„Matca veşniciei”. Versuri de Francesco Baldassi

Francesco Baldassi locuieşte la Roma unde s-a născut în 1938. A fost învăţător şi şi-a făcut studiile sub îndrumarea unor profesori-călugări capucini din împrejurimile Romei până la vârsta de 24 de ani. Este licenţiat în pedagogie. Din 1969 a participat la mişcări culturale din Capitală. A împărtăşit poziţii ideologice culturale şi pedagogice de stânga până la finele anilor nouăzeci când, aparent pe neaşteptate, a revenit la credinţă. Între 1969 şi 2008 a publicat 11 culegeri poetice, dintre care semnalăm, Ceneri del cortile, Identificazioni e Ossessioni, Prova generale, Stupore, Amore coniugale, Lieve il vento, L’involucro del nulla. Textele poetice de mai jos fac parte din cel mai recent volum, Divagazioni sulla libertà, Edizioni Tabula fati, Chieti, 2012, 88 p, presentazione di Geo Vasile.
Libertatea ca dar divin este motto-ul şi nevoia cea mai profundă a sufletului poetului italian; a fi liber pentru Baldassi înseamnă, ca şi pentru dominicanul Tommaso Campanella, a te simţi liber chiar şi în cea mai înfiorătoare celulă a Inchiziţiei, a supravieţui pentru a concepe, în înţelesul de a crea, pentru a fiinţa. Acelaşi motto al cărţii oferă încă o cheie de lectură, altfel spus, pecetea religioasă recurentă în precedentele volume ce marchează ideaţia versurilor. Iubire şi moarte, peisaj şi profeţie, chipuri şi comportamente, rugăciune şi mâhnire, singurătate şi speranţă de mântuire, totul concentrat în intense nuclee semantice armonizate după o tehnică specială, cea de a şti să institui o realitate analoagă visului şi uluirii. 

Substanţa timpului...

Substanţa timpului
dezleagă anotimpurile.

Iar mintea
ce zăboveşte în discernere,
în această senzaţie de nesiguranţă,

zideşte percepţia veşniciei.

*
Rostul lucrurilor şi fiinţarea
întârzie în zările îngândurate
în profunzimea propriei conştiinţe

ce întâmpină pipăind-o întreaga
vulnerabilitate a înaintării noastre
la întâlnirea cu infinitul.

*
Azi
nu pot să nu vorbesc
de recompensa dobândită
în străvechea patimă
a necontenitei adoraţii a lui Cristos.



Matca veşniciei

Matcă a veşniciei
este timpul prezentului
ce-şi imprimă foşnetul

în clipa ce pecetluieşte
întreaga subtila
pătimire a trăitorilor sub
aşternutul silenţios al stelelor.

*
Dar soarele există
şi rumorile bucuriei
vibrând în sânul creaţiei.

Iar clipa care trece
scrijeleşte durata
patimii înnăscute în îmbrăţişări

ce picură din ochii
uluirii atente
a vieţii.



Din lucrurile...

Din lucrurile omului
se desprinde senzaţia
de a percepe cursul norilor

în jurul itinerarului
melancoliei.

*
Această a destinului nefericire
are nevoie de atotprezenţa privirii
în neclintirea
vântului.

În cel mai făţiş chip inima şi, aiurea,
reprezentaţia jubilării

se frânge în iuţeala
scandării ce-ocârmuieşte timpul.

*
Dar dacă din natura privirilor tale
vei micşora atracţia
cometelor

într-o zi oarecare
va distinge, luna fiind de faţă,
fericirea ta.



Perfecta simfonie

Puterea-nemblânzită a omului
se regăseşte înlăuntrul libertăţii inimii.

*
Necontenita răvăşire-a minţii
îşi regăseşte tihna
în seninătatea

ce zboară împrejurul centrului
fiinţării.

*
Iar ecoul răsfrânge din stele sunetul
şi unda-l duce laolaltă cu strigătul enorm
în profunzime, prin ceremonialul
vocii sale

ce povesteşte bunătatea gestului ivit
din perfecta simfonie - a Universului,
creat prin Iubire.



El, suveranul

Peste nemărginirea stearpă a solului
sub tumora vulcanilor aprinşi
şi-ostatec al nemântuitei nelinişti

de-a fărâmiţa clipa
posibilităţilor:

omul s-a confruntat cu
apartenenţa lui la lucrarea timpului

şi cu dăinuirea absurdă
a puterilor sale
ostatec al limitelor urzite
de-ntreaga cutezanţă a libertăţii  lui.

*
Navigarea-i înlăuntrul fiinţei
s-a izbit de propria-i dramă
sub zodia morţii.

Iar în universala
explozie multiplă de viaţă

el, suveranul,
arbitrul vădit
al împărăţiei sale pământeşti

şi-a cultivat aparenţa nedesăvârşită
zdrelind chipul propriei jinduiri

(De-atunci pe
pâmântul perigrinării noastre
s-au colorat în roşu zorii şi-asfinţiturile
precum şi inima neîmpăcată a omului).

Prezentare şi traducere de Geo Vasile
(nr. 11, noiembrie 2012, anul II)