Poezii din viaţa de zi cu zi: de la Leopardi la Edoardo Sanguineti

Publicăm, în traducerea semnată de Anca-Domnica Ilea, un florilegiu de poezie italiană sub titlul Poezii din viaţa de zi cu zi / Poesia di tutti i giorni. De la Giacomo Leopardi (1798-1837) la Edoardo Sanguineti (1930-2010), selecţia noastră trece prin versurile lui Luciano Folgore (1888-1966), Corrado Govoni (1884-1965) şi Piero Jahier (1884-1966).

Giacomo Leopardi (1798-1837)

Pacea după furtună

De-acum furtuna s-a potolit;
De păsări aud ciripit, și găina
În drum înturnată,
Grăind pe limba ei. Uite seninul
Lărgindu-se dinspre apus, la munte;
Câmpia își ia ceața de pe frunte,
Și limpede-n vale fluviul apare.
Tresaltă inimile toate,-n tot locul
Se iscă iarăși larma,
Munca de zi cu zi-și reia sorocul.
Meșterul vrând a căta la cerul reavăn,
Cu-unealta în mână, cântând,
Se-arată-n prag; de îndată
Iese și țărăncuța cu găleata după apă
De ploaie-mprospătată;
Iar de pe-o uliță pe-altă
Zarzavagiul știuta chemare
Și-o-nalță iar sus și tare.
Uite Soarele-napoindu-se, uite-l zâmbind
Peste dealuri și cătune. Se deschid balcoane,
Se deschid terasele, pridvoarele la case;
Iar de pe șleau se-aude-n depărtare
Clinchet de zurgălăi; și carul scârțâind
Al călătorului ce-n cale-ntârziase.
[…]



Luciano Folgore (1888-1966)

Case moderne

Case moderne din beton armat
unde prin pereți și dușumele
orice zgomot trece netulburat,
eu unul nu mă plâng de-atare rele.
Aș de-unde! Îs un tip nicidecum delicat,
încât sonoritatea voastră-n toate cele
pe mine mă satisface complet,
case moderne fără nici un secret.

Zău, să poți constata nu-i minunat:
„Acuma la parter șed toți la masă...
bebelușul de la cinci e dus în pat...
clinc! avocatul zăvorul și-l trasă...
portarul iar s-a pus pe strănutat...
‘și-face de cap burlacul de la șasă...
chiriașul dedesubt cojește-o prună...”
case moderne-unde toate răsună?

Dar unii tabără pe arhitect,
iar alții ocărăsc constructorul
deși n-au făcut-o nicidecum cu proiect!
Epoca noastră de zgomot duce dorul
și-ar fi o lipsă crasă de respect
a se construi în ea cu-amortizorul,
din cale-afară de tăcute-a vă face,
case moderne unde n-afli pace...



Corrado Govoni (1884-1965)
      
Amurg peste Pad

Ca o poamă coaptă asfințitul pică.
Dinspre podul călare pe fluviu zvon de corn se ridică.

Cu-un vuiet de cascadă învolburată
un tren despică golul pe calea ferată.

Zgomotele prin liniștea-stenograf
se voalează ca figurile la cinematograf.

Vântul exersează drept flautist.
Ceru-i schimbăcios aidoma unui transformist.

Apa ce tot curge curge spre mare
‘și boiește chipul cu liliachiuri crepusculare.

Într-însa, casele la mal văd oglindindu-li-se
imaginea cea iluzorie pare-mi-se.

Într-o barcă încărcată de crumpi,
pe când prin case-mbobocesc albe lămpi,

o femeie cu niște foale stricate
ațâță focul sub un hârb cum poate.



Piero Jahier (1884-1966)

Om îmbrăcat

O dată nu mi te-am văzut nepieptănat
nici cu noroi pe ghete
nici cu haina boțită
nici cu genunchi la nădragi
nici cu cravata deznodată
și cuget: ce sforțare la tine-acasă ca să
te feți în stradă, spilcuit, în fiece dimineață!
Ce osteneală-n plus ziua toată
la sculare și așezare
dar și la plimbare
ca să te păstrezi, întocmai, cum ești,
ca eu să pot spune
c-o dată nu mi te-am văzut nepieptănat
nici cu noroi pe ghete
nici cu haina boțită
nici cu cravata deznodată
nici cu genunchi la nădragi.



Edoardo Sanguineti (1930-2010)

Scartabello
43.

pe filistinu’ ce doarme-n mine l-am adormit, sper, o dată pentru totdeauna: (l-am drogat
cu ceai de somnoroasă,-n doze de cal):
ți-am pregătit aci astea două rânduri,
deci, chiar-nainte de culcare, și ți le las la bucătărie, pe mașina cu gaz (scuză-
mi graba, hârtia, sictirul, caligrafia), rugându-te ca, mâine dimineață, atâta doar
(sună-mă, negreșit, pe la 7 și-un ¼, ca de-obicei), dacă-mi faci cafeaua, de cum
te scoli, să nu-l deștepți:
(chiar de sforăie-n draci, porcu’ de el): (și mersi):

Traducere de Anca-Domnica Ilea
(nr. 5, mai 2018, anul VIII)