Debutul literar al coreografului Luca Tomao

Luca Tomao s-a născut la Formia în vara anului 1982. La vârsta de doisprezece ani a început să danseze și doi ani mai târziu s-a înscris la școala de arte. La douăzeci de ani s-a mutat la Roma pentru a-și finaliza pregătirea de dansator și a începe acea meserie cu care în anii următori a făcut înconjurul lumii. Timp de trei ani Luca s-a împărțit între scenă, coregrafie, predare și regie, lucrând adesea cu şi pentru copii.
Cărțile și lectura l-au însoțit întotdeauna pe parcursul călătoriei sale de formare şi maturizare în meseria sa, aşa cum reiese şi din primul său roman, Battiloro, il Fabbro di Gioie, publicat în aprilie 2022 de Ali Ribelli Edizioni.
Despre lumea copilăriei reprezentată în această carte şi despre relaţia autorului cu cărţile în general, în interviul realizat de Mariateresa Savastano şi tradus de Mara Chiriţescu.

Ești profesor de dans, coregraf, dansator, cât de mult influențează dansul pe scriitorul Luca Tomao?

În niciun fel, prin Battiloro am creat, fără să-mi dau seama, o lume fără dans; fiind un iubitor de filme, seriale TV și desene animate, precum și un cititor pasionat, cu siguranță toate acestea îmi influențează scrisul, totuși un cititor a găsit și dansul în roman, atunci s-ar putea să fie pe acolo pe undeva.
Fac dans de douăzeci și opt de ani, deci face parte din mine. Probabil nici nu observ, e foarte frumos să dai spaţiu ochiului extern al cititorului.

Apropo de seriale și desene animate, cât de mult le asociezi cu romanul tău?

Unele dintre scenele pe care le-am scris, le-am imaginat apoi în atmosferele filmelor lui Hayao Miyazaki. La Secchia, petrecerea vinului nou, și câteva momente de acțiune pe care nu vreau să le anticipez pentru cei care nu au citit încă cartea; toate sunt sugestii pe care le-aș vedea foarte bine reprezentate într-una dintre animațiile Studio Ghibli; chiar și Freaks out, un film pe care l-am văzut recent, mi-a amintit de un episod important al romanului meu într-una dintre scenele finale.

Ce fel de cititor ești? Ce relație ai cu cărțile?

Sunt un cititor care citeşte de toate, dar, bineînţeles, genul meu preferat este fantasy, la fel și Manga.
Prefer să citesc pe suport de hârtie pentru că citirea digitală mă obosește, iar acum citesc Raishad, o lucrare pe suport digital a lui Ophian_worlds, pe platforma Wattpad. Acest autor m-a frapat prin scriitura sa captivantă, aceeași cu care a făcut o recenzie și pentru Battiloro.

Din paginile cărții tale reiese o mare atenție pentru lumea copilăriei. Lucrezi cu copiii, ai putea să ne povestești despre relația ta cu ei?

Lucrez cu copiii în diferite moduri, mă ocup de Teatrul pentru Copii, predau, de asemenea, jocuri de dans și cursuri de pregătire pentru balet. Atunci când lucrezi cu copii din diferite părți ale lumii, nu cuvântul te susține, devii un observator pasionat. Acesta este un stimulent al empatiei, trupurile și fețele lor spun mult mai mult decât multe cuvinte; este, într-un fel, ca și cum ai fi surd și trebuie să-ți amplifici celelalte simțuri. Îmi imaginez că experiența mea ca interpret și ca profesor s-a contopit în Battiloro.
Înainte de Covid19 plănuiam să adopt un copil și am fost ghidat de un avocat de familie pentru a întreba ce opțiuni aș putea avea, dar din păcate șansele mele în Italia sunt aproape nule.

Cum s-a născut romanul tău?

Romanul meu provine dintr-un vis ciudat pe care l-am avut într-o noapte, pe care l-am transcris imediat. Am visat că mama îmi vorbește despre Fabbri di Gioie și despre ce au fost, dar nu am visat-o așa cum este astăzi, ci așa cum era ea în amintirile mele pe când aveam zece sau doisprezece ani. În perioada de carantină din 2020, am terminat prima schiță și visul a devenit începutul cărții.

De ce ar trebui oamenii să citească Battiloro?

Bănuiesc că, dacă nu mi-aș fi citit romanul, l-aș fi citit pentru că este o poveste care mă pune într-o lume în care cred, este credibilă, cu oameni pe care îi pot considera reali, arătându-mi cât de extraordinar poate fi obișnuitul vieții. Elio este un copil ca toţi copiii, nu este nici bogat, nici sărac, nu are nimic deosebit, dar aventurile și alegerile sale îl fac să fie unic.

Romanul tău a fost numit feminist de unii cititori, poate sta sub semnul acestei definiţii?

Un cititor și o cititoare mi-au atras atenția că Battiloro are o puternică identitate feministă, dar nu o observasem, iar ceea ce m-a frapat a fost că am făcut-o inconștient și mi-a plăcut foarte mult, pentru că am luat-o ca pe un semnal a ce fel de om sunt, un feminist. Deși cartea mea este plasată într-o societate patriarhală, femeile sunt cele care reglementează tot ce se întâmplă, indiferent de rolul care le-a fost atribuit.

Va exista o continuare?

Da, voi lucra la ea în timpul meu liber, sperând să o termin până în primăvara anului 2024.