„Cinema Orizonturi": Gala Premiilor Gopo la cea de a XIV-a ediţie

Inaugurăm rubrica „Cinema Orizonturi", îngrijită de Ioana Eliad, printr-o pagină specială dedicată celei de a XIV-a ediţii a Galei Premiilor Gopo, care a avut loc la Bucureşti în 29 iunie 2020. Dedicăm această primă ediție a rubricii noastre criticului și istoricului de film prof. Manuela Cernat.

„Omulețul" lui Gopo ne transmite „un semn de semen, pe înțelesul tuturor, prins în cea mai complicată aventură, aceea a păstrării unui surâs, fie și pe un colț de neant, într-o lume în care aproape nimic nu a fost conceput pentru acest miracol al feței”. (Radu Cosașu)

Invitatele noastre sunt două din membrele echipei organizatorice ale Galei Premiilor Gopo: Simona Rădoi, Head of Communications, și Anca Macoviciuc, Digital Strategist. Mulţumirile noastre lor şi preşedintelui Romanian Film Promotion care organizează Gala, domnul Tudor Giurgiu.


1. La 50 de ani de la câștigarea, la Festivalul Internațional de Film de la Cannes, a Palme d'Or pentru Cel mai bun scurtmetraj de către cineastul Ion Popescu-Gopo cu al său Scurtă istorie, Asociația pentru Promovarea Filmului Românesc a decis să înființeze un Festival de film care să îi poarte numele, Gala Premiile Gopo. Ce amintiri aveți de la prima sa ediție, în 2007?

Simona Rădoi: Pe vremea aceea eram jurnalistă, nu făceam încă parte din echipa Gopo și nu intuiam care sunt provocările echipei, căreia aveam să mă alătur abia în 2016. Dar îmi amintesc entuziasmul general, căci Premiile Gopo au apărut într-o perioadă în care Noul Val al cinematografiei românești tocmai se afirma la nivel internațional: A fost sau n-a fost? (în regia lui Corneliu Porumboiu), câștigătorul primului trofeu Gopo pentru Cel mai bun film, tocmai câștigase Caméra d'Or la Festivalul Internațional de Film de la Cannes, iar Lampa cu căciulă al lui Radu Jude, câștigătorul premiului Gopo pentru cel mai bun scurtmetraj, luase Premiul Juriului pentru Cel mai bun scurtmetraj la Festivalul Internațional Sundance. Aveam și noi, în sfârșit, un eveniment de prestigiu, comparabil, dar la o scară mai mică, cu Premiile Goya sau César. Acum, după ce am parcurs aproape toate materialele de arhivă ale Galei Premiilor Gopo, pot spune că evenimentul a evoluat enorm, odată cu industria autohtonă de film, cei 350 de profesioniști ai industriei cinematografice care alcătuiau juriul de votanți la prima ediție sunt azi peste 650, iar numărul filmelor eligibile sau nominalizate crește de la an la an, la fel ca și numărul categoriilor de premii. Anul acesta, spre exemplu, am avut o nouă categorie, Cel mai bun scurtmetraj documentar, și ne-am bucura nespus să putem avea în curând și o categorie dedicată animațiilor, dar pentru asta trebuie să existe și suficiente filme de gen.

Anca Macoviciuc: Prima ediție a Premiilor Gopo, care a avut loc la Palatul Bragadiru, a fost un carusel de emoții nu doar pentru organizatori, ci și pentru invitați, iar discursurile multora dintre ei au arătat asta din plin. Îmi amintesc temerile și ambițiile acelei ediții, entuziasmul invitaților, conversațiile cu mari actrițe cu care nici nu visasem până atunci că pot sta într-o cabină, curiozitatea jurnaliștilor și felul în care organizatorii – în special Oana Giurgiu și Ionuț Lazăr – reușeau să găsească soluții rapide la orice problemă ce le părea altora insurmontabilă.

2. Scurtă istorie, desenul animat al lui Ion Popescu-Gopo, durează 10 minute, ceea ce mi-a inspirat numărul întrebărilor din acest interviu. Ce influență a avut Gopo în școala românească de film? 

Simona Rădoi: 10 minute importante în istoria filmului românesc, primul film de animație autohton prezentat la Cannes și premiat cu un Palme d’Or în 1957, care concentrează povestea devenirii umanității, spusă cu umor, ritm și imaginație. Cred că anvergura tematică a animațiilor lui Gopo a influențat regia filmului de animație din întreaga lume, nu doar de la noi. Curiozitatea, ingeniozitatea și inovația lui Gopo au inspirat generații de creatori să caute noi sensuri și mijloace de expresie, să abordeze cu mai mare îndrăzneală teme și proiecte, să viseze.


