Saverio Pastor, despre antica artă venețiană a maestrului Remèr

Veneția are nu doar o lagună toată a sa și un labirint de rii și rieli care se varsă în cele patru mari canale, ci și un mod propriu de canotaj. Se numește voga alla veneziana sau voga cu gondola și, așa cum explică Dicționarul Treccani, acest fel de a vâsli „este realizat în general de un singur marinar care stă în picioare aproape de pupa, cu fața orientată spre înainte și folosește o singură vâslă, sprijinită într-un suport numit fòrcola (plasat, în acest caz, în dreapta bărcii), nu numai pentru a deplasa barca înainte, ci și pentru a o conduce, utilizând cârma vâslei: acesta este canotajul caracteristic tuturor îmbarcațiunilor din Laguna Venetă, în special gondolelor, utile mai cu seamă pentru deplasarea pe canalele înguste ale Veneției”. Se circulă cu viteză redusă pe căile navigabile înguste și a merge în gondolă, care poate găzdui până la șase persoane, plus gondolierul, este o modalitate ideală de a vizita pe apă orașul lagunar. Mai multe meșteșuguri antice contribuie la construcția gondolei. Dintre acestea, remèrul, adică meșterul și, în același timp, artizanul care sculptează vâslele și fòrcola. Profesie dificilă, bărbătească prin excelență, cândva transmisă din tată în fiu, care necesită măiestrie și deosebită atenție la detalii, deoarece fòrcola are un scop foarte precis, acela de a garanta, împreună cu vâsla, libertate de mișcare gondolierului.

„El Fèlze – un nume care se referă la cabina mobilă situată pe vremuri în centrul gondolei, adăpost pentru pasageri iarna, noaptea sau în caz de ploaie și vânt – este asociația artizanilor care contribuie la realizarea ʽsistemului gondolă’. De fapt, gondola nu este doar carena neagră și asimetrică, rezultatul muncii squerariòlului, adică a constructorului bărcii, ci este, de asemenea, vâsla, fòrcola, caii ornamentali din alamă, fierul de proră, pernele, friza sculptată și aurită, accesoriile pentru pasageri, pălăria și costumul gondolierului... Toate aceste fac să mergi tihnit, relaxat, sigur, deopotrivă singur și însoțit în gondelă, să cânți, să râzi, să te bucuri de soare, să te joci și să faci tot ce îți place.” Acesta este motto-ul pe care îl descoperim la intrarea pe situl web al Asociației al cărei președinte este Saverio Pastor.

Când s-a născut asociația El Fèlze?

În 2002 am fondat asociația alături de câțiva colegi, ca să vedem câți suntem, să ne prezentăm și să ne povestim. Din păcate suntem din ce în ce mai puțini; nu ne mai gândim la asta pentru că, după câțiva ani în care toate administrațiile locale ne-au considerat parteneri pentru multe proiecte și ne-au ajutat, astăzi avem multe alte probleme; între timp, am devenit destul de buni în a spune povești: organizăm conferințe și întâlniri cu grupuri de elevi și cetățeni. Dar acum nu o putem face, având în vedere situația de urgență covid.

Povestiți-ne despre profesia și arta Remèrului, meșterul care sculptează vâsle și fòrcole. Mai ales despre fòrcola venețiană, unică pentru fiecare tip de barcă și, în cazul gondolei, realizată pe măsura gondolierului.

Remèrul a fost întotdeauna constructorul vâslelor, esențiale pentru viața orașului și, prin urmare, corespunzătoare caracteristicilor diferitelor bărci utilizate pentru variile tipuri și locuri de muncă din oraș. În transportul maritim și în expedițiile militare remèr-ul făcea apoi și alte lucruri mai puțin importante: printre acestea fòrcolele. Au fost cândva plate, dar au evoluat (din secolul al XVII-lea), devenind astăzi adevărate sculpturi. Modelele diferă în funcție de locul vâslei din diferitele tipuri de bărci. Dimensiunile lor sunt definite de caracteristicile fizice și de vâslit ale gondolierului. Formele derivă din necesitățile dictate de manevrabilitate și de mișcările vâslei în jurul lor.

Care este rolul meșterilor membri ai Asociației El Fèlze în meritatul succes al Regatelor de la Veneția?

Din păcate, rolul nostru adesea nu este apreciat pe măsura importanței pe care o are: construim bărci și, de asemenea, forcole și vâsle; acestea sunt personalizate pentru toți participanţii la Regata veneţiană, concordând cu ei caracteristicilor fiecărei bărci.

