„Aminteşte-ţi să o uiţi”. Traduceri inedite din poezia lui Corrado Calabrò

Născut în 1935, la Reggio Calabria, într-o familie de intelectuali, Corrado Calabrò îşi ia strălucit licenţa în jurisprudenţă la numai 22 de ani, la Universitatea din Messina, chiar dacă – aşa cum a mărturisit repetat, ar fi dorit să se dedice studiului fizicii. De fapt, solida sa cultură şi în domeniul ştiinţelor exacte nu poate scăpa cititorilor atenţi, oricum amplu depăşită de pasiunea pentru materiile umanistice,  în sens larg, inclusiv pentru câteva limbi, cu deosebire romanice.
În simultaneitate cu cariera de magistrat şi de om de stat, Corrado Calabrò se dedică literaturii cu o accentuată preponderenţă pentru poezie. Celor 17 volume de lirică, până acum publicate, li se adaugă mai multe cărţi tălmăcite în limbi străine.
Numeroase premiile câştigate, multe juriile de poezie din care a făcut parte.
Unicul roman publicat, Aminteşte-ţi să o uiţi, finalist la Premiul Strega, a fost cel mai citit roman în 1999, când iese şi prima sa traducere, în română, la Timişoara. Ediţia princeps, publicată de editura romană Newton&Compton, are datată reeditarea în 2006, la editura Rubbettino, an în care regizorul Renzo Martinelli realizează trepidantul film Negustorul de pietre, foarte liber inspirat din frământata întâmplare amoroasă a lui Alceo Rondìni şi a fascinantei şi nestatornicei bălaie Leda.
Foarte bogată este tematica abordată, însă recurenţa mării şi a dragostei este tulburătoare.
Zeci de studii, articole, recenzii, interviuri despre operele sale au apărut în patrie şi în afara graniţelor. De neuitat, numeroasele spectacole cărora versurile lui Calabrò le-a fost coloană portantă şi cele şapte CD-uri realizate cu Achille Millo, Riccardo Cucciolla, Giancarlo Giannini, Walter Maestosi, Paola Pitagora, Alberto Rossatti, Daniela Barra.
În 1997, respectiv în anul 2000, lui Corrado Calabrò i-a fost conferit titlul de Doctor Honoris Causa la Universitatea Mechnikov din Odessa şi la Universitatea de Vest din Timişoara, unde prezenţa sa a fost mereu un foarte urmărit eveniment.




Natură rece

Te-ai ivit în cale-mi
ca un nor friguros
ce-ntr-o clipă e mare cât cerul.

(1976)

 

Derivă

Cum apa curge în fluvii
şi cum sângele prin vene
se prelinge şi se-nnoieşte necurmat

aşa în mine a ta prezenţă
îmi scapă şi mă inundă simultan.

Sunt ca o barcă dezbărată de vela
ce în van largul mării râvneşte
în timp ce curentul o fură:

orice imbold şi curaj mă părăseşte
şi la tine mă duce deriva.

(1976)

 

Legături*

Nu mă deteşti pe mine
ci laţul acesta dulce şi tenace atât.

Nu pe tine – poate – eu te iubesc
ci laţul acesta subţire şi tenace
strangulându-ne dimpreună, cu ochii deschişi.

(1984)      
______________
* În franceză, în original.

 

Nu caut puncte de sprijin

Au plecat păsările migratoare
pe linii tangente.
Cu ele o prepeliţă orbită
a fugit printr-un orificiu al coliviei.

M-aş învrednici să migrez şi mai departe
urmând tulburi semne.
Nu caut puncte de sprijin:
daţi-mi o linie de fugă
şi voi ţâşni din lume.

(1991)

 

Aminteşte-ţi să o uiţi

Nu-ţi voi dărui un castel
Şi nici măcar un apartament* în Manhattan.

Nu-ţi voi dărui un inel
Cu-al său ochi de diamant trufaş.

Îţi voi oferi un evantai având scris:
„te iubesc pentru a te uita,
ca să te iubesc te uit”*.
(2000)
____________

* În limba engleză, în original.
** Omagiu lui Antonio Machado.



Cum zice Veda

„Cum merge?”
„Eh, de ceva ani timpul e-mpărţit în zile”.

„Nu, de fapt, de tine-ntrebam”.

„De mine? La fel în fond:
de pe-o zi pe alta ca anotimpul”.

„Şi… cu  Meg e totul bine?”

„Ştii ce zice Rig-Veda?
Frumuseţea suspendă orice judecată;     
şi dragostea nu ştie să numere zilele… ”

(2001)



O piatră în apă

Eh, adevărul… crezi tu?

După mine
adevărul se hârjoneşte cu un pisic
precum o minge mică
plutind într-o carafă cu apă.

Vrei să încerci? Vezi pietricica asta rotundă?
Arunc-o aşa, spre comparaţie.

Iată, adevărul
este ca o piatră în apă.

Poţi să-i urmăreşti cercurile la suprafaţă
dar dacă o urmezi cu privirea la fund
nu se distinge între alte pietricele.

(2002)


Prezentare şi traducere de Viorica Bălteanu
(nr. 4, aprilie 2012, anul II)