3. Dintre toate filmele premiate până acum la Gala Premiilor Gopo, care sunt cele care v-au plăcut cel mai mult și de ce? 

Simona Rădoi: 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile (regia Cristian Mungiu), cel mai bun film de lungmetraj la Gopo 2008, pentru magistralul Ivanov, dar mai ales că m-a ajutat să înțeleg mai bine poveștile șușotite de femei prin bucătăriile comuniste ale copilăriei mele, dar și Chefu (regia Monica Lăzurean-Gorgan), cel mai bun scurtmetraj de ficțiune în 2013, pentru stârnirea acelorași amintiri, legate de bucătării. Îmi plac bucătăriile, reale sau metaforice, locul în care se coc discuțiile și planurile bune. 

Anca Macoviciuc: A fost sau n-a fost (Gopo 2007) e unul din filmele românești pe care le-aș putea revedea de nenumărate ori cu aceeași bucurie amestecată cu tristețe a primei întâlniri, poate și pentru că regăsesc în el autoironia colectivă a unui Acasă din trecutul meu. A fost o invitație în universul cinematografic în continuă căutare și expansiune al unui regizor căruia aș vrea să-i mulțumesc pentru toate filmele sale – Corneliu Porumboiu. Mi-au plăcut în egală măsură Sieranevada (regia Cristi Puiu, Gopo 2017) – un tur de forță scenaristic de neuitat, și Câini (regia Bogdan Mirică) – un thriller atipic, fin și agil. Documentarele care mi-au rămas cel mai aproape de suflet sunt Toto și surorile lui al lui Alexander Nanau (Gopo 2015) și Doar o răsuflare al Monicăi Lăzurean-Gorgan (Gopo 2017), pentru atenția dedicată personajelor, contextelor și problemelor lor, precum și pentru modalitatea în care au reușit să balanseze empatia și obiectivitatea oferind experiențe autentice și profund impresionante.

4. O anecdotă de la decernarea Premiilor Gopo din acest an?

Simona Rădoi: Anecdotele ajung rar spre deloc la mine, în timpul Galei fiind undeva în backstage pentru a mă asigura că absolut toți câștigătorii au celebra fotografie cu trofeul, și unde mă chinui de ani de zile să îl conving pe reprezentantul PwC România, compania care asigură mecanismul de vot, să îmi spună numele câștigătorilor cu măcar câteva minute înainte de a fi anunțați pe scenă, pentru live textul Galei, pe care îl fac colegele mele de la digital, bine ascunse în public.

Anca Macoviciuc: Speram să ajungă valul de spray anti-țânțari de pe scenă și spre locul meu, ba chiar m-am întins puțin în față, pentru că aveam mâinile ocupate cu telefoanele de pe care tastam numele câștigătorilor…

5. După nominalizarea concurenților de către Juriu, desemnarea câștigătorilor trofeelor Gopo se face prin intermediul unui mecanism de vot asigurat de firma de audit și consultanță PwC România. Cum funcționează procesul de selecție a filmelor nominalizate și sistemul de votare?

Simona Rădoi: Board-ul consultativ al Gopo, alcătuit din toți producătorii care au avut filme lansate în anul anterior, face propunerile pentru alcătuirea juriul Gopo, format din cinci critici de film și șase oameni din industrie, din diferite domenii – regie, producție, montaj, imagine, sunet etc. Ghidat de regulamentul Gopo și criteriile de eligibilitate, juriul propune și votează apoi nominalizările din filmele înscrise, după rezultatul acestei runde fiind finalizată lista din care cei peste 650 de profesioniști din industria cinematografică sunt invitaţi să-și voteze favoriții pentru desemnarea câştigătorilor trofeelor, prin intermediul mecanismului de vot asigurat de PwC România. Votul se încheie în noaptea de dinaintea Galei, iar noi aflăm câștigătorii la Gală, când se deschide plicul cu numele câștigătorului, pe scenă. Reprezentantul PwC este alături de noi în backstage, pe parcursul Galei, păzind bine valiza cu plicuri, în timp ce eu folosesc tehnici prietenești de persuasiune pentru a afla numele norocoșilor cu măcar câteva secunde înainte. Nu am reușit până acum. 

