Dueluri, văduva Siemens și multă cultură. În dialog cu istoricul Giorgio Dell’Arti

Să-l citești pe Giorgio Dell’Arti e o imersiune totală în apele curiozității, în profunzimile ei cele mai mari. E un mod de a privi lumea, istoria, dintr-o altă perspectivă. Iar să vorbești cu el este o experiență absolut entuziasmantă.
Giorgio Dell ’Arti este istoric și jurnalist, fondator al suplimentului „Venerdì” al cotidianului „La Repubblica” și al unui Turneu Literar dedicat cititorilor din toată Italia cu obiectivul de a decreta cea mai bună carte din literatura americană și, în curând, cea mai bună carte de proză italiană a anului 2020. Un proiect imens, o fotografie a ceea ce publicului – nu unui ziar, unui critic literar ori unui operator cultural – îi place să citească.
Ocazia de a vorbi cu Giorgio Dell ’Arti a fost publicarea cărții Gli onorevoli duellanti. I misteri della vedova Siemens (Editura La nave di Teseo, 2020), o reconstruire a figurii interesantei văduve Siemens. Acţiunea se petrece în 1909. La moartea generalului Tancredi Saletta iese la iveală relația acestuia cu tânăra și fascinanta văduvă Siemens. Da, Siemens, celebrul nume care trimite la colosul german extins în toată Europa.
Cum se leagă văduva Siemens, moartea lui Saletta și duelurile despre care ne anunță titlul? În mod neaşteptat, iar văduva e chiar punctul de legătură, e centrul. Cel puțin în aparenţă.
Ce se întâmpla în Italia în 1909? Mai întâi, Republica Italiană abia se născuse; unii italieni erau filo-austrieci, alții filo-francezi şi, cum Europa își trasa graniţele, era obligatoriu să îți asumi o poziție. Pe scurt, Italia de la începutului lui 1900 este, cum spun elevii, o perioadă plictisitoare pentru că se află între Napoleon și Primul Război Mondial. Față de aceste momente atât de importante, orice dinamică ar putea părea plictisitoare. Insist asupra condiționalului pentru că depinde de perspectivă, aceea de a vedea partea picantă a istoriei.
Dueluri, urmăriri tragicomice, acuzații. Văduva Siemens este oare spioană şi din această cauză se află la căpătâiul generalului muribund, având posibilitatea de a accesa documente rezervate, de Stat? Răspunsul la această întrebare, şi nu numai, încercăm să îl aflăm discutând cu Giorgio Dell ’Arti despre povestea văduvei Siemens și a istoriei italiene.

Începutul lui 1900, nașterea Republicii italiene, sunt momente considerate plictisitoare, îndeosebi pentru opinia publică. Citind Gli onorevoli duellanti. I misteri della vedova Siemens,senzația este că se petreceau multe lucruri în acei ani, multe și, în orice caz, deloc plictisitoare… Cine era văduva Siemens?

Ceea ce știm despre văduva Siemens am scris în carte, așa că aș vrea să mă refer la prima parte din ceea ce spuneaţi, cea a plictisului. Toate poveştile pot fi plictisitoare sau fascinante. Ceea ce împinge indivizii înspre alianțe se bazează pe aceleași motivații, s-ar putea crea un software pentru a determina acest tip de comportament uman.
Anii de debut al secolului XX nu sunt deloc plictisitori. E un subiect despre care se vorbeşte mai puţin pentru că istoria e dominată de perioada fascistă. Dar dacă ne gândim că perioada precedentă fascismului – fascismul a durat doar douăzeci de ani – s-a întins pe 100 de ani, în vreme ce operele divulgative dedicate acestui subiect sunt foarte puține, putem înțelege mai bine anumite percepții.
Spre exemplu, italienii abia își mai amintesc de un scandal iscat la sfârșitul secolului al XIX-lea, referitor la Banca Romană. Pe atunci, tipărirea bancnotelor depindea de șase bănci diferite; astăzi doar BCE poate emite bancnota. Suntem spre finalul secolului al XIX-lea şi una dintre aceste bănci tipărește două serii de bancnote; avem așadar un dublu pentru fiecare bancnotă, și nu vorbim de bani falși. Cea de a doua serie de bancnote este secretă și folosită pentru a finanţa politicienii. Cine trebuie să se sesizeze o face și atunci izbucnește scandalul. Asta se întâmpla cu șaizeci de ani înaintea fascismului. Însă fascismul a fost o traumă colectivă și a generat, aşadar, o mare activitate de divulgare.
Despre văduvă, cum spuneam, tot ceea ce se cunoaște se află în carte, menţionez doar că era o femeie influentă, bogată, fascinantă, cu un anume savoir faire. Era spioană? Trebuie să ținem cont de faptul că afacerea familiei Siemens era deja o multinațională în 1890, deținea controlul asupra electricităţii și poate că o rețea de informatori era utilă.

Este tragicomic modul în care se petrec duelurile despre care este vorba, deși se pare că duelurile urmau anumite reguli foarte precise…

Duelurile au o istorie foarte lungă. Se nasc în sânul aristocrației din dorința acesteia de a nu se amesteca cu restul lumii, considerată inferioară și subordonată legilor judecătorilor. Patricienii nu doreau să fie judecați de cei pe care îi considerau de rang inferior. Duelul este, așadar, o reminiscenţă a acestei culturi. Iar istoria duelurilor ne spune ceva şi despre istoria justiției care, la începutul lui 1900, începe să semene tot mai mult cu justiția așa cum o înțelegem noi astăzi.

Pe lângă volumele publicate, cunoscuta revistă a presei Anteprima – La spremuta di giornali, articolele de ziar, ați creat și un Turneu Literar foarte îndrăgit de public. Cum funcționează?