Dante, atunci și acum. Dialog despre grafica artistei Marina Socol

Pentru multe generații, Dante Alighieri a fost și este o piatră de temelie a literaturii, artei și filozofiei. Viziunea sa asupra lumii, asupra vieții, asupra morții, construită în jurul numărului 3 ca număr sacru al Sfintei Treimi, a avut un impact atât de puternic încât i-a validat opera, Divina Comedie, până în prezent.
„M-am apropiat şi eu de el în diverse momente – mărturisește artista Marina Socol – și am dat expresie grafică Infernului, partea cea mai interesantă a operei sale, deoarece este cea mai apropiată de experiența umană. La acea vreme, era a 750-a aniversare a nașterii sale. 2021 ne prilejuieşte un alt moment important – comemorarea a 700 de ani de la moartea lui Dante, iar mesajul operei sale rămâne neschimbat: suferința umană ca rod amar al propriului orgoliu”.

Cum s-a născut acest proiect dedicat lui Dante?

Este surprinzător, dar mi-a fost comandat! Nu m-aș fi așteptat niciodată să reprezint Divina Comedie. Infernul, însă, era legat de tema mea principală: singurătatea suferinței umane.

Care a fost, aşadar, motivul pentru care l-aţi ales?

Din două motive: unul comemorativ – atunci era aniversarea a 750 de ani de la nașterea poetului, iar al doilea era faptul că Infernul a aprins dintotdeauna imaginația tuturor!

Care a fost sursa de inspirație și ce tehnică aţi folosit?

Cu puțin timp înainte de a începe lucrarea,  văzusem o expoziție a marelui pictor Marcel Chirnoagă pe tema Infernului și mă minunasem de complexitatea, precizia și imaginația faimosului gravor. Stilul mi se părea de neatins, până când am realizat ca era suficient ca desenele mele lineare să sugereze suferința prin intermediul poziției corpului, intensificată prin distanţa între diferitele figuri, ca semn al singurătăţii. Este vorba despre o pânză de 1.10x2.00 cm, în tuș, care conține 22 de reprezentări de corpuri contorsionate cu dimensiuni crescătoare de sus în jos și profilul meditativ al lui Dante care le privește. Titlul douăzecișidouǎ de infernuri dantești, cu litere mici, sugerează cât de nesemnificativ este individul în această condiție și este circumscris literei grecești omega ca reprezentare a sfârșitului etern sau, cum spune Dante, „Lăsați orice speranța voi cei ce intrați!”

În ce măsură opera lui Dante poate fi considerată încă actuală și, după lunga dumneavoastră  experiență la catedră și ca italienistă, ce pot învăța tinerii din studiul marelui poet?

Ca viziune arhitectonică și complexitate, opera sa rămâne mereu un punct de referință, iar conținutul său poate deveni model în a-i învață pe tineri, în cheie universală, concepte fundamentale precum precaritatea existenței, limita condiției umane, duplicitatea naturii umane, acceptarea celorlalţi ca semeni ai noştri, reflecția asupra propriile alegeri înainte de a le pune în practică tocmai pentru a evita suferința consecințelor, ca să menţionăm aici doar câteva idei.

Ce altă operă ați ilustra dacă vi s-ar da posibilitatea?