Nadia Terranova: „Scrisul este cea mai puternică armă pentru a exprima o libertate absolută”

În seria de „Dialoguri între scriitori italieni şi români” organizată de Ambasada Italiei și Institutul Italian de Cultură din București, în 18 ianuarie 2022 s-a desfăşurat întâlnirea transmisă în live streaming dintre scriitoarea italiană Nadia Terranova, selecționată printre cei cinci finaliști ai Premiului Strega 2019, și scriitorul român Claudiu M. Florian, câștigător al Premiului European pentru Literatură în 2016.
Evenimentul, moderat de prof. Roberto Merlo de la Universitatea din Torino, cu traducerea lui Mauro Barindi, a avut ca punct de plecare cărțile Adio fantasme de Nadia Terranova, publicată în limba română de editura Polirom în 2020, în traducerea Ceraselei Barbone, și Vârstele jocului. Strada Cetății de Claudiu Florian, apărută în italiană la editura Voland în 2019 sub titlul L’età dei giochi. Un’infanzia in Transilvania, în traducerea lui Mauro Barindi. Dialogul foarte bogat şi stimulant a evidenţiat elementele de convergenţă ale celor două volume, care au în comun sensibilitatea cu care cei doi scriitori povestesc despre propriile copilării petrecute în două regiuni, Sicilia și Transilvania, care prin istoria, obiceiurile și tradițiile lor sunt unice în țările din care fac parte.
Despre legătura interioară cu locul de origine şi felul în care această relaţie a fost influenţată de transpunerea în literatură, ca şi despre alte aspecte de interes ale scriiturii sale, în interviul cu Nadia Terranova realizat de Afrodita Cionchin.


Care sunt aspectele care v-au frapat cel mai mult în dialogul cu Claudiu M. Florian?

Observațiile noastre au fost foarte asemănătoare, demonstrând cum cultura noastră literară este şi ea foarte apropiată. Acest lucru m-a frapat, chiar dacă într-un fel mă așteptam la acest lucru.


Literatura română este tradusă constant în Italia. În ce măsură credeţi că este astăzi cunoscută?

Mircea Cărtărescu este cu siguranță cel mai cunoscut nume și datorită lui se poate deschide o perspectivă de popularitate și pentru alții.


Messina este un loc recurent în proza dumneavoastră. Care este legătura interioară cu locul de origine și cum a fost ea influențată de această transpunere în literatură?

Messina este mereu cu mine, în memoria mea prezentă, trecută și viitoare. Mă inspiră întotdeauna locul în care m-am născut. Nu întâmplător, următorul meu roman, care urmează să apară în februarie 2022, va fi ambientat la Messina. În altă epocă, dar tot acolo.


Pentru a continua să vorbim despre sicilianitate, de care scriitor/scriitoare din acest spațiu vă simțiţi cel mai aproape?

Mă simt legată de mai mulți scriitori sicilieni, atât dintre cei mai cunoscuți cât și mai puțin cunoscuți, precum Maria Messina, Leonardo Sciascia, Gesualdo Bufalino, dar și dintre scriitorii zilelor noastre, precum Maria Attanasio.


De la Messina ajungeţi la Roma, inclusiv ca locuri ale scriituri. Cum vă raportaţi la Orașul Etern, între istoria personală și cea a femeilor din cartea Come una storia d’amore?

Astăzi locuiesc la Roma și fetița mea se va naște la Roma. Acest oraș reprezintă prezentul meu și viaţa adultă. Sunt foarte atașată de cartierul în care am ales să „prind rădăcini”, şi anume Pigneto, dar iubesc întreaga Romă, cu toate calităţile şi defectele ei.


Ați vorbit și despre ideea de „identitate mobilă”. Ce înseamnă pentru dumneavoastră?

Identitatea mobilă îți permite ca în acest moment să fii ceva ce mâine alegi să nu mai fii. Pentru mine, reprezintă expresia maximă a libertății, atât literară, cât și culturală.


Ce rol joacă autobiografia în ficțiunea dumneavoastră?

A scrie despre sine găsind cheia cea mai potrivită reprezintă scrierea perfectă, combinația ideală între ceea ce știi și ceea ce explorezi.


Cum consideraţi că este văzută astăzi literatura scrisă de femei în Italia?

Pentru femei rămâne cu siguranță o problemă de recunoaștere legată, spre exemplu, de premii. Femeile scriu romane de o valoare incontestabilă și adesea de avangardă, în ultimii ani m-am concentrat foarte mult pe literatura scrisă de femei atât în ​​Italia, cât și în străinătate și ar fi greșit să o „relegăm” într-un spaţiu exclusiv „feminin”, pentru că este realmente foarte compozită și variată.


Care credeţi că ar putea fi rolul cel mai important al scriiturii în momentul istoric pe care-l trăim?

Scrisul este cea mai puternică armă pe care o avem la dispoziție pentru a exprima, cel puţin pe hârtie, o libertate absolută.








Interviu realizat de Afrodita Carmen Cionchin
(nr. 2, februarie 2022, anul XII)