„Curtea arlechinilor”: volum bilingv de Liliana Ugolini şi Mihaela Colin Cernitu

Publicăm un grupaj de poezii din volumul bilingv La corte degli arlecchini / Curtea arlechinilor de Liliana Ugolini şi Mihaela Colin Cernitu, apărut la Editura Sitech (Craiova, 2016), desene de Giovanna Ugolini, adaptare în română de Mihaela Colin Cernitu.
Liliana Ugolini (n. 1934) este originară din Florența, unde locuiește. A publicat diverse cărți de poezie, proză și teatru. Din aceste cărți au fost produse 12 spectacole teatrale și două opere-concert. A îngrijit timp de 16 ani, în grupul literar „Planeta Poezia”, poezia performativă și multimedială documentată în trei volume. Colaborează cu Asociația Multimedială 91 de la Arhiva Vocea Poeților și face parte din grupul performativ „Cerimonie Crudeli” („Ceremonii Crude”).
Mihaela Colin Cernitu (n. 1951) este absolventă de filologie la Universitatea din Craiova. A publicat diverse volume de poezie în limba română, a colaborat la radio și televiziune, la reviste literare. Din 1986 locuiește la Florența, în Italia, traducând diverși poeți florentini pentru  reviste românești. Este prezentă în diferite antologii de poezii italiene și române, a publicat cărți de poezie în Italia, unele cu traducere în limba română. În 2014 a publicat la Editura Sitech din Craiova, Dansez geloasă pe fluturi, în românește.

*

Călătoriți

Călătoriți
ziua și noaptea,
de cand erați în pântec,
călătoriți prin curcubeul
prezentului închiriat.

Aripile, clipe de schimb,
fără pene,
amintiri in buchete
aripile unui înger sub soare
dorințe de lumină
înflorite în răni.

Călătoriți, Arlechini,
călătoriți în zâmbete!



Arlechinul fricos

Încet se stinge frica;
mi-o amintesc cum fugea,
umbră fără margine
Plec departe în țara secretă,
fața în două culori,
una veselă, cealaltă gri,
una de ieri, cealaltă de galben,
cu aceeași frică
ascunsă in sângele timid,
tufă de trandafiri,
gata să înflorească surâsul
ascuns printre spini.

Ușor pleacă fricile,
eliberând unicul curaj.



Aștern vorbele…

Aștern vorbele în aer,
cearșafuri pe pajiște,
lacrimile fac furtuni
și totul devine posibil.
Inima își ascute luminile
unica inimă rămasă
curată, vă spun, dragii mei Arlechini,
terminată veselia voastră,
își începe pământul cântecul de fluturi.

Aștern vorbele mele în aer
cu pleoapele înflorite în vioară;
visele-mi devin un circ flexibil.



Jumătatea mea visează

De obicei pantofii mei fac nopți,
fac dimineți proaspete,
pentru o cale de-a lungul dragostei tale,
imposibilă și înfometată;
tu știi că e deja târziu,
pantofii mei zboară singuri,
lumina s-a făcut întuneric
de atâta singurătate.

Ești Arlechinul imposibil,
înalt, nemișcat și albastru,
ce locuiai in sângele meu,
din primăvara… viitoare.



Fără articol

Liniștea așezată lângă un fulger,
ca să  vorbească cu mine
de câte ori mă caut;
liniște fără articol,
jocul meu stelar,
joc arlechinesc
ascuns în buzunare de un vampir,
Arlechinul cel mai urât dintre toate lucrurile.
Sunt eu sau ești tu
lumina fragilă
din sângele înflorit la fereastră,
fără articol
în casele goale,
se așteaptă veselia,
doar Arlechinul în fața oglinzilor
surâde și traversează orele de unul singur.

Mihaela Colin Cernitu
(nr. 10, octombrie 2016, anul VI)