Dialog cu Mariagloria Fontana, coordonatoarea Premiului „Le Città delle Donne”

Mariagloria Fontana este directoarea revistei online pentru femei www.lecittadelledonne.it, precum și coordonatoarea Premiului „Le Città delle Donne” (Orașele Femeilor), care a revenit în 2022, pentru al doilea an consecutiv, oferind distincții unor personalități feminine contemporane, pentru rolul important jucat de acestea pe plan cultural și social. Femeile premiate au fost: scriitoarea Dacia Maraini; Giovanna Melandri, fost Ministru al Culturii și Președinte al Fundației Maxxi; Simona Cives, referent la Casa delle Traduzioni (Casa Traducerilor) din Roma, director al Casa delle Letterature (Casa Literaturilor) și curator al Festivalului Internațional de la Roma – Letterature (Literaturi); Clelia Piperno, coordonatoare a Proiectului Talmud și profesoară de drept internațional; Serena Bortone, prezentatoare și jurnalistă la Rai Uno; Carola Carulli, jurnalistă la Tg2 și scriitoare; jurnalista și scriitoarea Annalena Benini; scriitoarea Marilù Oliva; regizoarea și scriitoarea Elisa Fuksas; poeta Maria Sole Sanasi d’Arpe.
Revista „Le Città delle Donne” are ca trăsătură specifică ilustrarea viziunii femeilor asupra culturii, asupra obiceiurilor și societății, prin prezența unor nume importante precum Nadia Terranova, Viola Di Grado, Marilù Oliva, Aurelio Picca, Luca Ricci, Elisa Fuksas, Veronica Tomassini, Ilaria Palomba, Aisha Cerami, Valentina Della Seta, Anna Giurickovic Dato.

Dumneavoastră coordonați Premiul „Le Città delle Donne”. Dacia Maraini, Giovanna Melandri și Serena Bortone se află printre cele zece personalități feminine premiate. Ei bine, care sunt ingredientele specifice limbajului dumneavoastră, ale codului comunicativ la „feminin”?

Solidaritatea față de femei, recunoașterea talentului altora și punerea în valoare a acestuia, dar și studiul, formarea, profesionalismul, curiozitatea, aprofundarea și ascultarea.

Femeile, atât ca autoare, cât și ca beneficiare, sunt interpretele principale ale culturii italiene: în Italia sunt în primul rând femeile cele care citesc cărți și iau parte la activitățile culturale. Cu toate acestea, contribuția lor documentată rămâne, încă, destul de puțin vizibilă. Care sunt, în opinia dumneavoastră, motivele pentru care este atât de greu să ne sustragem invizibilităţii?

Trăim încă din moștenirea unei societăți patriarhale. Ajunge să ne gândim la faptul că, așa cum mi-a povestit Lilli Gruber, testele pentru siguranța rutieră în mașină, așa-numitele crash test, sunt realizate cu manechine ce au corpuri masculine de talie medie, deși femeile au cu 47% mai multe șanse să fie grav rănite într-un accident auto (pentru a menționa doar un fapt). Abia în noiembrie anul trecut, o companie suedeză a efectuat teste pentru siguranța rutieră utilizând un manechin cu corp feminin, dar companiile automobilistice nu sunt obligate să le folosească până la intrarea în vigoare a unor noi legi. Aceasta este societatea în care trăim.

Coordonați, de asemenea, revista online pentru femei www.lecittadelledonne.it. Care sunt obiectivele sociale, civile și politice pe care v-ați propus să le atingeți în momentul în care ați conceput această revistă și care sunt cele pe care le-ați atins deja?

