a trimis trei ani la rând felurite propuneri pentru colocviu, dar, de fiecare dată, după ce i-am trimis prima variantă de program, s-a scuzat că nu poate veni la simpozion, dar că totuși ține să apară în program unde, de fapt, nu a apărut niciodată... Adică mă necăjesc oamenii care privesc colocviul doar ca un mijloc formal de afirmare personală și nu ca un prilej de colaborare și creștere științifică.

Ce te-a bucurat cel mai mult in acest proiect?

Cel mai mult m-a bucurat calitatea lucrărilor prezentate, mai ales de către cei tineri. Mulți dintre doctoranzii care au participat la simpozioanele de la Craiova sunt deja nume consacrate în domeniul italienisticii. Din punct de vedere uman, mă bucură mesajele colegilor care, neputând să participe la o ediție a simpozionului nostru, ne scriu mesaje de mulțumiri și de urări de succes.
Cred că tu ai participat deja la 7 ediții. Sunt atâția colegi care anul acesta au revenit pentru a 5-a, a 6-a sau a 7-a oară.

Interviu realizat de Smaranda Bratu Elian
(nr. 10, octombrie 2018, anul VIII)