6. Trofeul, inspirat de „omulețul” lui Gopo, este creația sculptorului Adrian Ilfoveanu. Vă gândiți să îl acordați și unor filme străine?

Anca Macoviciuc: Există, din fericire, categoria destinată filmelor europene distribuite în cinematografele românești. Pentru co-producțiile minoritar românești (indiferent de limba vorbită în film) ar fi minunat, însă, să existe o nouă categorie, în măsura în care se vor îndeplini, desigur, toate criteriile pentru un astfel de demers care ar puncta eforturile producătorilor români și ar aminti publicului de titluri ce nu ajung tot timpul în cinematografele autohtone.

7. Din cauza pandemiei de coronavirus și a măsurilor de izolare socială impuse de aceasta, în 2020 Gala Premiilor Gopo a fost amânată cu câteva luni. A fost și prima ediție outdoor, toți oaspeții considerând-o un succes. Ce alte schimbări au fost necesare în organizarea galei?

Simona Rădoi: Cu siguranță a fost o ediție Gopo plină de provocări, aproape toate departamentele fiind nevoite să facă schimbări majore în modul de lucru, de la comunicare, producție și logistică, până la departamentul de guest. Cum Gala, programată inițial pentru luna martie, a fost amânată, a trebuit în primul rând să adaptăm strategia de comunicare, mutând focusul de pe filmele nominalizate la ediția curentă pe filmele nominalizate sau câștigătoare la edițiile anterioare care au putut fi văzute pe diverse platformele de streaming în această perioadă, sub îndemnul #SusțineFilmulRomânesc, pentru a aminti tuturor cât de  fragil este domeniului cultural, atât de afectat de pandemie. Dincolo de asta, în ceea ce privește evenimentul în sine, ne-am propus, și credem că am și reușit, să organizăm un eveniment la care toți participanții să se simtă în siguranță, chiar dacă a fost o premieră atât pentru noi, ca organizatori, cât și pentru invitați. 

8. 91 de filme românești au fost nominalizate în Gala Premiilor Gopo din acest an, dintre care 22 sunt filme de lungmetraj, 55 de filme sunt de scurtmetraj, iar 14 sunt filme documentare. Care este lista ta de must-see dintre acestea și de ce?

Simona Rădoi: Îmi plac foarte mult documentarele și mă bucur că anul acesta, la Gopo, au fost producții, atât de lungmetraj, cât și de scurtmetraj, care vorbesc despre identitatea și trecutul nostru, pe care cred că încă nu le cunoaștem cu adevărat și mi se pare grozav că, dincolo de istoria plictisitoare și fake din unele manuale, există și filme care vorbesc pe înțelesul tuturor. La Jurnalul familiei – escu (regia Șerban Georgescu), spre exemplu, m-am uitat de două ori, o dată cu colega mea, Anca, a doua oară cu mama mea, care practic și-a revăzut toată tinerețea în filmul ăsta, și m-am surprins emoționată în ambele dăți. La fel mi s-a întâmplat și cu Trofeul Tinereții (regia Răzvan Oprescu), care m-a umplut de dor de bunici și stațiuni balneare, sau El iubește ochii mei (regia Enxhi Rista), care mi-a amintit că oricât de diferiți am fi social, până la urmă, iubirea pentru cei dragi e la fel pentru toată lumea. 

9. Gala Premiilor Gopo are aceiași sponsori an de an sau este deschisă unor noi parteneriate?  

Simona Rădoi: Sponsorilor de tradiție li s-au adăugat noi parteneriate de-a lungul anilor și ne bucurăm când vedem că brandurile mari își îndreaptă atenția către industria cinematografică, care a contribuit major la poziționarea României pe harta culturală a lumii. Dincolo de asta, le mulțumim că au rămas alături de noi și la această ediție specială, pe care acum doar câteva luni ne-o închipuiam cu totul altfel. Așadar, suntem deschiși colaborărilor cu toți cei care doresc să susțină și să celebreze industria cinematografică românească. 
  

10. Ce întrebare v-ar plăcea să vi se mai pună despre Gala Premiilor Gopo și cum ați răspunde la ea? 

Anca Macoviciuc: - Când va avea loc Gala Premiilor Gopo într-un spațiu nou, dedicat premierelor cinematografice, poate chiar un cinema în aer liber? - Desigur, când va exista unul?!

Simona Rădoi: - Care este omul-cheie din echipa Gopo? - Toată echipa.