Obiectivele mele nu erau sociale, civile și politice; consider că femeile nu sunt o categorie care are nevoie de protecție. Obiectivul meu era acela de a face ca lecittadelledonne.it să devină un punct de referință informal pentru cultură, fără a se transforma în ceva academic. „Muzele” mele variază de la Simone De Beauvoir la Nora Ephron, de la Joni Mitchell la Marguerite Duras, de la Marguerite Yourcenar la Edna O’Brien, de la Courtney Love la Carla Lonzi, de la Antonia Pozzi la Anna Magnani, de la Kae Tempest la Annie Ernaux, de la Marie Colvin la Eva Green, de la Virginia Woolf la Katherine Mansfield, de la Dorothy Parker la Amy Sherman Palladino, de la Clarice Lispector la Cristina Campo. Aș vrea să obișnuiesc publicul cu lecturi de calitate, să descopere lumea literaturii și nu numai, și să se redescopere prin intermediul acelor lecturi. Am reușit? Nu știu, poate că este prea devreme, revista este încă „tânără”.

Rachel Carson, femeia care a învins multinaționalele DDT, Wangari Maathai, care a câștigat premiul Nobel, neistovita Jane Fonda, Alexandria Ocasio-Cortez și Greta Thunberg, reunite într-o alianță intergenerațională. Femeile au reușit să doboare cu o orgolioasă determinare îngrădirile conceptuale în care au trăit pentru mult timp. Care este specificul impactului lor?

Având în vedere că nu sunt nici sociolog, nici istoric, ci jurnalistă și scriitoare, consider că fiecare dintre ele a schimbat, cu siguranță, cursul societății în care a trăit și a avut o reverberație asupra existenței noastre, modificând percepția pe care o aveam și o avem asupra lumii.

Scriitura contemporană prezintă literate luminate, adevărate pioniere în privința inovației și a respectului pentru tradiție. Care este statusul actual al literaturii create de femei?

Aceasta este o întrebare care ar merita ca răspuns o întreagă carte de eseuri, dar încerc să menționez autoarea care, în opinia mea, nu a fost doar protagonista anului care abia a trecut (Annie Ernaux, câștigătoarea Premiului Nobel pentru Literatură), ci este, de asemenea, paradigma maximă, punctul culminant spre care se îndreaptă literatura contemporană, și nu doar cea feminină. Scriitoarea franceză întruchipează cea mai înaltă recunoaștere internațională și socială printr-o literatură valoroasă, care a schimbat cursul scriiturii. O scriitură care, pornind de la un „eu”, cel al lui Ernaux, s-a transformat, datorită talentului său, într-un „noi” colectiv. Aceasta este puterea adevăratei literaturi.

Începând cu anii 1960, corpul femeilor devine interpretul dezbaterilor politice, mișcarea feministă explorează paradigmele și rolurile stereotipate ale femeilor, în timp ce acțiunea colectivelor îmbogățește reflecţia asupra diferenței de gen. Ce semnificație dobândește, astăzi, termenul „feminism”?

Feminismul este istoria noastră, memoria noastră. Nu am putea fi cine suntem dacă nu ar fi existat, în decursul deceniilor, diferitele etape ale feminismului. Acesta din urmă este mai viu ca oricând, atât în Europa, cât și în Statele Unite. Feministele duc lupte din ce în ce mai relevante pentru egalitatea de gen, dar nu numai. Spre exemplu, în Statele Unite ale Americii este în desfășurare un al treilea val debordant al feminismului, care, prin intermediul scriitoarelor, al intelectualelor și al cadrelor universitare, ridică întrebări problematice, poate chiar mai mult decât feminismul anilor șaptezeci, în special în legătură cu sexualitatea și implicațiile sale. Al treilea val din SUA, sau chiar al patrulea, după unii, cel actual, este caracterizat de o cunoaștere mai semnificativă a politicii intersecționale (sexualitate, gen, rasă etc.) în ceea ce privește gândirea feministă. Asta înseamnă că încearcă să înfrunte transfobia și homofobia unor mișcări feministe din trecut, care persistă uneori și astăzi.

Despre sensul mai profund al scrisului și al lecturii continuăm să ne interogăm în cele mai diverse moduri, precum în povestea surprinzătoare despre un jder șchiop care învață să citească, relatată în romanul lui Bernardo Zannoni, câștigătorul Premiului Campiello 2022. Care ar putea fi rolul și funcția scrisului în contextul istoric pe care îl trăim?