În dialog cu Kristina Cepraga, actriță și regizoare între două culturi

Kristina Cepraga, actriţă, regizoare şi producătoare de film, s-a născut în București într-o familie de artiști. Tatăl ei este jurnalist și producător de televiziune, iar mama, un cunoscut muzician și inginer de sunet.
Încă din primii ani de viaţă, Kristina a crescut studiind pianul și continuându-şi apoi formaţia atât în sectorul televiziunii, cât și în cel teatral, care îi va aduce faima în țară. A absolvit Academia de Teatru şi Film din Bucureşti și mai târziu s-a mutat în Italia, unde și-a reluat cariera artistică.
Lucrează în diferite seriale TV italiene precum Intelligence, Medicina Generale, Butta la luna, Distretto di polizia, I delitti del Barlume, dar visul său este să facă cinema de autor și, cu filmul Gianni e delle donne prezentat la Festivalul Internațional de Film de la Berlin, ajunge să lucreze și cu Claude Lelouch, Richard Lynch, Marco Tullio Giordana și alți cunoscuţi regizori.
Împărțindu-se între teatru, cinema și televiziune, dar și între cele două țări, cu multe proiecte la activ, Kristina reușește să-și completeze cariera de artist cu o nouă pasiune, scenariul și regia, pe care le cultivă frecventând școala Sentieri Selvaggi din Roma și mai multe master class-uri cu maeștri precum Paul Haggis și Francesco Munzi.
Debutează ca regizor, autor și producător cu primul ei scurtmetraj, Tamara, Echelon (2015), care după premiera la Teatrul Egiptean din Los Angeles participă la diferite festivaluri din întreaga lume, câștigând numeroase premii la toate categoriile și premiera la celebrul canal HBO.
În prezent, este implicată în diverse proiecte ca şi curator de artă, regizor al unui documentar pe o temă cu un puternică impact social și ca actriță în cel mai recent film al lui Carlo Verdone.


Ați manifestat interes pentru domenii de studiu și de lucru foarte diferite. La care dintre ele ţineţi cel mai mult și de ce?

În realitate, le consider pe toate ca fiind domenii strâns legate între ele și în care m-am implicat activ ca profesionist. Am absolvit Arta Dramatică la Academia de Teatru și Film din București şi, ca actriță, am avut întotdeauna o legătură strânsă atât cu activitatea specifică unui platou cinematografic, cât și cu cea a expozițiilor, festivalurilor sau a altor sectoare care ţin de lumea artistică, din perspectiva creativităţii și deopotrivă a actului artistic.
În viața mea am fost atât regizor artistic al unor festivaluri de film, cât și producător al scurtmetrajelor mele și nu numai, dar și organizator al mai multor expoziții şi manifestări culturale. Pentru a reveni la întrebarea dumneavoastră, nu aș putea să vă spun la care ţin cel mai mult pentru că la toate vibrez în același fel și cu aceeași pasiune.

Dintre multiplele dumneavoastră experiențe profesionale, care v-a dat cea mai mare satisfacție, în sensul că vă regăsiţi cel mai bine în ea sau aţi reușit, cum se spune, să „faceţi diferența”?

Probabil al doilea scurtmetraj al meu, Destino, cu care am participat la Premiul David di Donatello, pentru care am scris scenariul, l-am regizat şi l-am produs și am lucrat nu doar cu actorii din echipa mea, ci și cu copii. Destino mi-a adus premiul pentru cea mai bună interpretare feminină, împreună cu Valentina Lodovini, la Festivalul de Scurtmetraj „Aphrodite Shorts” 2019. Aş spune că procesul de creare, gestionare, „naștere” și promovare a acestui produs mi-a umplut inima de bucurie și satisfacție.

Studiile dumneavoastră ţin într-un fel de o tradiție de familie?

Faptul că provin dintr-un mediu intelectual şi artistic a avut probabil un rol important în formarea mea. Mama mea este un renumit și apreciat inginer de sunet, tatăl meu este producător și jurnalist de televiziune, iar vărul meu, Dan Cepraga, un mare intelectual, scriitor și profesor de filologie romanică la Universitatea din Padova. Toți membrii familiei mele au o anumită înclinaţie artistică fie în domeniul literar, fie în cel muzical.

Când v-aţi dat seama că aveţi o pasiune pentru arta dramatică și în ce sector simţiţi că aveţi cea mai mare creativitate: actorie, scenariu, regie?

Așa cum am spus mai devreme, nu ştiu care este cea care îmi dă cea mai mare satisfacție, asta și pentru că sunt o perfecționistă și, atunci când mă dedic unei activități, dau tot ce pot și pretind totul de la mine. Am descoperit arta dramatică la vârsta adolescenţei, când a trebuit să decid ce să fac cu viața mea și în ce direcție să merg, iar în acel moment am crezut că actoria îmi poate oferi ocazia ideală de a mă exprima. Apoi, de-a lungul timpului, mi-am dat seama că este limitativ să aștept diferitele audiții cu timpii morţi până la aflarea rezultatului, așa că am descoperit pasiunea pentru scris și regie, dar și pentru organizarea diverselor evenimente culturale cărora îmi dedic activitatea.

Cum aţi defini relația dintre artă și realitate? Ce vă motivează în orientarea spre o anumită activitate?

În primul rând, faptul că am început acest parcurs de foarte tânără și aceasta este profesia mea dintotdeauna, chiar dacă nu aș vrea să devină o limitare în anumite privințe. Mi-aș dori să cresc ca persoană, ca profesionist, și să pot împărtăși cu ceilalți experiența și pasiunea mea, astfel încât să poată învăța, pe cât posibil, din călătoria mea personală, de la o femeie italo-română care şi-a împărțit viața între cele două țări și culturi și variile proiecte aparent foarte diferite, dar care vă pot asigura că sunt perfect coerente cu felul meu de a fi, cu natura mea.