Patru surori din Italia şi România se întâlnesc între poezie şi artă

Mai întâi s-au cunoscut Mihaela Cernitu şi Liliana Ugolini frecventând cenacluri literare din Florenţa, iar Mihaela, poetă, a ales pentru a le traduce câteva texte din opera Lilianei, texte care au apărut apoi în reviste româneşti. Când sora Mihaelei, Aurora Speranţa, pictoriţă, a sosit la Florenţa, s-au întâlnit toate patru, cu sora Lilianei, Giovanna, pictoriţă şi ea. Un dialog animat de povestiri şi culturi diferite din care s-a născut un proiect dorit de toate patru: o carte care să le ţină împreună, anulând timpul şi distanţele, într-o legătură de prietenie care îşi găseşte expresia în poezie şi în arta care depăşeşte orice graniţă. Este vorba despre culegerea bilingvă La pasta con l’anima – Pasta cu sufletul, de Mihaela Cernitu, Aurora Speranza Cernitu, Giovanna Ugolini, Liliana Ugolini (traducere în limba română de Mihaela Cernitu, Firenze, Novecento Poesia, 2010), din care prezentăm o selecţie de versuri şi pictură.

Mihaela  Cernitu, poetă, s-a născută în 1951. În România a fost profesoară de franceză şi română, a colaborat la radio şi televiziune, cu articole şi poezii. Din 1996 trăieşte la Florenţa. Aici a cunoscut grupul literar „Planeta poesia”, un adevărat ghid poetic pentru integrarea sa în cultura italiană, a legat prietenii cu poeţi florentini ale căror versuri le-a tradus în română, pentru diverse reviste. A publicat în limba italiană: Iarăşi (Ed. Polistampa, 1998), Arcul de triumf (Ed. Montedit, 2003); este prezentă în mai multe antologii de poezii.

Aurora Speranţa Cernitu, pictoriţă, s-a născută în 1956, a studiat pictura şi dreptul, dedicându-se apoi celei dintâi, atrasă fiind de miracolul culorilor din care a creat noi universuri artistice. Face parte din Uniunea Artiştilor Plastici, filiala Craiova, este membră a Societăţii de Belle Arti – cenaclul artiştilor „Casa lui Dante” din Florenţa din 2002, unde a participat anual la expoziţii colective. Operele sale au fost expuse şi la câteva galerii florentine: „Pergola”, „Florence Art”, la vila Carusso din Lastra a Signa, la Hotelul Florence West din Calenzano.

Giovanna Ugolini, pictoriţă, s-a născut la Florenţa în 1940. Aici lucrează de peste 30 de ani, folosind tehnicile desenului, colajului, gravurii, uleiului şi acrilicelor. A expus în diferite oraşe italiene. A publicat: Espressioni (Il Candelaio, 1993), Flores (Gazebo, 1004), Bestiario (Gazebo, 1995), La fuga ferma (Polistampa, 1995), Errare e stare (Vannini, 1999), La malinconia dicevi (Gazebo 1999), Erranza (La Soffitta, 2001), Oasi ludica (Vannini 2004), Mater – Antologia illustrata (Morgana Edizioni, 2005), Le forme dell’assenza (Corte Arte Contemporanea, 2005), Delle Marionette, dei Burattini e del Burattinaio (Genesi Editrice, 2007), Elegie dell’assenza e altre storie – Monografia (Nicomp Edizioni).

Liliana Ugolini s-a născut la Florenţa în 1934, unde locuieşte. A publicat 12 cărţi de poezii: Il punto (1980), La Baldanza scolorata (Gazebo 1993), Flores (Gazebo, 1994), Bestiario (Gazebo, 1995), Fiapoebesie/vagazioni (Gazebo, 1996), Il corpo – gli elementi (Edizioni Masso delle Fate), L’ultima Madre e gli Aquiloni (Polistampa, 1998), Celluloide (Edizioni Stelle Cadenti, 1998), Marionetteemiti (Esuvia, 1999), Pellegrinaggio con eco (Gazebo, 2001), Imperdonate (Morgana Edizioni Libri d'Arte), Spettacolo e Palcoscenico (Campanotto, 2003), două volume în proză, La Pissera cu Rosaria Lo Russo şi Maria Pia Moschini (Ripostes, 2003), respectiv Delle Marionette, dei Burattini e del Burattinaio (Genesi Editrice, 2007) şi unul de teatru Tuttoteatro (Joker Editrice, 2008, îngrijit de Sandro Montalto). Din aceste cărţi au fost puse în scenă şase spectacole. De 16 ani conduce, împreună cu Franco Manescalchi, cenaclul „Planeta Poesia” de pe lângă Primăria din Florenţa.

Mihaela Cernitu: Iubirea


Azi sunt fragilă

Imaginea răsăritului
sprijinită pe legende;
făpturi adormite –
umbrele se joacă
în copilăria luminii.

Azi sunt fragilă,
sub un surâs aparent
tu mă trădezi
cu un răsărit de iubiri efemere.

În sat se coc fructele
în chip natural
şi mă descopăr cireaşă
pe buzele tale.

Aş vrea

Aş vrea să opresc
noaptea
ca să termin gândul
cu tine.

Dar stelele sunt
deja oboiste.

Obişnuinţe zilnice

Începe ziua cu un sunet alb,
iarba e în clipa de răsfăţ;
se grăbeşte, se rostogoleşte peste noi,
ghiduşă ca o pană în vânt.

Dacă n-aş fi eu
tu ai ţine ziua de vorbă
până…
apune soarele între noi.

Aurora Speranza Cernitu: Unicornul

Opere executate în ulei pe pânză

Trio (cm.25x40)




Bucurie (cm.25x55)

Abilitate (cm. 30x55)







Giovanna Ugolini: Semiluna


Opere executate în tempera pe pânză

Gustul şi pasta (cm.40x50)




Prânzul e gata (cm.30x40)




Aşteptarea (cm.30x40)






Liliana Ugolini: Oglinda


A SCRIE ca o căprioară în codru
mai înainte de toate ca vânător de cuvinte
împuşti bucuria. Ce-ţi pasă
dacă nu-ţi seamăn? Părerea ta
nu-nlătură mirosul pădurii
roua descoperirii
să crezi în ceea ce faci
liberă de a muri.

Cine ştie dacă sub casa mea
mai sunt zidurile altor case
dacă răzuind beciul vecinului
apare un burduf. Suntem sub straturi aşadar
nedescoperite iar sub picioare
umblă istoria mărilor.
Despre acest pasaj minor
Dau mărturie cu urma
pe care vântul o şterge de noroi.
posibilitatea martorului
stă în castronul cu ciorbă.

FOTOGRAFIILE ce pantomimă de absenţe
care doar la final s-au aflat!
Suntem suma a ceea ce nu se ştie
(nici nu se vrea ştiut).
Ce risipă cele o sută de mii de poveşti minuscule
ale martorului! Mă gândesc la cărţile
care ţin poveştile în rafturi
şi las peniţa şi fotografiile
să povestească singure
pe marginea ziarului.