„Pentru o singură voce”. Versuri de Amedeo Anelli

Cu ocazia Zilei Mondiale a Poeziei, semnalăm colecţia de poezie italiană contemporană coordonată de Eliza Macadan la editurile Cosmoli din Bacău şi Eikon din Bucureşti, sub egifa cărora a apărut anul acesta un nou volum de versuri în ediţie bilingvă, cel al poetulu Amedeo Anelli, intitulat Pentru o singură voce / Per una sola voce.
Amedeo Anelli s-a născut în 1956 în S. Stefano Lodigiano și locuiește la Codogno. Se ocupă de poezie, filozofie și critică de artă. A publicat cataloage, cărți de artă și eseuri de critică literară, estetică și arte vizuale. Din 1991 este fondator şi conduce revista internațională de poezie și filosofie „Kamen”. Printre printre lui de poezie se numără Neve pensata (Mursia, 2017). A tradus în italiană o serie de poeți ruși. Poeziile sale au fost traduse în franceză, spaniolă, slovenă, suedeză, portugheză, engleză, germană, rusă și română. În România, pe lângă traducerile din reviste, sub semnătura Doinei Condrea Derer, i-au fost publicate cărțile Polifonii și Sinfonietta (Ed. Eikon).


Pentru o singură voce I

timpul mă căuta printre hârtii
dar de-a lungul liniei orizontului
cerul întunecat și-a revărsat ploaia
apa a crescut în pânza freatică
capilaritatea și-a urmat cursul
în pomi și fructele s-au copt

timpul m-a uitat amenințător
cu degetul în pagini desfăcea farmecele
am văzut la orizont un cer mare și roșu
și luciri mici

în liniștea nemișcată am văzut fructul
care se desprindea de pe ram
într-o pământeană acțiune

precum lemnul de la prova
despică apa, cu laba



Pentru o singură voce II

se întunecă dar
crește lumina interioară care nu se stinge niciodată
cu privirea fixă și mintea limpede
cu privirea fixă într-o singură privire
numai cu o privire pe cerul care
însemnează duplicitatea câtorva lumini
și nori îndepărtați
poate că mâine va ploua nave aeriene vor acosta
și vor pleca pe o urmă de vânt
se întunecă dar
simt respirația mea
respirația lui poate a cui
este în sufletul lui dumnezeu.



Pentru o singură voce III
(Harmonielehre)

Stai ca o statuie
mâini de marmură
fața de ceață
ca un idol păgân
în lumina serii
împotriva unui vânt de gheață
și obsesiv
în secțiunea aurie
brațul iese în afară
dintr-o altă poveste
a noastră vine din imperiul târziu



Pentru o singură voce IV
(Harmonielehre)

spirala logaritmică a iubirilor noastre
spira mirabilis se prăbușește într-un punct
pe care nu-l ajunge niciodată
e poate un avertisment al naturii
să pună o limită și să pună sub control mintea
care rătăcește într-un iad paradiziac
despre toate acestea
corpul cu blândețe
ne-a dat un avertisment definitiv.



Pentru o singură voce V
(Fugitive)

Ca într-o fotografie
timpul suspendă clipa
într-o fluctuație de timpi
amintiri, amintiri, iluzia
și încarnarea corpurilor
suprafața fotografiei
mișcă momentul formei
în respirația ta în respirația mea
reciprocitatea corpurilor
forma frumoasă în căldura
corpului tău ca o vrajă.



Pentru o singură voce VI
(Fugitive)

Dacă le împletești au forma mâinilor mele
dar în sine se potrivesc precum o mănușă într-o sursă de căldură
și aburul sobei și cratița cu apă
fumega în cameră într-un șuierat era
iarnă afară în ferestrele poleite de brumă
o coroană dantelată într-un soare galben
translucid și timpul fugea amețitor
și ne ducea dincolo de oglindă
fețele noastre la porțile tăcerii
în plinătatea momentelor de neatins
în plânsetul cuvintelor.

Traducere de Eliza Macadan
(nr. 3, martie 2024, anul XIV)