„Riviviscenze di lacerti”. Pictura lui Marco Paladini la Timişoara

În 14 noiembrie 2013 va fi inaugurată la Timişoara expoziţia „Riviviscenze di lacerti” de Marco Paladini, pictor italian originar din Genova, care de câţiva ani a ales să trăiască şi să-şi exprime arta în oraşul de pe Bega. Vă invităm să îl cunoaşteţi prin cuvintele şi picturile sale.
Desfăşurată sub egida Consulatului General al Italiei din Timişoara, expoziţia va fi găzduită în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Eugen Todoran” şi va rămâne deschisă până în 15 decembrie 2013.


Viaţa şi activitatea dumneavoastră sunt de ceva vreme legate de Timişoara. Ce v-a făcut să alegeţi acest oraş?


Pentru munca mea, contemplarea frumuseţii şi relativa ei fructificare sunt mereu motorul energetic al creativităţii mele. Din acest punct de vedere cred că sunt ca o femeie care rămâne însărcinată prin intermediul ochilor. În viaţa mea producţia artistică cea mai elocventă s-a verificat mereu atunci când alături de mine am avut garanţia unei femei care să îndeplinească rolul de «muză». În ziua în care mi-am dat seama că în Italia această realitate mi-ar fi tot mai prejudiciată din motive socio-economice şi etnice, am început să mă alătur unui prieten care de ceva timp frecventa România.

Care sunt principalele diferenţe de mentalitate pe care le-aţi întâlnit faţă de mediul din care proveniţi?


La această întrebare nu ar ajunge un tratat întreg pentru a răspunde tuturor interogaţiilor pe care şi le pune cineva venind să locuiască aici. În acest sens am căutat răspunsuri în eseuri scrise de autori ca Neagu Djuvara sau Lucian Boia şi în ceea ce am identificat ca fiind încă actual în producţia teatrală a lui I.L. Caragiale. Cred totuşi că latinitatea poporului român este mai mult produsul unei mitologizări alimentate de o voinţă pretextuală care are puţin de-a face cu realitatea. Cu siguranţă această condiţie dialectică poate să-i ajute pe italienii care locuiesc în România să profite de ocazie pentru a se înţelege mai bine pe ei înşişi în paralelismul dintre asemănările şi deosebirile faţă de poporul român.

Această experienţă a influenţat în vreun fel arta şi simbolurile dumneavoastră, cum este cel predominant al crucii?


Reprezentarea crucii pe care am făcut-o a fost rezultatul unei sinteze formale, destinaţia finală a unei călătorii in nuce. În Italia, unii dintre admiratorii mei nu au apreciat acest simbol, deoarece este prea impregnat de semnificaţie religioasă şi evocator al unei simbologii percepute ca funerare, chiar dacă crucile mele sunt cruci laice, care mi-au fost însă sugerate de contactul cu operele unor artişti români la care dimensiunea mistică şi liturgică sunt explicit declarate.

Care sunt întâlnirile artistice şi colaborările cele mai importante pe care le-aţi avut aici?


Prin intermediul unui prieten anticar am intrat în contact cu galeria 28 a lui Ovidiu şi Marie-Jeanne Bădescu, unde pentru prima oară am realizat cât de importantă este în România dimensiunea spirituală în artă. Prin ei am cunoscut artişti ca Silviu Oravitzan, Constantin Flondor şi tineri ca Sorin Scurtulescu şi mulţi alţii şi, acum câţiva ani, am făcut o expoziţie cu Sorin Nicodim la galeria Pigmalion.

Care sunt, după dumneavoastră, punctele tari ale Timişoarei, pe plan artistic, pentru candidatura la titlul de capitală europeană a culturii în 2021?


Poate că pentru a vorbi de puncte tari e necesar să ne gândim la aşezarea geografică a acestui oraş într-o vreme în care centrele de greutate ale culturii globale se îndepărtează tot mai mult de locurile de origine: ar putea fi o modalitate pentru a dezvolta acea vocaţie de poartă a Orientului pentru schimburile economice şi culturale care au rădăcini istorice binecunoscute.

Care sunt, în schimb, aspectele care ar trebui modificate sau consolidate?

Ceea ce ar trebui schimbat ar fi poate acea atitudine de „supunere” la dictatele consumiste ale Occidentului, care nu mai sunt sustenabile pentru că au creat deja daune de care însuşi Occidentul vrea să scape. Ceea ce ar trebui consolidat, în opinia mea, este acea dimensiune arhaică reprezentând secretul fascinaţiei profunde ale acestei realităţi antropologice şi naturaliste.

În jurul cărei temei se desfăşoară noua dumneavoastră expoziţie de la Timişoara?


Cu titlul Riviviscenze di lacerti / Redeşteptări de fragmente s-a dorit stigmatizarea unui parcurs existenţial de-al meu, un complicat iter profesional şi uman care a dus la constituirea, prin fragmente ale propriilor mele stileme din anii trecuţi, de noi compoziţii asamblate în colaje.



   


 



Interviu realizat de Afrodita Carmen Cionchin
Traducere din italiană de Georgiana Ţăranu
(nr. 11, noiembrie 2013, anul III)