Cele patru Ateliere Remèr din Veneția fac parte din echipa de artizani care restaurează „gondola Dogaressa, una din bărcile de paradă ale municipalității din Veneția: în cortegiul Regatei Istorice, împreună cu grupul de bissone și gondole de paradă, îl poartă pe cel care îl întruchipează pe Doge; este un exemplar unic, o ʽlimuzină’ specială pentru demnitarii în vizită oficială la Veneția”. În ce fază de restaurare se află?

Toate meseriile și aproape toate atelierele membre El Fèlze au contribuit la prima fază de restaurare a Dogaressei. Un squerariòl a înlocuit câteva bucăți din schelet, noi, cei 4 remèri, am realizat cele 4 fòrcole, cioplitorii au făcut unele piese sculptate și au restaurat altele, aurarii au acoperit fierul de la proră cu foiță de aur adevărată, prelucrată manual, ţesătoria Bevilacqua a furnizat un damasc din care tapițerii au cusut manual perne și alte accesorii.

Foto www.elfelze.it

Unii turişti cumpără fòrcole ca suveniruri și pentru a-și decora casele. Aceste sculpturi au dimensiuni și prețuri speciale și pot fi comandate online?

Sunt aceleași pe care le fac eu pentru cei care vâslesc, doar că sunt puse pe un piedestal și nu pe barcă. On-line se pot cumpăra în principal modele la scară mică: între 100 și 200 de euro costă cele cu dimensiuni cuprinse între 25 și 45 cm. Fòrcola la dimensiune reală (care poate fi comandată și prin e-mail) costă între 200 și 1700 de euro, în funcție de model, de la 45 la 100 cm.

Toți oaspeții care vizitează Veneția sunt uimiți că astăzi doar cinci Maeștri Remèr construiesc încă fórcole și vâsle. Atelierele, în schimb, sunt patru: Paolo Brandolisio pentru Successori Carli, Franco Furlanetto pentru atelierul care îi poartă numele, Piero Dri pentru Il Forcolaio Matto și dumneavoastră împreună cu Pietro Meneghini pentru Le Fòrcole. Care sunt proiectele pentru protecția meșteșugurilor şi a remèr-ului?

Sperăm să depășim criza covid în 2021. Apoi, convențiile UNESCO privind Patrimoniul cultural imaterial și Convenția de la Faro a Consiliului Europei privind Comunitățile Patrimoniale sperăm să atragă atenția asupra meseriilor noastre. Noua lege regională 34/18 privind meșteșugurile ar putea, de asemenea, să îmbunătățească situația (dacă este finanțată corespunzător, municipalitatea ar trebui să se asigure că orașul este repopulat și că cetățenii sunt readuși pe apă, dar acestea nu par a fi priorități).

La final, dar nu în cele din urmă: de ce ați ales să deveniți remèr și cine vă sunt maeștrii?

În copilărie, mergeam la ultimul remèr, Bepi Carli, să îi duc vâslele la reparat. Se plângea că nu are ucenici și că trebuia să lucreze cu un bătrân maestru ca și el: Gino Fossetta. L-am întrebat dacă vrea să vin eu, fără plată, mă interesa. Mi-a spus că sunt prea bătrân pentru a învăța (nu aveam încă 17 ani), cu atât mai mult cu cât eram ocupat cu școala și nu eram fiu de remèri. M-a salutat spunându-mi că puteam merge să mă uit, dacă vreau. Am mers zilnic, 8 ore pe zi; după o lună, mi-a dat să mătur atelierul și așa mi-am început ucenicia. Ani de zile mi-a spus că nu voi învăța niciodată; poate avea dreptate, deoarece după 45 de ani mai am încă multe de învățat. Inima mi-a rămas în acel atelier magic: era un atelier medieval, unde se făceau lucruri străvechi, se folosea un limbaj antic și se întâlneau oameni care păreau să vină din istorie. Celor doi maeștri, Bepi pentru fòrcole și Gino pentru vâsle, le datorez întreaga recunoștință.

Saverio Pastor şi ucenicul Pietro Meneghini

Saverio Pastor în atelier

Saverio Pastor, Le Fòrcole. Foto Maurizio Rossi

Piero Dri, Il Forcolaio Matto. Fotoi Maurizio Rossi

Paolo Brandolisio, Successori Carli. Foto Maurizio Rossi