„Măslinul Major", microcosmosul ca spațiu al unui nou început. În dialog cu Ico Gasparri

Pe o insulă imaginară din Sud se prezintă într-o zi un om reținut la vorbă, în pragul casei Marinei – o tânără emigrată de la oraș și rămasă văduvă la scurt timp – care  trăiește din agricultură grație ajutorului primit de la bătrânul Arturo.
Din acea zi începe o adevărată revoluție personală, economică, socială, care va reuni un număr din ce în ce mai mare de personaje (36 la final, principale și secundare), de vârste diferite, cucerite de ideea că până și în mijlocul mărilor se poate găsi un mod diferit de a trăi, de a obține bunăstare din natură, de a crea chiar o cooperativă agricolă absolut diferită.
Cultivarea zonei rurale, îngrijirea copacilor, borcanele cu gem, reflecțiile legate de investiția banilor și demnitatea muncii, de comunicare și ritmurile vieții se întrepătrund – într-o povestire guvernată de puterea feminină – cu practici spirituale, momente de meditație, cine colective și sunetele unui magic bol tibetan pentru a forma o unică frescă în care relațiile umane bazate pe încredere, pe împărtăşire și pe iubire ocupă în mod decisiv centrul scenei.
Interviul cu Ico Gasparri, arheolog, fotograf, autor de cărți, ceramist și restaurator, se concentrează pe temele și semnificațiile romanului L'Ulivo Maggiore (IChOme, 2021).


Maestre, lectura volumului semnat Ico Gasparri, apărut în 2021, Măslinul Major, mi-a oferit un moment atât de plin de emoții neașteptate reunite într-o singură carte, încât am decis să pătrund mai adânc în acest univers aparent utopic, adresându-mă creatorului său. Înainte de toate, ce reprezintă pentru dumneavoastră această viziune magnifică atât de actuală și în mod fericit posibilă?

Cartea, în totalitatea sa, este  un „manifest ideologic” în sensul unei oportunități de a scrie pe larg și în detaliu despre valori și idei pe care le-am cultivat în viață și în care am crezut. Cuprinde tot ceea ce sunt și gândesc. O puteți îngropa cu mine!

Atitudinea față de natură, un amestec de respect, înțelegere și venerație, este pur și simplu fascinant. Evoluția spirituală a personajelor este măsurată de raportul fiecăruia cu aceasta?

Începând cu titlul, cartea exaltă natura ca spaţiu de conservare a valorilor, ca exemplu, ca loc de pace menit a fi iubit, respectat și cultivat. În acest caz specific, natura – în special copacii – reprezintă un loc privilegiat pentru practicarea și trăirea propriei spiritualități.

Primele pagini sugerau o temă circumscrisă acestui loc izolat ca refugiu al omului și o eventuală poveste de viață sau de iubire între el și Marina, prima femeie. Însă încet-încet s-a demonstrat a fi un real microcosmos. Care ar fi punctele sale forte?

În aceste vremuri în care oamenii sunt striviți de proporția fenomenelor mondiale și nu se mai simt protagoniștii unei vieți care oricum depinde de o logică total necunoscută, cartea este ocazia prin care pot povesti propria mea viziune de a ieși din această dramă, respectiv șansa unui nou început cu sine și cu cei pe care îi avem alături. Un microcosmos, exact, în care întâi ne refugiem pentru ca ulterior să începem să experimentăm acolo modele noi de dezvoltare, de un real progres.
Cartea pune în discuție, la scară mică, aspecte legate de economie și dezvoltare centrate pe conceptul de sustenabilitate, respectiv pe reducerea la minim sau totală a fenomenului de exploatare, de consumism, de deșeuri, de exaltare a pieței care, în anumite pasaje, este folosit ca mijloc de avânt ușor umoristic. Economia celor 39 de personaje și a noii lumi pe care intenționează să o creeze este o economie care tinde să nu exploateze pe nimeni.
Către sfârșitul cărții am introdus tema migrațiilor frumoase, posibile și necesare, care au loc prin intermediul unuia dintre personajele reale, Mimmo Lucano, primarul din Riace care s-a demonstrat, în mod curajos, ospitalier și civilizat în relația cu „următorul nostru emigrant".
Agricultura la noi, în sudul Italiei, suferă din lipsa mâinii de lucru (și acest fapt îl resimțim și în familia mea când vine vremea culesului măslinelor, de exemplu) și la fel se întâmplă în diverse sectoare industriale și artizanale.
Mica insulă exclusă din planurile de sprijinire și dezvoltare naționale trăiește o viață stagnantă, marcată de populația în vârstă, abandonul rural și migrarea tinerilor. Cartea își propune să ofere o nouă speranță tuturor centrelor mici și părăsite de a-și reveni prin forțe proprii, cu participarea tuturor. Astăzi acest lucru este posibil și din acest motiv povestirea capătă o valoare, aș spune, revoluționară. Microcosmosul ca spațiu al unui nou început.

Vă referiți nu numai la aspecte locale dar și naționale, psihologice și sociale. În ce scop?

Cartea explorează numeroase moduri noi de înțelegere a relațiilor interpersonale din sfera muncii, a raportului cu natura, a sentimentelor, a înțelegerii reciproce și a ospitalității. Pune în evidență toate calitățile care, după părerea mea, fac – în acest moment istoric – ca femeile să fie adevărate protagoniste ale unei dezvoltări sustenabile lipsite de logica războaielor și a violențelor care au caracterizat dominaţia „forței", cea masculină, în ultimele 3.500.000 de ani.
Tineri și bătrâni se regăsesc într-o experiență independentă, socială, sentimentală, istorică, fără să se gândească prea mult la vârsta proprie, punând în schimb în valoare viața fiecăruia cu valoare de exemplu și de schimb nostalgic uneori, dar puternic și sugestiv.
Spiritualitatea este înțeleasă ca spațiu de descoperire sau de regăsire a păcii interioare și, deopotrivă, cu ceilalți, cu natura. Dansurile și celelalte momente descrise sunt inventate în totalitate, create pentru acele împrejurări și adaptate locurilor și spațiilor comunității Toppo dei Greci.

Ce sentiment vă animau pe măsură ce avansați cu povestirea?

A scrie un roman a reprezentat pentru mine o experiență extraordinară, legată în special de crearea personajelor și de evoluția lor „autonomă" de-a lungul povestirii. M-au inspirat în a trage un semnal de alarmă legat de lipsa de respect față de natură, în a sugera o percepție diferită a timpului, în a căuta armonia și seninătatea interioare și mi-au ținut companie în timpul pandemiei.

Cartea surprinde prin modul în care viața personajelor este guvernată de numeroase valori în perfectă armonie: respect, onestitate, pace, prietenie, încredere, tradiție. Câte dintre aceste personaje sunt reale?

Multe personaje fac parte din biografia mea, altele sunt inspirate din trecutul meu mai îndepărtat sau mai apropiat. Altele sunt însă reale: „Artiști țărani” le-am numit pe scurt. Arta lor, ca și figurile din tablourile lor, corespund realității. Un personaj real este primarul din Riace, Domenico (Mimmo Lucano), care este interesat de relansarea economică a insulei.

Ținând cont de armonia globală a romanului, de echilibrul perfect între diversele sale fațete, v-aş ruga să ne satisfaceți această curiozitate: numărul total de pagini este 333. Există o semnificație anume sau e o simplă întâmplare?

Nu, este o întâmplare. Nu este un calcul anume legat de acest număr. Desfășurarea acțiunilor urmează trecerea anotimpurilor și ritmurile naturii. Data finală, 25 aprilie, este în schimb intenționată și simbolică, deoarece reprezintă ziua eliberării Italiei de sub regimul fascist în 1945.

Va exista o continuare?

Aş dori să scriu și Măslinul Minor și Al treilea Măslin, dar las timpul să mă inspire.